Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 597/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 597/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 septembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul T - Biroul Teritorial Covasna.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna prin care s- respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Ca și admisibilitate își întemeiază recursul pe CEDO și dreptul la un recurs efectiv. Practic Curtea de Apel a achiesat la această practică și se consideră admisibile recursurile declarate împotriva acestor încheierii deși codul d e procedură penală are altă optică. Pe fondul recursului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, având în vedere atitudinea extrem de sinceră a inculpatului, faptul că a facilitat prinderea persoanei care i-a dat acele droguri, a fost recuperată întreaga cantitate de drog, nu este consumator de droguri, a ajuns să fie acuzat de consum de droguri dintr-o pură întâmplare. De asemenea, a se avea în vedere și perioada de când este arestat preventiv inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord că o persoană trebuie dedusă judecății în stare de libertate și că această stare de arest este o stare excepțională. Această stare de excepție în speță se justifică, în data de 6 iunie 2009 inculpatul este depistat de către lucrătorii de poliție având asupra sa 250 gr. rezină de canabis pe care intenționa să o comercializeze, este o faptă de un ridicat pericol social. Prevederile art. 139 Cod procedură penală sunt destul de specifice în sensul că se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, ori față de actele de la dosar nu a observat să fi intervenit asemenea schimbări care să justifice o asemenea măsură. Este adevărat că a trecut o perioadă de timp de când s-a luat această măsură a arestării preventive față de inculpat dar consideră că încă se circumscrie acelei durate la care CEDO face trimitere. De asemenea, consideră că acel sentiment de insecuritate într-adevăr se diminuează odată cu trecerea timpului însă nu s-a diluat într-atât încât să conducă la concluzia că se impune punerea în libertate a inculpatului. A se avea în vedere și fișa de cazier a inculpatului care nu este la prima abatere judiciară. În raport de cele menționate solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna, ca legală și temeinică.
Avocat în replică, arată că într-adevăr inculpatul are cazier însă pentru acele fapte el a plătit o dată. A se avea în vedere că inculpatul nu este acuzat de trafic de droguri de mare risc ci de droguri de risc și nu într-o modalitate în care el mergea să le vândă.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că regretă fapta săvârșită și își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2009 Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive, dispusă prin încheierea nr.8 din 07.06.2009 a Tribunalului Covasna, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: motivele invocate de inculpat în susținerea cererii formulate nu pot fi acceptate ca fiind temeinice pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării.
Sub acest aspect s-au avut în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta pentru care a fost trimis în judecată și cantitatea relativ mare de droguri găsite asupra inculpatului pe care intenționa să le comercializeze, aspecte care creează în rândul opiniei publice atât un sentiment de indignare cât și unul de insecuritate socială.
Pe de altă parte, inculpatul nu este la primul conflict cu legea, acesta suferind anterior mai multe condamnări din care rezultă perseverența infracțională a acestuia.
Ineficiența sancțiunilor penale aplicate anterior sub aspect preventiv și corectiv, nivelul redus de motivație pentru schimbare - împrejurări relevate în referatul de evaluare a serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna - ca și motivele invocate mai sus, conduc la concluzia că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică și că în cauză nu se justifică înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai puțin severă, aceea de a nu prăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, admiterea cererii privind înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului se arată că atitudinea extrem de sinceră a inculpatului, faptul că a facilitat prinderea persoanei care i-a dat acele droguri, a fost recuperată întreaga cantitate de drog, nu este consumator de droguri, a ajuns să fie acuzat de consum de droguri dintr-o pură întâmplare, perioada de când este arestat preventiv inculpatul sunt elemente care atestă faptul că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii preventive s-au modificat, astfel că în prezent lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la admisibilitatea recursului declarat recurentul a invocat dreptul la un recurs efectiv prevăzut de CEDO.
Verificând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Recursul declarat de inculpatul este admisibil potrivit principiului constituțional al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. 3 din Constituție, prevăzut și în art. 6 paragr. 1 din CEDO, care implică principiul egalității armelor într-un proces. Or, acest principiu nu este respectat câtă vreme împotriva încheierii prin care este admisă o cerere de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive poate declara recurs procurorul, iar încheierea de respingere a unei asemenea cereri nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor prevăzute de art. 141 Cod procedură penală.
Recursul inculpatului este însă nefondat, pentru considerentele următoare:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.8 din 7 iunie 2009, pentru faptul că la data de 06.06.2009, a deținut cca. 250, 33 gr rezină de cannabis, pe care intenționa să o livreze unei alte persoane.
Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală și acesta subzistă și în prezent, nu s-a modificat și nici nu a dispărut. Gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, de cantitatea de drog găsită asupra sa și pe care încerca să o comercializeze, cât și persoana inculpatului, acesta neaflându-se la primul contact cu legea penală, precum și rezonanța socială a faptei în rândul opiniei publice, sunt probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în acest moment, raportat și la durata de timp scursă de la data luării măsurii arestării preventive. Măsura arestării preventive a inculpatului este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cauza aflându-se în cursul judecății în primă instanță și chiar dacă inculpatul a recunoscut în declarațiile date comiterea faptei, este necesară și audierea martorilor. Atitudinea procesuală pozitivă a inculpatului, de colaborare cu organele judiciare, poate fi avută în vedere la individualizarea eventualei pedepse ce s-ar aplica inculpatului, însă, în raport de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și cu împrejurarea că acesta este recidivist nu este suficientă pentru a conchide în acest moment procesual că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul și va menține ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red./01.10.2009
Dact./06.10.2009
3 exemplare
Jud fond/
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Alina Constanța
