Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 598/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 598/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 septembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat R, intimatul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat R depune la dosar copia unui ordin de încasare cu care face dovada că inculpatul au început să plătească din prejudiciul creat.
Avocat depune la dosar o ofertă de angajare și un ordin de încasare cu care face dovada că inculpatul a început să plătească din prejudiciul creat.
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s- dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, casarea încheierii și pe cale de consecință menținerea stării de arest preventiv inculpaților. Așa cum rezultă din actele dosarului măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută la data de 18.08.2009 de către Tribunalul Brașov de la acel moment și până la data de 16.09.2009 când s- înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu s-au administrat probe noi, astfel că nu s-a schimbat situația în cauză și nici temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat. Potrivit dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, atunci când s-au schimbat temeiurile car au determinat luarea măsurii, ori nu s-au administrat probe, deci nu s-au schimbat temeiurile reținute în sarcina inculpaților. S-a apreciat de către instanța de fond că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, astfel cum subzistau la momentul când s-a luat măsura. Apreciază că la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpații sunt judecați pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, deținere de instrumente de plata falsificate în vederea punerii în circulație și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare frauduloase, reținându-se în sarcina inculpatului un număr de 180 de acte materiale, iar în sarcina inculpatului 190 de acte materiale. Apreciază că aceste fapte prezintă un pericol social ridicat și la acest moment nu se impune judecarea inculpaților în stare de libertate prezentând pericol pentru ordinea publică raportat la împrejurările cum s-au săvârșit faptele.
Avocat R pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, ca neîntemeiat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov, ca legală și temeinică. Se susține de către reprezentantul Ministerului Public că faptele săvârșite de către inculpații sunt foarte grave, că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestora având în vedere că nu s-au mai administrat alte probe, ori solicită să se observe probatoriul administrat până în prezent care este foarte amplu, faptul că inculpații și-au recunoscut și regretat faptele săvârșite, că de la momentul flagrantului au avut o poziție constantă de recunoaștere. Fapta săvârșită de inculpat este un accident și cu ajutorul familie va achita din prejudiciul creat. A se avea în vedere că inculpatul are asigurat un loc de muncă și nu întemeiate susținerile că dacă acesta ar fi judecat în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 16.09.2009, ca legală și temeinică. A se avea în vedere că inculpații și-au recunoscut faptele și au început plata către băncii pentru a acoperi prejudiciul creat. Consideră că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, a se avea în vedere situația familială a inculpatului, care a crescut fără părinți, are o soție și un copil minor în întreținere și faptul că este la prima abatere de la lege.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că a recunoscut și regretat faptele săvârșite, este de acord să plătească prejudiciul creat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că regretă și recunoaște fapta și solicită să i se de-a posibilitatea să se judece în stare de libertate pentru a putea achita prejudiciul creat.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 16.09.2009 a Tribunalului Brașovs -a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 alin. 1/1 pr.pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați,
să se prezinte la organul de poliție, respectiv Inspectoratul de Poliție B, sector 4 pentru inculpatul și Inspectoratul de Poliție B, sector 5 pentru inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați,
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată,
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,
S-a atras atenția inculpaților asupra prev. art. 145/1 alin.2 rap la art. 145 alin. 2/2 pr.pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data luării măsurii arestării preventive s-au respectat dispozițiile procesual penale privind luarea acestei măsuri preventive, condițiile de fond și de formă ale acesteia, precum și dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera c din CEDO.
Din probatoriul existent până în prezent în cauză rezultă o serioasă presupunere că infracțiunile obiect al cercetării judecătorești pot fi reținute în sarcina inculpaților.
Relativ la temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța constată că la momentul l-a care s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă în mod corect s-a apreciat că pericolul concret pentru odinea publică rezidă din starea de neliniște și nesiguranță în spiritul grupului social.
Cât privește prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Într-o cauză recentă împotriva României (Calmanovici contra României, 1 iulie 2008) Curtea Europeană a subliniat cerința existenței unui fundament juridic continuu al fiecărei privări de libertate care să se întindă pe toată perioada detenției. Această cerință impusă de art. 5 p 1, are ca scop să asigure faptul că nimeni nu poate fi privat de libertate în mod arbitrar, astfel că legalitatea detenției trebuie să existe încă de la momentul luării măsurii și să acopere întreaga perioadă a privării de libertate.
Prin urmare, în măsura în care temeiurile care au stat la baza privării de libertate nu mai subzistă într-o asemenea putere încât să impună o măsură atât de severă ca cea a privării de libertate se justifică soluția înlocuirii acesteia cu una mai puțin restrictivă de libertate, dar în măsură să asigure desfășurarea optimă a procesului penal și apărarea ordinii publice.
Așadar din perspectiva practicii europene evidențiate, un asemenea element, corect reținut inițial, nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient pentru a justifica menținerea în continuare a măsurii arestării preventive decât dacă, la momentul analizei prezente ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată.
Or, în speța de față, la momentul procesual actual - situat la peste 9 luni de zile de la dispunerea arestării preventive a inculpaților, răsunetul pe care presupusele fapte imputate inculpaților l- avut în rândul opiniei publice nu mai poate justifica menținerea unei măsuri privative de libertate, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în mare parte realizată, în sensul constituirilor în termen legal a părților civile, al audierii inculpaților, cauza amânându-se pentru efectuarea unor referate de evaluare a inculpaților, audierea unor martori în circumstanțiere la propunerea inculpaților și vizionarea unor casete cu imagini video.
Instanța analizează dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și raportat la circumstanțele personale ale inculpaților care sunt persoane relativ tinere, până la debutul activității infracționale au fost corect integrați în societate aflându-se la primul conflict cu legea penală, au dat declarații în cauză, au manifestat o atitudine procesuală de recunoaștere și regret a faptelor imputate și disponibilitate pentru acoperirea integrală a prejudiciului reținut în sarcină prin actul de acuzare, instanța având astfel în vedere profilul moral al acestora alături de comportamentul lor pe parcursul instrumentării prezentei cauze, fiind important de menționat in acest context si faptul ca ca nici una dintre amanarile cauzei nu s-a datorat inculpaților sau aparatorilor acestora.
Ca atare tribunalul apreciază că durata măsurii arestării preventive a fost în măsură să diminueze considerabil în intensitate dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Raportat la toate aceste considerente, instanța consideră că scopul procesului penal și anume desfășurarea în bune condiții a cercetării penale concomitent cu prezervarea ordinii publice, nu mai impune în continuare menținerea măsurilor preventive privative de libertate sub puterea cărora se află inculpații, măsură care prin natura sa trebuie să aibă un caracter excepțional și la acest moment astfel cum am subliniat anterior.
În consecință, măsura obligării de a nu părăsi țara este o măsură care, în același timp restrictivă de libertate, apare ca fiind mai corect individualizată la acest moment procesual raportat la particularitățile cauzei și care prin obligațiile care vor fi stabilite în sarcina inculpaților servește pe deplin acest scop în condițiile respectării drepturilor fundamentale ale persoanei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând casarea încheierii recurate și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, acestea subzistă și în continuare, iar judecarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținută în sarcina lor, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen.
Totodată, cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f pr.pen. sunt întrunite, faptele inculpaților aducând atingere valorilor ocrotite de legea penală, respectiv drepturilor patrimoniale ale persoanelor fizice, încălcând relații sociale referitoare la emiterea și utilizarea în condiții de siguranță a instrumentelor de plată electronice. Inculpații prezintă un grad de pericol social ridicat, lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că temeiurile care a stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe, motiv pentru care nu sunt îndeplinite nici prev. art. 139 alin. 1.pr.pen.
Pentru aceste motive cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive nu este întemeiată și se va respinge.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. se va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va casa sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive și, rejudecând cauza în baza art. 300/2 pr.pen. rap. la art. 160/b alin. 3.pr.pen. va menține măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din 16.09.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive și, rejudecând cauza:
În baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin.3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpaților și.
Respinge cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red./28.09.2009
Dact./05.10.2009
5 exemplare
Jud fond/
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Alina Constanța
