Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 6/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 6/2010
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70/12.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a atașat la dosar decizia nr. 1708/17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul a precizat că este de acord cu asistarea lui de către avocatul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța, din oficiu, a pus în.discuția părților excepția admisibilității recursului.
Avocata inculpatului, având în vedere decizia pronunțată de Curtea Constituțională în cauză, a lăsat la aprecierea instanței -soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul DIICOT a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Inculpatul având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea penală nr. 70/12.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s- respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, aflat în Arestul IPJ A.
S-a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
In baza art. 192 alin.2 Cod pr. Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către tribunal următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată sub numărul prezentului dosar inculpatul arestat a solicitat instanței revocarea mandatului de arestare preventivă nr.50/2009 emis de Tribunalul Alba iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat în motivarea cererii atât în scris cât și oral de inculpat și apărătorul său că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat respectiv că nu s-a făcut dovada existenței grupului infracțional organizat, că o parte din infracțiuni au fost recunoscute de inculpat însă la altele nu a participat, astfel că nedovedirea până în prezent a infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat echivalează cu schimbarea temeiurilor inițiale arestării.
Mai arată că 2 dintre inculpații acuzați ca făcând parte din acest grup respectiv și au fost puși în libertate de Curtea de Apel, impunându-se lăsarea în libertate a inculpatului de față pentru egalitate de tratament.
Examinând pe cererea de față, prin prisma temeiurilor invocate și a actelor dosarului Tribunalul reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat începând cu data de 11.06.2009 prin încheierea nr.16/2009 a Tribunalului Alba, definitivă prin respingerea recursului inculpaților, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.
S-a reținut în propunerea de arestare preventivă și în încheierile ulterioare de prelungire că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni
constituirea unui grup organizat prev. de art. 7 din. nr. 39/2003;
șantaj prev. de art. 194 al. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de, față de Iulian);
complicitate la violare de domiciliu prev. de art. 26 rap. la art. 192 al. 1,2.Cod Penal (față de );
amenințare prev. de art. 193.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de -la lovire, față de, față de și );
lovire și alte violențe prev. de art. 180 al. 1,2.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de, față de și - la,s, față de, față de, față de, -, și, față de );
vătămarea corporală prev. de art. 181.Cod Penal (față de );
distrugere prev. de art. 217 al. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de și - la,s, față de, față de );
lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1,2 și 5.Cod Penal (față de );
ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1.p, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de și - la,s, față de, față de și, față de, -, și, față de );
portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire prev. de art. 1 teza 1 din nr. 61/1991, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (față de și - la,s, față de și, față de, -, și, față de );
totul cu aplicarea art. 33 lit. a.
Cod PenalS- a mai arătat că în cursul anilor 2007, 2008 și 2009, până în prezent, mai multe persoane rămase în libertate după destructurarea unor grupuri infracționale organizate, ex. gruparea și/sau liberate din penitenciar după executarea unor pedepse privative de libertate, precum și alte persoane cunoscute ca făcând parte din "lumea interlopă" din Mun. Sibiu, ex. gruparea constituită în zona barului "", s-au unit într-o singură grupare de dimensiuni foarte mari (aproximativ 40-50 pers.), care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din Sibiu, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți. Atingerea acestui obiectiv, avea ca și scop final obținerea prin șantaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxă de protecție și chiar săvârșirea de tâlhării, a căror sesizare nu era făcută de persoanele vătămate din cauza sentimentului de teamă creat și precizat anterior, ori persoanele vătămate erau determinate să-și retragă plângerile depuse sau își modificau declarațiile din același motiv.
In ce-l privește pe inculpatul s-a reținut ca temeiuri ale arestării art. 148 lit.b,c și f Cod pr. Penală, respectiv există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, a unor martori precum și că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, iar acesta a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani iar lăsare a sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 139 Cod pr. Penală alin.1 măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar conform alin.2 când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei, ea trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
De la data ultimei prelungiri a măsurii arestării inculpatului de față, Tribunalul constată că nu au intervenit elemente de natură să concluzioneze încălcarea prevederilor legale care au stat la baza luării măsurii ori dispariția vreunui temei care a justificat luarea sa.
De asemenea temeiurile care au justificat luarea măsurii și prelungirea ei subzistă și în prezent ele nefiind schimbate.
temeinice respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat în contextul art. 68/1 Cod pr. Penală sunt evidențiate în cauză de probațiunea administrată până în prezent respectiv declarațiile părților și ale martorilor, interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele verbale de recunoaștere după planșe fotografice, procesele verbale de investigații ale polițiștilor DIICOT, planșele fotografice, imaginile video stocate pe camerele de supraveghere, certificatele medico legale ale victimelor, procesele verbale de transcriere a conținutului convorbirilor efectuate urmare apelurilor de urgență la nr.112 de către victime, familiile acestora și diverși cetățeni, declarațiile inculpaților ( care în principiu nu recunosc faptele ) precum și alte înscrisuri care constituie mijloace de probă în cauză.
Se constată prin urmare existența unor indicii temeinice în sensul că inculpații (printre care și inculpatul ) au acționat în cursul anilor 2007,2008 și 2009 ca și grupare de crimă organizată având ca scop obținerea ilicită de mari beneficii materiale, scop în care au comis o serie de fapte antisociale cu violență sau bazate pe amenințarea cu violență creând un puternic sentiment de teamă și chiar teroare atât în rândul victimelor cât și față de toate persoanele care ajungeau într-o formă sau alta să asiste la scene de o violență extremă caracterizate uneori chiar prin cruzime.
Nu se poate reține că temeiurile sau schimbat întrucât nu s-a făcut dovada existenței grupării infracționale din care este acuzat că face parte și inculpatul de față, indiciile existenței acestei grupări care au condus la luarea măsurii arestării preventive existând și în prezent. De asemenea nu poate fi acuzat organul de urmărire penală de pasivitate în instrumentarea acestui dosar și este de observat totodată că unii din inculpații din prezenta cauză au formulat cereri vizând lăsarea în libertate care au determinat trimiterea dosarului de urmărire penală la instanța de fond și cea de recurs competentă să le judece.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică atât datorită consecințelor faptelor grupării din care inculpatul este acuzat că face parte, care au generat prejudicii grave psihice și materiale asupra părților vătămate, dar și o rezonanță socială negativă ridicată datorită sentimentului de teroare creat în rândul opiniei publice de această grupare infracțională pentru care există indicii la dosar că a săvârșit o paletă de infracțiuni de o violență extremă. Faptele de care este acuzat sunt pedepsite de lege cu pedepse mai mari de 4 ani astfel fiind întrunite cerințele art. 148 lit. care a stat la baza luării măsurii arestării.
De asemenea în cauză se mențin și temeiurile luării măsurii arestării prevăzute la art. 148 lit.b și c respectiv există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și date că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni.
Astfel pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea influențării părților în cauză și preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni, pentru evitarea creerii unui sentiment de insecuritate socială în rândul opiniei publice și de neâncredere în justiție datorită faptului că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate deosebită comise chiar în public, sunt cercetate în stare de libertate, Tribunalul apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării precum și nici înlocuirea acesteia cu altă măsură mai puțin restrictivă.
Astfel în baza art. 139 Cod pr. Penală, Tribunalul a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 1708/17 decembrie 2009.
Prealabil analizării motivelor de casare invocate de recurentul inculpat, Curtea are a analiza ca o chestiune prealabilă, excepția admisibilități recursului declarat în cauză raportat la dispozițiile art. 140/ 3 Cod procedură penală.
Curtea precizează dintr-un început că obiectul prezentei cauze este revocarea măsurii arestării preventive în cursul urmării penale.
Potrivit art. 140/3 alin. 1 partea finală din Codul d e procedură penalîncheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Față de aceste dispoziții imperative, Curtea constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) Cod pr.p., Curtea urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va fi obligat pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70 din 12 august 2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. / Tehnored.
2 ex./02.03.2010
jud. fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
