Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 603/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 603
Ședința publică din data de 3.07.2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Mihai Viorel Tudoran Ștefana
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva încheierii din data de 1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 139 al.1 pr.penală, s-a admis cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, fiul lui G și, ns.la 23.06.1971, deținut în Penitenciarul Ploiești și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a audiat inculpatul, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că încheierea recurată este nelegală și netemeinică datorită greșitei admiteri a cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța de fond a arătat în motivarea încheierii că deși în cauză subzistă în continuare indicii că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, concluzie desprinsă din considerentele raportului medico legal de necropsie care precizează că moartea victimei a fost violentă, coroborate cu depozițiile martorilor din care reiese că victima a fost anterior acestei date agresată de inculpat, temeiurile avute în vedere inițial pentru arestarea preventivă a acestuia s-au schimbat iar desfășurarea în continuare a procesului penal
-2-
în condiții corespunzătoare se poate asigura și prin luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive.
A mai reținut instanța de fond în acest sens că nu s-a stabilit din raportul medico legal de necropsie că data producerii leziunilor ce au cauzat moartea violentă a victimei este 8.03.2008 - cu toate că în actul de sesizare se reține această dată ca fiind cea a comiterii faptei și că, deși inculpatul este cercetat pentru o infracțiune cu caracter deosebit de grav acesta se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție.
Apreciază că în cauza de față se impunea respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, având în vedere că infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social iar modul în care a acționat - lovirea în mod repetat și cu intensitate a victimei - persoană în vârstă de 88 ani, ce a suferit un politraumatism cu fracturi costale multiple, rupturi de organe interne și hematoame corporale ce au dus la deces, survenit în aceeași zi, demonstrează ferocitatea manifestată de inculpat.
Acesta era întreținut de către bunicul său, singura sa sursă de venit fiind pensia victimei și economiile acesteia; uneori victima apela și la împrumuturi, solicitând bani pentru inculpat. Este de menționat și atitudinea avută de inculpat imediat după intervenirea decesului bunicului său când a chemat în grabă mai multe persoane pentru pregătirea cadavrului în vederea înhumării - în că nu va fi descoperit, dar și susținerile constante ale acestuia formulate în sensul că moartea a fost una naturală, bunicul său simțindu-se rău anterior decesului urmare a consumului de băutură.
Inculpatul nu a recunoscut că l-a lovit pe bunicul său în data de 8.03.2008 și a susținut că multiplele leziuni, contuzii și escoriații de pe corpul victimei sunt urmare a faptului că acesta bea, cădea prin casă și se lovea de diferite obiecte; în plus a precizat că niciodată anterior acestei date nu au existat între el și victimă altercații urmate de agresiuni fizice. S-a stabilit însă că nu este sincer fiind audiate mai multe persoane ce au contrazis consumul excesiv de alcool urmat de căderea victimei și au relatat că victima era agresată frecvent de inculpat motivul fiind al solicitării de bani.
Atât împrejurările comiterii faptei cât și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a comiterii faptei imprimă acesteia un grad de periculozitate de excepție pentru comunitate și conduc la concluzia că în afara măsurii arestării preventive nu există alte garanții pentru asigurarea prezervării ordinii publice și normala desfășurare a procesului penal.
Trebuie avută în vedere în acest sens și persoana și conduita anterioară a inculpatului - cunoscut ca fiind o fire recalcitrantă și violentă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, ce a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare,lovire, distrugere și violare de domiciliu dar și sancționat contravențional.
Mai arată că măsura arestării preventive luată în temeiul art. 148 lit.f pr.penală poate fi înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea numai în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică ori s-au schimbat celelalte temeiuri ale arestării preventive.
Câtă vreme în cauză temeiurile arestării inculpatului nu s-au schimbat, fiind întrunite și condițiile prev.de art. 143 din același cod prin existența unor probe temeinice că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, motivele invocate de
-3-
instanță sunt nerelevante în raport de cele ce au determinat arestarea și nu pot justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată și menținerea acestei măsuri ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave însă, faptul că la dosarul cauzei este raportul medico legal de necropsie al victimei, nu poate conduce la concluzia că autorul infracțiunii este inculpatul.
Mai arată că certificatul medico legal face dovada numai asupra împrejurărilor în care a decedat victima nu și cu privire la autorul faptei și nu poate constitui o probă de vinovăție.
Solicită instanței a se avea în vedere depozițiile martorilor audiați la urmărirea penală și în special pe cea a martorei, care a declarat că inculpatul a crezut că bunicul său este mort și l-a apăsat pe torace.
Consideră că dacă acesta ar fi fost autorul infracțiunii nu ar mai fi apelat la vecini să-l ajute în vederea pregătirii victimei pentru înmormântare, ar fi făcut aceste lucruri singur și nu ar fi adus nicio lampă să lumineze încăperea în care era bunicul său și întrucât aceasta era neiluminată.
De asemenea arată că între inculpat și victimă exista o stare conflictuală, dar numai pe fondul consumului de alcool, ambii consumau băuturi alcoolice iar victima chiar 1 litru de Ť. pe zi, astfel cum rezultă și din declarațiile aflate la dosar.
Precizează că victima chiar ținea la inculpat.
Totodată arată că la dosarul cauzei nu există nicio probă directă, nici un martor nu a declarat că l-au văzut pe inculpat când o bătea pe victimă, între și victimă există o legătură de rudenie declarația acestuia fiind subiectivă, iar inculpatul nu era întreținut de bunic întrucât el era angajat.
Apreciază că simpla bănuială nu poate duce la luarea unei măsuri privative de libertate și mai ales menținerea acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În mod corect Tribunalul Prahovaa apreciat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, la dosar nu există nicio probă directă că el este autorul faptei, inculpatul nu era agresiv, bunicul său nu s-a plâns niciodată că este bătut de inculpat iar dacă se va constata pe baza probelor ce se vor administra că el este autorul faptei atunci va suporta consecințele.
Urmează a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are părinți, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, iar gospodăria sa se va degrada întrucât nu mai are cine să o întrețină.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a avut altercații cu bunicul său, însă nu era în stare să-l omoare, este nevinovat și solicită reaudierea tuturor martorilor și în special a numitei.
-4-
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 139 al.1 pr.penală, s-a admis cererea formulată de apărătorul inculpatului, fiul lui G și, ns.la data de 23.06.1971, în mun. P, județul P, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și înlocuită măsura arestării preventive dispusă față de acesta prin încheierea din data de 12.03.2008 a Tribunalului Prahova, în temeiul căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 29/U/12.03.2008, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv com. județul
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 29/U/12.03.2008 emis în baza încheierii de ședință din aceeiași dată de către Tribunalul Prahova, la data rămânerii definitive a prezentei, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza disp.art. 145 alin.1/1 pr.penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție al comunei, desemnat cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 alin.1/2 lit.c pr.penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va fi obligat să nu se apropie și să nu comunice în mod direct sau indirect cu martorii și partea civilă din prezenta cauză.
În baza disp.art. 145 al.2/2 pr.penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, stabilite mai sus se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta instituțiilor prevăzute de art. 145 al.2/1 pr.penală, în vederea asigurării obligațiilor ce revin acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Prahovaa reținut că inculpatul, a fost arestat preventiv la 12.03.2008, de către aceeași instanță iar ulterior s-a dispus prelungirea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive de către instanțele legal sesizate.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 189/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174-175 lit.c, constând în aceea că, la 8.03.2008, în timp ce se afla la domiciliul bunicului său, împreună cu care locuia în com. județ P, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și cu corpuri dure, în zona capului, pe abdomen și pe picioare, lovituri care au determinat decesul victimei la puțin timp.
Tribunalul a constatat că la 1.07.2008, s-a dat citire actului de sesizare al instanței și s-a început cercetarea judecătorească, fiind audiat inculpatul și de asemenea fiind audiați majoritatea martorilor din acte anume:,
-5-
, și, luându-se act că soția inculpatului, a înțeles să nu dea declarații în cauză.
Pe baza acestor mijloace de probă tribunalul a apreciat că s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului deoarece din raportul medico legal întocmit la 11.03.2008 de P nu rezultă data producerii leziunilor care au cauzat moartea violentă a victimei, astfel că în concret nu s-a stabilit că leziunile victimei datează din 8.03.2008.
În plus, s-a mai reținut că din depozițiile martorilor reiese că la data presupusă ca fiind aceea a uciderii victimei nicio persoană nu a asistat și nu a auzit de existența conflictului dintre părți, iar martorii deși au confirmat că anterior între inculpat și victimă au existat mai multe conflicte în cadrul cărora victima era lovită de inculpat, totuși nu au putut confirma existența conflictului din data de 8.03.2008.
În acest context, instanța de fond a apreciat că deși inculpatul este judecat pentru o infracțiune cu caracter deosebit de grav, iar în cauză subzistă în continuare indicii în legătură cu participația acestuia la săvârșirea infracțiunii deduse judecății, totuși, s-a apreciat, față de motivele arătate mai sus, că temeiurile avute inițial în vedere la momentul arestării preventive s-au schimbat iar judecata poate avea loc în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate, dar în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă și anume aceea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținându-se că în mod greșit a fost admisă cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, deoarece în raport de disp.art.139 al.1 pr.penală, o atare înlocuire poate avea loc numai în situația în care lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică ori s-au schimbat celelalte temeiuri ale arestării preventive.
Câtă vreme în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 pr.penală, iar temeiurile arestării inculpatului - cele prevăzute de art. 148 lit.f pr.penală - nu s-au schimbat, în mod greșit prima instanță a reținut că aceste temeiuri s-ar fi schimbat, motivele invocate de tribunal fiind nerelevante în raport cu cele ce au determinat arestarea.
S-a învederat astfel că, o serie de elemente de fapt, amplu detaliate în motivele de recurs, conduc la concluzia existenței unor indicii absolut verosimile privind participația inculpatului la săvârșirea faptei deduse judecății și că deși acesta nu a recunoscut că a aplicat lovituri bunicului său în data de 8.03.2008, totuși, mijloacele de probă administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească contrazic susținerile inculpatului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii formulate de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, precum și menținerea măsurii arestării preventive inculpatului ca legală și temeinică.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept
-6-
conform art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 189/P/2008 din 6.05.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 174 - 175 lit.c, omor calificat, constând în aceea că, la data de 8.03.2008 în timp ce se afla la domiciliul bunicului său, împreună cu care locuia în com. județ P, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și cu corpuri dure, în zona capului, pe abdomen și pe picioare, lovituri care au determinat decesul victimei la puțin timp.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de instanța de judecată, Tribunalul Prahova la data de 12.03.2008 și ulterior această măsură a fost prelungită și respectiv menținută, în condițiile legii, de către instanțele de judecată legal sesizate.
Este de observat că, pe parcursul urmăririi penale și chiar în declarația dată la 12.03.2008 când s-a dispus arestarea sa, cât și ulterior în cursul judecății, inculpatul a contestat vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, susținând că nu a aplicat victimei loviturile ce i-au cauzat decesul.
Declarațiile inculpatului au fost în mod constant apreciate ca neconforme realității, observându-se că, din raportul medico legal întocmit de P, rezultă cu claritate că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne și hematoame corporale, leziuni ce au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure.
Este adevărat că, acest raport medico legal întocmit în cursul urmăririi penale nu stabilește cu exactitate data producerii leziunilor însă, o atare lipsă poate fi complinită de către instanță prin efectuarea unui raport medico legal suplimentar.
Ca atare, este greșită aprecierea primei instanțe în sensul că această lipsă a mențiunii datei producerii loviturilor, din conținutul raportului medico legal, constituie unul din elementele în raport de care se poate aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-ar fi schimbat.
O atare apreciere este greșită și pentru faptul că această precizare nu a fost considerată ca având o astfel de relevanță juridică de instanțele ce au dispus arestarea și respectiv prelungirea și menținerea arestării preventive a inculpatului.
Așa cum am arătat, această mențiune poate fi complinită de instanță în cursul judecății și în plus se observă că întreg conținutul raportului de expertiză medico legală contrazice în totalitate apărările inculpatului.
Astfel, inculpatul a susținut atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății că leziunile de pe corpul victimei s-ar datora căderii acesteia, datorită consumului de alcool, precum și loviturilor produse prin cădere.
Or, expertiza medico legală stabilește pe de o parte, că în sângele victimei nu a fost depistată nicio cantitate de alcool, iar pe de altă parte că, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure, aspecte care de altfel se pot observa cu claritate din planșele fotografice aflate la dosarul de urmărire penală, fiind deci exclus mecanismul de producere a leziunilor prin cădere, așa cum susține inculpatul.
Separat de aceasta, trebuie observat că într-adevăr mijloace de probă directe care să confirme conflictul dintre părți, din data de 8.03.2008, nu au fost administrate.
-7-
Însă, datorită particularităților cauzei, astfel de mijloace de probă directe nu au putut și nu pot fi administrate, fără însă a se putea trage de aici concluzia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-ar fi schimbat, câtă vreme celelalte mijloace de probă, deși indirecte, conțin elemente importante care constituie indicii absolut verosimile privind participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
Astfel, depozițiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească și nu ne referim aici decât la martorii, fără ca această enumerare să fie limitativă, conțin relatări importante privind conduita inculpatului, extrem, de agresivă, atât fizic cât și verbal, îndreptată împotriva victimei, aceasta din urmă fiind o persoană vârstnică în etate de 88 de ani, care datorită evidentei stări fiziologice specifice acestei vârste, era lipsit de apărare în fața loviturilor ce i se aplicau.
În acest context se observă că și această apărare a inculpatului, care violențele exercitate anterior săvârșirii faptei, împotriva victimei, recunoscând doar că a avut o serie de conflicte lipsite de agresivitate cu victima, este contrazisă de depozițiile date de martori în cursul urmăririi penale și menținute în cursul cercetării judecătorești.
Prin urmare, aprecierea primei instanțe în sensul că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-ar fi schimbat motivat de aspectele reliefate mai sus, este greșită.
Or, așa cum am arătat mai sus, o serie de aspecte din conținutul raportului medico legal asupra cărora instanța consideră că există dubii, pot fi complinite pe parcursul cercetării judecătorești, iar depozițiile martorilor conferă indicii importante privind participație inculpatului la săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, astfel încât aceste două elemente nu pot conduce la concluzia schimbării temeiurilor prev.de art. 148 lit.f pr.penală, care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Pe cale de consecință, recursul parchetului va fi admis și în baza art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală, se va casa încheierea atacată iar pe fond se va respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Analizându-se condițiile prev.de art. 300/2 pr.penală, Curtea va observa că, în conformitate cu art. 160/b al.3 pr.penală și față de cele expuse mai sus, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă astfel încât se va menține măsura arestării preventive a inculpatului, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva încheierii din 1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova,în dosarul nr-, casează încheierea atacată și pe fond, respinge cererea inculpatului
-8-
, fiul lui G și, ns.la data de 23.06.1971, deținut în Penitenciarul Ploiești, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu -, județ
În baza disp.art.300/2 rap.la art. 160/b pr.penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului, constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.07.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Mihai Viorel Tudoran Ștefana
a
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./04.07.2008
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Mihai Viorel Tudoran Ștefana
