Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 605/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 605/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea procurorului - din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați, și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune la dosar, în ședință publică, concluzii scrise referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin.1, teza finală Cod procedură penală, pe care înțelege să o susțină și oral.
Consideră că, această teză finală al articolului menționat, care reglementează momentul de la care curge terenul de 30 zile, termenul maxim care poate opera măsura arestării preventive, în faza urmării penale.
Apreciază că acest text încalcă dispozițiilor art. 11, art. 16 alin.1, art. 20, art. 21 alin. 3 și art. 23 alin.5 din Constituție, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Întrucât, în opinia inculpaților, măsura arestării preventive care este una cu caracter excepțional, trebuie prelungită din 30 în 30 zile, acest interval fiind maxim.
Precizează că, art. 23 din Constituție nu face vreo distincție între situațiile în care mandatul de arestare preventiv a fost pus imediat în executare după ascultarea inculpatului sau s- dispus arestarea în lipsa acestuia. Prin urmare, apreciază că, sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale, respectiv a dispozițiilor art. 29 alin.1, 2 și 3 din Legea 47/1992, în sensul că este vorba despre o excepție în care este criticat un text legat de cerere din acest dosar, deci soluționarea acestei cererii depinde soluționarea excepției invocată.
Solicită suspendarea cauzei și să se dispună trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției invocate, dispunând totodată potrivit art. 303 alin. 6 Cod procedură penală și cu privire la starea de libertate a celor trei inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public solicită suspendarea cauzei în vederea pregătirii concluziilor cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către apărare.
Instanța suspendă ședința de judecată până la ora 12,00.
După reluarea cauzei se prezintă, în ședința publică, recurenții inculpați, și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător ales, avocat.
Reprezentantul parchetului depune la dosar, în ședință publică, concluzii scrise referitoare la excepția de neconstituționalitate invocată de apărare, pe care înțelege să le susțină și oral.
Considera că sub aspectul invocat în cererea de excepție de neconstituționalitate ridicată de către inculpații este neîntemeiată și apreciază că în acest sens drept juste considerentele Curții Constituționale, care în decizia nr. 11 din 09.01.2007 a apreciat că " Textul Constituției are ca finalitate limitarea în timp a măsurii arestării preventive. Această problemă se poate pune, însă, decât atunci când persoana împotriva căreia s- dispus luarea măsurii preventive a fost efectiv arestată, iar nu și atunci când se află în libertate, întrucât într-o asemenea situație nu se poate reține încălcarea vreunui drept".
Sub aspectul sesizării Curții Constituționale solicită aplicarea prevederilor art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 și să se dispună suspendarea cauzei și sesizarea, pentru aspectul anterior menționat, Curții Constituționale pentru a se pronunța în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 47/1992, întrucât consideră că ridicarea acestei excepții nu poate să fie respinsă sub aspect formal ca inadmisibilă de instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată.
Avocat apreciază ca admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Asupra excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, Curtea, pornind de la obiectul cauzei și anume recursul declarat împotriva încheierii instanței de fond prin care s- verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, respectiv modul în care Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a aplicat dispozițiile art. 3002Cod procedură penală raportat la 160bCod procedură penală, constată că dispozițiile art. 149 alin.1 teza finală din Cod procedură penală, a căror neconstituționalitate a fost invocată, nu au legătură cu judecarea prezentatei cauze, întrucât modul diferit în care curge termenul de 30 zile, în cazul în care măsura arestării preventive se dispune în prezența sau în lipsa inculpatului, nu produce nici una dintre consecințele prevăzute de art. 160 Cod procedură penală. Chiar dacă Curtea Constituțională nu a declarat dispozițiile art. 149 alin. 1 Cod procedură penală ca neconstituționale, Curtea de Apel constată neîndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 republicată, iar, în temeiul art. 29 alin. 6 din aceiași lege, respinge ca inadmisibilă excepția invocată.
Întrebat fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de către parchet și menținerea măsurii arestului preventiv față de cei trei inculpații, apreciind că temeiul care a fost avut în vedere la luarea acestei măsurii, respectiv prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și la acest moment procesual.
Față de cei trei inculpați s-a disjuns cauza, întrucât aceștia nu știau de proces, fiind în stare de arest preventiv pentru fapte penale comise pe teritoriul Italiei, măsură de care instanța de judecată nu ar trebui să țină cont. În prezenta cauză, inculpații sunt arestați din decembrie 2006. Solicită menținerea măsurii arestării și desființarea încheierii Tribunalului pentru Minorii și Familie Brașov prin care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat precizează că recursul inculpaților viza doar aspectul legat de constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive însă depinde de modul în care va fi soluționată excepția de neconstituționalitate, dacă se va ajunge la Curtea Constituțională cu această problemă, acesta rămâne să se apreciază la momentul respectiv. Solicită admiterea recursurilor sub acest aspect, apreciind că față de dispozițiile invocate la instanța de fond, respectiv art. 159 alin13 Cod procedură penală, art. 149 alin.1 Cod procedură penală, art. 140 alin. 1 lit. Cod procedură penală și art. 23 alin. 5 din Constituție măsura dispusă în lipsa inculpaților ar fi trebuit să fie prelungită periodic după primele 30 zile, prin urmare față de data la care s-a dispus arestarea apreciază că la 3 octombrie 2006, măsura a încetat de drept.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru considerente care se regăsesc, pe larg, în încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, apreciind că la acest moment nu mai este oportună și nici absolut necesară această măsură privativă de libertate, scopul prevăzut de art. 136 alin.1 Cod procedură penală poate fi atins și cu o măsură nerestrictivă de libertate.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la recursurile declarate de cei trei inculpați apreciază că hotărârea instanței de fond, sub aspectul înlocuirii acestei măsurii, ca nelegală și netemeinică, considerând că menținerea inculpaților în stare de arest preventivă a inculpaților este oportună.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că se obligă să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
URTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, nu mai subzistă temeiurile arestării preventive. În baza art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală inculpații au fost obligați ca pe durata acestei măsuri: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la Poliția Mun. B desemnată cu supravegherea lor conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați, să nu își schimbe locuințele fără înștiințarea instanței, să nu dețină, să folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
S-a reținut, împrejurarea că a trecut o perioadă îndelungată de timp de la data săvârșirii infracțiunii (anul 2002)pentru care inculpații sunt cercetați și până în prezent, perioadă pe care inculpații au petrecut-o și în stare de detenție - din anul 2004 la zi - este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, iardurata termenului rezonabilinstituită de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale raportată la natura și gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei, poziția procesuală a inculpaților s-a împlinit.
Deși inculpații au petrecut această perioadă de detenție în Italia unde au fost cercetați, judecați și condamnați de o instanță străină pentru infracțiuni similare sau posibil pentru acte materiale ale aceleiași infracțiuni instanța de fond apreciază la acest moment procesual că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-ar transforma într-o pedeapsă, aceasta cu atât mai mult cu cât ceilalți coinculpați - rudele inculpaților cercetați pentru aceleași fapte penale în dosarul penal nr- - în dosarul penal ce a fost disjuns încă din cursul urmăririi penale sunt cercetați în stare de libertate de peste un an de zile fără a impieta bunul mers al procesului penal. În ipoteza în care nu se va reține existența unor acte materiale ale aceleiași infracțiuni putem vorbi de infracțiuni concurente în care regimul sancționator instituie regula cumulul juridic, urmând a fi dedusă din pedeapsa ce se va aplica inculpaților - în cazul în care aceștia vor fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați - și perioada de detenție și cea executată din pedeapsa stabilită de autoritățile străine.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, solicitând casarea încheierii, menținerea arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de deținere deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă la acest moment procesual și nu au suferit modificări. Totodată, împotriva aceleiași încheieri au declarat recurs și inculpații, solicitând revocarea arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu alta mai puțin restrictivă, considerând, de asemenea, că măsura a încetat de drept deoarece deși inculpații au fost arestați în lipsă, nu s-a procedat la prelungirea măsurii în continuare, ci s-a așteptat momentul în care mandatul a fost pus în executare, iar inculpații au fost reținuți.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 38/4.09.2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov pentru o durată de 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane - în formă continuată - prev. de art. 12 alin 1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (4 acte materiale) și trafic de minori - în formă continuată - prev. de art. 13 alin 1,2,3,4 din Legea 678/2001 (3 acte materiale) cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal constând în esență în aceea că în anul 2002, în baza unei rezoluții infracționale unice și comune, inculpații împreună cu alte persoane din familia lor (trimise în judecată într-un alt dosar) au ademenit diverse persoane minore și majore, unele cu handicap fizic, fie de etnie romă fie din pătura foarte săracă a populației și sub pretextul unei oferte de muncă sau promițându-le că vor cerși în interes propriu sau că vor beneficia de o parte din câștigul obținut din cerșit a au traficat persoane în Italia și Germania, exploatând munca acestora în interes propriu.
Temeiul arestării preventive a inculpaților l-a constituit art. 148 lit. c,e, f, h și i Cod procedură penală (în forma anterioară modificării aduse codului d e procedură penală prin legea 356/2006) în ceea ce-l privește pe inculpatul și respectiv dispozițiile art. 148 lit. c, e,h și i Cod procedură penală (în forma anterioară modificării aduse codului d e procedură penală prin legea 356/2006) în cazul inculpaților și. Măsura arestării preventive a fost pusă în executare la data de 17.12.2008 față de inculpatul, 5.03.2009 față de inculpatul, 12.08.2009 față de inculpatul, ocazie cu care s-a constatat că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive își găsesc parțial corespondent, după modificarea codului d e procedură penală prin Legea 356/2006, în prevederile art. 148 lit. a, e și f Cod procedură penală.
Măsura preventivă luată față de inculpați a fost verificată periodic, conform art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală și a fost menținută însă doar în condițiile subzistenței temeiului prev. de art. 148 lit.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că, până la acest moment procesual, nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și nu se justifică înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, cercetarea judecătorească nu a debutat în cauză, iar dispozițiile art. 143 Cod procedură penală sunt aplicabile în speță și în prezent, astfel cum a reținut și instanța de fond, existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, probe ce conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele. În cauză sunt incidente în continuare și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, care nu au dispărut, menținerea măsurii arestării fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal. Probele care privesc fapta constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
În mod eronat a considerat prima instanță că s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestării, faptul că inculpații au fost arestați în străinătate pentru alte fapte presupuse concurente nefiind suficient pentru a considera că nu mai sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedura penală. Menținerea în continuare a arestării față de inculpații, și nu constituie o pedeapsă aplicată acestora, dimpotrivă, măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului și răspunde criteriilor prevăzute de art. 136 Cod procedură penală. Modul de operare, consecințele produse, numărul de persoane traficate și indiciile privind existenta unui caracter organizat al activității infracționale, numărul participanților la comiterea infracțiunilor și împrejurarea că reușita activității infracționale a fost asigurată tocmai de existența legăturilor de rudenie dintre inculpați și deci de posibilitatea acoperirii celor mai multe dintre formele în care se poate comite aceste infracțiuni (recrutare, întocmire formalități pentru eliberarea pașapoartelor, găzduirea persoanelor traficate, conducerea persoanelor acestora peste graniță, supravegherea lor în Italia și Germania și colectarea câștigurilor obținute prin cerșit) sunt elemente ce conduc la concluzia ca lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un real pericol pentru ordinea publică, pericol care nu a dispărut nici în prezent.
Durata arestării preventive a inculpaților se circumscrie unui termen rezonabil inculpatul aflându-se în stare de arest preventiv, sub puterea mandatului emis în prezenta cauză și pentru faptele care formează obiectul acestui dosar de aproximativ 9 luni, inculpatul de aproximativ 6 luni, iar inculpatul de doar 1 lună și J, astfel încât nu se poate vorbi până la acest moment de încălcarea art. 5 din CEDO.
Împrejurarea că ceilalți membrii ai familiei inculpaților sunt liberi de aproximativ un an și nu au împiedicat buna desfășurare a procesului penal nu poate avea consecințe asupra situației juridice a inculpaților de față câtă vreme este vorba despre un alt dosar, despre situații diferite în care se găsesc acei inculpați care nu s-au sustras urmăririi penale și judecății și care au fost arestați o perioadă mult mai îndelungată de timp decât cei din prezentul dosar.
Totodată, faptul că a trecut un interval mare de timp de la data comiterii infracțiunii și până în prezent nu poate justifica schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atâta timp cât instrumentarea cauzei s-a realizat cu dificultate tocmai datorită complexității cauzei și a împrejurării că unii dintre inculpați s-au sustras.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs constată că, până la acest moment procesual, nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 și nu se justifică înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Dimpotrivă, menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite recursul parchetului, va casa hotărârea atacată sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în cadrul rejudecării, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedura penală va menține starea de arest preventiv a inculpaților, și.
În ce privește recursurile inculpaților, și, acestea sunt vădit nefondate. Față de considerentele expuse anterior, rezultă că nu se justifică revocarea sau înlocuirea arestării preventive. În ce privește cererea privind constatarea încetării de drept a arestării, se constată că această a fost formulată la instanța de fond ca un subsidiar în cadrul concluziilor doar pentru inculpatul, în recurs fiind extinsă și pentru ceilalți doi. O asemenea solicitare este însă vădit netemeinică deoarece instanțele de judecată au procedat în mod legal cu privire la luarea și menținerea arestării față de inculpați. Legalitatea și temeinicia arestării a fost analizată potrivit dispozițiilor legale în vigoare nu mai târziu de 60 de zile pentru fiecare inculpat, după punerea în executare a mandatului de arestare emis în lipsa inculpaților, textul de lege fiind clar în această privință și fiind o garanție pentru respectarea drepturilor procesuale a inculpaților arestați în lipsă.
Raportat la cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților. Totodată, pentru considerentele expuse în partea introductivă, va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1491teza finală Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, 3 Cod procedura penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1491teza finală Cod procedură penală.
2. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 24 septembrie 2009 în dos. pen. nr-, pe care o casează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 3002rap. la art. 160bCod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpaților, și (cu datele personale din dosar).
3. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți inculpații, și să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare în recurs rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare (ora 12,10) în ceea ce privește dispoziția de respingere a excepției de neconstituționalitate.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Proces verbal
Apărătorul ales al recurenților inculpații, și arată că declara recurs împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate.
Red./30.09.2009
Dact./30.09.2009
Jud. fond/
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
Din 1 octombrie 2009
Către,
Înalta Curte de Casație și justiție
Vă trimitem alăturat dosarul penal nr-, privind pe inculpații, având ca obiect - menținerea măsurii arestării preventive - recurs împotriva încheierii, pentru soluționarea recursurilor declarate de, și împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din data de 28 septembrie 2009.
Dosarul cuprinde un număr de ______ file și are atașate următoare dosare: - ( vol. I și II) al Tribunalului d e Minori și Familie Brașov, nr. 48D/P/2008 ( vol. I și II) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-- Biroul Teritorial Brașov, nr-, nr-+ supliment, nr-, nr-+ supliment, nr-+ supliment, nr- ( supliment) ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr- ale Curții de APEL BRAȘOV
Președinte, Grefier,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 30 septembrie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
BRAȘOV
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 605/R din 28 septembrie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul penal cu numărul de mai sus, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 24 septembrie 2009 în dosarul penal nr-, care a fost casată sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații, și, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală, fiind menținută starea de arest preventiv a acestora.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Referitor la dosarul de fond - - - facem precizarea că nu suntem în măsură să vi-l restituim, întrucât acesta urmează să fie trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării recursului declarat de inculpați în ceea ce privește dispoziția de respingere a excepției de neconstituționalitate.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Laura Popa, Nicoleta Hădărean
