Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 617/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Înlocuirea măsurii arestării preventive-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 617
Ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Încheierii nr.156 din 22 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privindu-i pe intimații A-, G -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații A- asistat de avocat - apărător ales, asistat de avocat - apărător ales, G - asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care constatându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece de la judecarea ultimului recurs a fost audiat doar un singur martor, care nu a declarat adevărul, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpații au fost prinși în flagrant, infracțiunile sunt foarte grave, există pericol concret pentru ordinea publică și în prezent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu stabilește ce înseamnă termen rezonabil și cât durează.
Avocat pentru inculpatul A- solicită respingerea recursului ca nefondat, Încheierea este motivată corect, nu a fost dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, acesta nu se confundă cu gradul de pericol social al infracțiunilor, astfel încât trebuie avută în vedere și persoana inculpaților.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece motivele de recurs nu sunt susținute de actele dosarului, nu există nici motive de nelegalitate și nici de netemeinicie, inculpatul are familie, este integrat în societate, astfel încât lăsarea sa în libertate nu va împiedica cercetarea judecătorească.
Avocat pentru inculpatul G - solicită respingerea recursului, deoarece potrivit practicii, simplul fapt că infracțiunile sunt grave, nu duce la concluzia că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ci trebuie avute în vedere și aspecte privitoare la persoana inculpatului, care s-a prezentat din proprie inițiativă la organul de urmărire penală, a deținut cantități mici de droguri și dacă nu era instigat de investigatorul sub acoperire, nu ar fi săvârșit vreo faptă.
Inculpatul A arată că regretă tot ce a făcut, precizează că nu a vândut droguri și își însușește concluziile apărătorului.
Inculpatul solicită să fie judecat în stare de libertate și arată că își însușește concluziile apărătorului.
Inculpatul G - solicită să fie judecat în stare de libertate și învederează că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea nr.156 din 22 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art.3002cod procedură penală, rap.la art.139 alin.1 și art.145 cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestului preventiv luată față de inculpații A -, fiul lui și, născut la 26 noiembrie 1981 în C, CNP -; - fiul lui și -, născut la data de 14 februarie 1986 în C, CNP -; G -- fiul lui și, născut la 27 decembrie 1982 în C, CNP - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, C, fără încuviințarea Tribunalului Dolj.
În baza art.145 alin.11au fost obligați inculpații pe durata măsurii, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție - Poliția Municipiului C, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție desemnat cu supravegherea și ori de câte ori sunt chemați;
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art.145 alin.12 cod procedură penală au fost obligați inculpații ca pe durata măsurii:
- să nu se deplaseze în cluburile: "", "", "Mc".
- Să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu martorii: -, -, -, - A, -, - și.
S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.145 alin.3 cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpații sunt arestați din data de 11 martie 2008, respectiv 12 martie 2008, perioadă în care s-a finalizat urmărirea penală, au fost trimiși în judecată, au fost audiați de instanță o mare parte a probatoriului fiind administrat, astfel încât măsura preventivă și-a atins scopul prevăzut de art.136 cod procedură penală.
A mai arătat că nici unul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul G - în cursul urmăririi penale s-a prezentat din proprie inițiativă în ziua de 12 martie 2008 la sediul - Biroul Teritorial Craiova.
Tribunalul a invocat jurisprudența O, în sensul că la menținerea măsurii arestării preventive trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității, riscul de a recidiva, necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Instanța de fond a constatat că nu există nici un argument de fapt sau de drept care să concluzioneze că prin lăsarea în libertate a inculpaților, s-ar crea o stare de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor atenuându-se cu trecerea perioadei de timp de la arestare, iar alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal nu pot fi identificate pe baza dosarului.
Citând din jurisprudența Curții de la Strasburg (cazul Castraveț; McKay Regatului Unit; și Sargin; Delchiev Bulgariei; Șarban ) tribunalul a arătat că persistența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune după o anumită perioadă de timp, nu mai este suficientă pentru menținerea arestului, iar justificarea oricărei perioade de detenție trebuie în mod convingător demonstrată de autorități.
S-a mai precizat că jurisprudența recentă, impune o nouă obligație statelor, respectiv analiza din partea instanțelor naționale, a tuturor motivelor și garanțiilor avansate de către inculpați privind eliberarea lor și verificarea, dacă nu este posibilă recurgerea la alte modalități din care să se asigure prezența inculpaților la proces sau alte măsuri preventive alternative (cauza Calmanovici României).
În consecință, instanța de fond a constatat că dacă măsura arestării preventive a fost oportună în momentul prinderii în flagrant a inculpaților, având în vedere perioada scursă, în prezent nu se mai justifică menținerea ei.
Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, arătând că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, deoarece nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, în condițiile în care de la pronunțarea hotărârii Curții de APEL CRAIOVA, din 10 iulie 2008, prin care s-a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile în cauză, până la termenul din 22 2008 a fost audiat doar martorul care și-a schimbat declarația dată la urmărirea penală, motivând că procurorul i-a sugerat ce să declare.
În motivarea recursului s-a mai arătat că inculpații au fost prinși în flagrant, având o cantitate mare de droguri, iar în privința termenului rezonabil, acesta depinde de complexitatea cauzei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 11 martie 2008, respectiv 12 martie 2008, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f cod procedură penală.
Până în prezent a trecut o perioadă aproximativ mare de timp, inculpații fiind trimiși în judecată în faza cercetării judecătorești instanța procedând atât la ascultarea acestora, cât și la administrarea unei bune părți din probatoriu.
În aceste condiții, având în vedere faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, Curtea apreciază ca fiind oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ținând cont și de scopul măsurilor preventive prevăzut de art.136 alin.1 cod procedură penală.
Ori, buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată ori de la executarea pedepsei poate fi asigurată și prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile în care în sarcina inculpaților au fost impuse obligațiile prevăzute de art.145 alin.11cod procedură penală, cu o parte din obligațiile prev.de art.145 alin.12cod procedură penală.
Deosebit de important este faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, acesta din urmă constituind doar un criteriu care trebuie avut în vedere la alegerea măsurii preventive, potrivit art.136 alin.8 cod procedură penală.
Ori, având în vedere persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat, s-a scurs o perioadă relativ mare de la data arestării preventive, gradul de pericol social al infracțiunilor nu este suficient pentru menținerea arestării preventive în condițiile în care lăsarea în libertate a inculpaților nu ar genera riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin crearea unui sentiment de nesiguranță în rândul publicului, fie prin instituirea unei stări de tensiune în rândul colectivității.
Totodată riscul ca inculpații să desfășoare același gen de activități ca și cele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, este redus în contextul în care în sarcina acestora s-au instituit o serie de obligații care, dacă ar fi încălcate, ar atrage incidența dispozițiilor art.145 alin.3 cod procedură penală.
Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplificată în detaliu în Încheierea recurată, potrivit căreia faptul că există o suspiciune rezonabilă că persoana arestată a comis o infracțiune, după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă pentru menținerea arestului, iar orice perioadă de detenție trebuie justificată în mod convingător de instanță.
Având în vedere cauza Calmanovici României în care s-a constatat încălcarea art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, în speța de față înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea oferă suficiente garanții pentru atingerea scopului prevăzut de art.136 alin.1 cod procedură penală.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Încheierii nr.156 din 22 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privindu-i pe intimații A-, G -.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/02.10.2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Robert
