Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 62/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 62/MP
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 18 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, și G, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art. 139.C.P.P.).
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații inculpați și G, ambii în stare de arest și asistați de avocați - și în baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei, intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și intimata inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Intimata arată că dorește să fie asistată numai de avocat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 18 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, întrucât o apreciază ca fiind nelegală, încălcându-se dispozițiile art. 139 cod pr. penală. Instanța de fond nu a invocat nici o împrejurare care să ducă la concluzia că, măsura arestării preventive a inculpaților, poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă. Temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt cele prev. de art. 148 lit. e și f cod pr. penală. Fiecare inculpat in parte prezintă pericol pentru ordinea publică, iar instanța de fond nu a invocat nici o împrejurare care să nu conducă la reținerea în continuare a temeiului prev. de art. 148 lit. e cod pr. penală.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și menținerea stării de arest a inculpaților.
Avocat având cuvântul pentru intimații inculpați și G, apreciază că, încheierea pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală. Conform art. 3002cod pr. penală, instanța este obligată ca din 60 în 60 de zile, să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare. Solicită a se observa că atunci când instanța a dispus luarea măsurii arestării preventive, a avut in vedere disp. art. 148 lit. f cod pr. penală. A contestat faptul că se menține in continuare pericolul pentru ordinea publică pentru că acesta trebuie dovedit și nu prezumat. Faptele s-au petrecut în 2004 - 2005, iar inculpatul a fost arestat in anul 2008. Cu privire la disp. art. 148 lit. e cod pr. penală, instanța a motivat hotărârea și sub acest aspect. Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției instanței de fond. Toate părțile vătămate sunt plecate în Spania și inculpații nu au cum să ia legătura cu acestea. In plus inculpaților le sunt stabilite obligații stricte. Fiind arestați din aprilie 2008, inculpații nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică. Invocă în apărare disp. art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO și art. 23 din Constituția României.
Avocat - având cuvântul pentru intimații inculpați și G, arată că s-a invocat la instanța de fond, nelegala sesizare a instanței. S-a avut în vedere nelegala citare a uneia dintre părțile vătămate, ceea ce a pus in imposibilitate judecătorul de a se pronunța cu privire la excepția invocată. Instanța nu va putea trece la audierea părților civile și a părților vătămate câtă vreme acestea sunt plecate în Spania. Trebuie avut in vedere termenul rezonabil și faptul că, singurele mijloace de probă au fost acele procese verbale de recunoaștere din planșele fotografice. Judecătorul a motivat foarte bine cele două temeiuri invocate. Nici unul dintre inculpați nu a încercat să facă presiuni asupra părților vătămate. Solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției instanței de fond. Cu privire la prima critică, apreciază că, instanța în mod corect a constatat că s-au modificat temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării, și că altele noi nu au mai apărut și că nu există pericol social. Inculpații sunt infractori primari, au familii și copii și nici unul dintre ei nu a încercat să influențeze părțile vătămate și martorii. Instanța de fond a motivat corect pe două pagini, temeiurile care au fost avute în vedere atunci când a dispus înlocuirea măsurii preventive. Nu există riscul sustragerii inculpaților de la bunul mers al cercetării judecătorești.
Avocat având cuvântul pentru intimata inculpată solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției instanței de fond. In rechizitoriu, la paginile 5 și 51, sunt doar două alineate in care se conturează activitatea infracțională a inculpatului. Soluția instanței de fond se justifică și prin prisma disp. art. 136 alin. 1 și 8 cod pr. penală, scopul măsurii preventive urmărește buna desfășurare a cercetării judecătorești. Soluția pronunțată este corectă, motivele de recurs nu sunt în măsură a răsturna motivarea instanței de fond.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că solicită respingerea recursului parchetului.
Intimata inculpată în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimata inculpată G în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin încheierea de ședință din 18 2008, nu a menținut măsura arestării preventive față de inculpații - fiul lui și, născut la data de 14.09.1968 în comuna, județul C, domiciliat în comuna,-, județul C, CNP -,G- fiica lui și, născută la data de 21.09.1977 în comuna Tăndărei, județul I,domiciliată în comuna -, județul C, CNP -,-fiica lui G și, născută la data de 20.10.1977 în C, cu domiciliul în sat Vadu, comuna,-,județul C, CNP - și - fiul lui și, născut la data de 26.05.1975 în comuna Valul lui, județul C, domiciliat în C-, -. B,.14, județul C, CNP -, toți în prezent aflați în Penitenciarul Poarta Albă, județul
În baza art. 139 alin 1 rap. la art. 145 alin.1 Cod proc. pen., a admis ca fondate cererile formulate de inculpații, G, și, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de nu părăsi localitatea în care locuiește fiecare dintre cei patru inculpați, respectiv, comuna, județul C - pentru - sat Vadu,comuna, județul C - pentru inculpata - sat, comuna, județul C - pentru inculpata G - și municipiul C - pentru inculpatul .
În baza art. 145 alin 1 / 1 și alin 1 /2 Cod proc pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, fiecare dintre cei patru inculpați vor respecta următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată investită cu soluționarea prezentei cauze, ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție menționat sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de părțile vătămate,părțile civile și martorii din prezentul dosar, precum și de membrii familiilor părților vătămate, părților civile și martorilor și să nu comunice direct sau indirect cu categoriile de persoane menționate;
- să nu comunice între ei și nici cu ceilalți inculpați din prezentul dosar, direct sau indirect;
- fiecare să nu comunice direct ori indirect cu membrii familiilor celorlalți inculpați din prezentul dosar;
- să nu se afle în locuința părților vătămate, părților civile și martorilor din prezentul dosar.
Măsura dispusă s-a comunicat în conformitate cu dispozițiile art.145 alin 2 / 1 Cod proc. pen. inculpaților, G, și, secției de poliție, respectiv postului de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea respectării obligațiilor impuse.
În baza art. 145 alin. 2 /2 Cod proc. pen. a atras atenția inculpaților, G, și, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii ori obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Organul de poliție de domiciliu desemnat cu supravegherea, are obligația de a verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpați, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată instanța.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, G, și, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.95 / UP/ 1.05.2008, nr. 96 / UP/ 1. 05. 2008, nr. 98 / UP / 1.05. 2008 și nr. 97 / UP / 1. 05. 2008, emise de Tribunalul București - Secția a 2- a Penală - la rămânerea definitivă prezentei încheieri, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, instanța a constatat că aceasta a fost luată în conformitate cu prevederile legale incidente în materie.
După cum a rezultat din probele administrate până în acest moment procesual, ( procesul - verbal de sesizare din oficiu al organelor de poliție, declarațiile părților vătămate, procesele - verbale de recunoaștere a inculpaților după planșele fotografice, investigații ale organelor de poliție, procesele. verbale de verificare intrărilor și ieșirilor din țară, declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea inculpaților din planșele fotografice, depozițiile martorilor cu identitate protejată), subzistă în continuare condiția prevăzută în art. 143 cod pr. penală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea cu privire la săvârșirea faptelor penale dedusă judecății.
Se pune problema dacă la acest moment procesual mai subzistă temeiul prevăzut de artr.148 lit. f cod pr. penală. Cele două condiții ale textului de lege menționat, trebuie întrunite cumulativ, iar dacă prima dintre ele nu comportă discuții întrucât pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, cea de-a doua cerință nu mai subzistă,întrucât nu mai este îndeplinită cerința că lăsarea în libertate a celor patru inculpați ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării acestui text de lege.
Această apreciere se impune în raport de împrejurarea că faptele se rețin comise în perioada 2004 - 2006, iar rezonanța socială este îndepărtată, că inculpații sunt arestați preventiv de circa 5 luni, iar impactul activității infracționale nu mai este de aceeași intensitate ca la momentul când se reține săvârșirea acestora, fiind estompat datorită trecerii unui interval de timp îndelungat de la acel moment și până la cel al luării măsurii arestării preventive.
Totodată instanța a reținut că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, au familii și copii minori, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă date certe ori împrejurări precum că aceștia ar fi încercat să influențeze martorii sau părțile vătămate ori să exercite presiuni asupra acestora, să influențeze aflarea adevărului, să se sustragă cercetării judecătorești sau că ar putea continua activitatea infracțională.
Este de necontestat că infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată prezintă un pericol social generic sporit însă gravitatea unor asemenea fapte nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică, nu se confundă cu pericolul social al faptei, care ține, în principal, de instituția individualizării tratamentului penal, ci presupune o rezonanță la nivelul întregii ordini sociale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de dezaprobare publică, de insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să fie actual, el nu se prezumă ci trebuie dovedit cu date concrete din care să rezulte fără echivoc.
Or, în speță, dincolo de pericolul social ridicat al faptelor deduse judecății și starea de fapt reținută în actul de sesizare, valorificate în mod repetat cu ocazia luării, prelungirii măsurii arestării preventive și menținerii acesteia, în mod succesiv, nu conduc la demonstrarea unui pericol concret pentru ordinea publică iar la acest moment procesual nu au fost relevate alte elemente care să evidențieze că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pericolul social al infracțiunii constituie doar o componentă a exigențelor cerute de art. 148 lit. f cod. pr. penală și nu poate constitui un temei suficient pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Pe de altă parte, arestarea preventivă în contextul concret al cauzei, față de particularitățile acesteia, specificul probatoriului și de perspectiva prelungirii duratei soluționării cauzei, constituie argumente în plus pe baza cărora se poate aprecia că sunt incidente prevederile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane arestate de a fi eliberată în cursul procedurii, în situația în care arestarea preventivă tinde să se prelungească ca o consecință a prelungirii procedurii.
Nici cazul prevăzut la lit. eaa rt. 148 cod pr penală, nu justifică menținerea măsurii arestării, prin prisma declarației unei singure părți vătămate ( ), întrucât datele trebuie să se refere direct la presiunile care se fac asupra persoanei vătămate și nu vizează doar justificarea temerii de presiuni sau înțelegeri frauduloase cu persoana vătămată.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, G, și s-au modificat, raportat la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate și la durata arestului preventiv.
Prin urmare, instanța examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, a considerat că nu se impune a mai fi menținută, dar că temeiurile inițiale avute în vedere4 la luarea măsurii, modificate, justifică înlocuirea aceasta conform art.139 alin. 1 rap. la art. 145 alin. 1 cod pr penală, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, această măsură restrictivă de libertate fiind cea mai potrivită pentru a asigura supravegherea și un control mai strâns al inculpaților, de către organele judiciare, constituie o garanție că inculpații nu vor crea dificultăți în desfășurarea în continuare a procesului penal, dar și din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin 1 și 8 cod pr penală.
În termen legal, împotriva încheierii de ședință s-a formulat recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Din motivarea orală a recursului rezultă că principala critică vizează nelegalitatea încheierii, respectiv încălcarea dip.art.139 cod pr.penală.
S-a susținut că, instanța de fond nu a invocat nici o împrejurare care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive a inculpaților poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă.
Mai mult, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.e și f cod pr.penală, subzistă și în prezent, iar instanța de fond nu a invocat nici o împrejurare care să fi determinat înlăturarea acestora.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii pronunțate, în raport de criticile formulate si in raport de concluziile puse de apărătorii intimaților inculpați, curtea reține următoarele:
Pe data de 24.06.2008, pe rolul Tribunalului Constanțas -a înregistrat rechizitoriul nr.79/D/P/2007 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, G, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din legea nr.39/2003, infracțiuni la Legea nr.678/2001, art.329 și art.189 alin.1 și 5 cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Trebuie precizat că măsura arestării preventive a fost luată în cauză reținându-se existența temeiurilor de la art.148 lit.e și f cod pr.penală.
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților " a constata că aceasta a fost luată în conformitate cu prevederile legale, incidente în materie ".
De asemenea, instanța de fiind reține că " din probele administrate până în acest moment procesual, procesul - verbal de sesizare din oficiu al organelor de poliție, declarațiile părților vătămate, procesele - verbale de recunoaștere a inculpaților după planșele fotografice, investigații ale organelor de poliție, procesele. verbale de verificare intrărilor și ieșirilor din țară, declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea inculpaților din planșele fotografice, depozițiile martorilor cu identitate protejată), subzistă în continuare condiția prevăzută în art. 143 cod pr. penală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea cu privire la săvârșirea faptelor penale dedusă judecății ".
Trebuie să facem precizarea că în raport de această motivare, instanța omite a stabili că, probele enumerate mai sus sunt cele din cursul urmăririi penale.
este împrejurarea că, aceste probe au rolul doar pentru sesizarea instanței și, ele trebuie administrate conform principiului care guvernează procesul român, în mod direct, nemijlocit, în contradictoriu și în ședință publică.
Până în prezent, de la data sesizării instanței - 24 iunie 2008 și până la data de 18.09.2008, judecătorul fondului nu a demarat cercetarea judecătorească, neprocedând nici chiar la audierea inculpaților care se află in stare de arest.
A invoca doar faptul că nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f cod pr.penală, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, atâta timp cât din actele de la urmărirea penală există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, tocmai din modalitatea de comitere a faptelor, de multitudinea actelor materiale, de perioada de timp în care au acționat, cât și la faptul că " rudele inculpaților s-au deplasat la locuințele martorilor prin care erau rugați să-și schimbe declarațiile ".
În aceste condiții, instanța apreciază că, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței și, lămurirea cauzei în raport de probele cu care a fost sesizată.
Până în prezent, întrucât nu a început cercetarea judecătorească nu poate fi susținută ideea că au dispărut temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Cu privire la durata privării de libertate, în accepțiunea jurisprudenței CEDO aceasta este intr-un termen rezonabil în raport de complexitatea cauzei, iar menținerea în arest a inculpaților este justificată de existența unor indicii temeinice că, aceștia ar fi comis fapte de natură penală.
Mai mult, problema măsurilor alternative arestării preventive a inculpaților a fost examinată în cursul urmăririi penale din 30 în 30 de zile, iar după sesizarea instanței din 60 în 60 de zile, Ori, în aceste condiții durata arestării inculpaților se circumscrie într-un termen rezonabil de soluționare a cauzei, nefiind încălcat acest temei.
Pe cale de consecință, curtea, în temeiul art. 38515pct.2 lit."d" proc.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, va casa încheierea de ședință din 18 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și pe fond, va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru cei patru intimați inculpați, G, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" proc.pen.
Admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Casează încheierea de ședință din 18 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și pe fond, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru cei patru intimați inculpați:, 14.09.1968, 26.05.1975, 20.10. 1977 și G, 21.09.1977.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 2008.
PREȘEDINTE,
Cu opinie separată în sensul
respingerii recursului ca nefondat
Jud. - - -
JUDECĂTORI,
- -
- - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
3 ex./23.09.2008, ora 11,30
Motivarea opiniei separate:
Am exprimat, cu ocazia deliberării, punctul de vedere, asupra recursului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, în sensul respingerii acestuia, ca nefondat, având în vedere următoarele motive de fapt și de drept:
Recursul apare ca nefondat întrucât încheierea recurată nu este afectată de vreun element de nelegalitate sau netemeinicie.
În mod corect și just prima instanță a făcut aplicarea art. 139 alin. 1 cod pr. penală, întrucât temeiurile reținute cu ocazia arestării preventive a inculpaților s-au schimbat.
Este relevant că, faptele ce fac obiectul inculpării apar a fi săvârșite cu mai mulți ani în urmă, în perioada 2003 - 2006, iar, în acest context, necesitatea privării de libertate a inculpaților (prezumați a fi nevinovați, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare), este puternic atenuată și vădit disproporționată față de scopul urmărit.
De asemenea, față de aceeași perioadă lungă scursă între săvârșirea faptelor și pronunțarea hotărârii recurate, pericolul pentru ordinea publică generat de eventuala lăsare în libertate a inculpaților, apare ca mult diminuat.
Nu se mai poate reține efectiv că, prin lăsarea în libertatetoțiinculpații ar putea periclita bunul mers al judecății, și aflarea adevărului, câtă vreme aceste imperative sunt asigurate prin obligațiile impuse de primă instanță față de aceștia, obligații garantate prin sancțiunile corelative legale.
Toate aceste elemente de fapt, expuse mai sus, constituind anterior temeiuri ale luării măsurii arestării preventive, se constată că, la pronunțarea încheierii recurate, au suferit modificări, ce se impunea, cum în mod corect s-a dispus la judecata în primă instanță, a fi valorificate prin aplicarea unei măsuri preventive mai permisive, vizând înlocuirea restrângerii dreptului la libertate individuală, cu restrângerea dreptului la liberă circulație.
În plus, fără a se evalua concret susținerile efectuate, se constată că se invocă puternice neregularități ale modului de efectuare a urmăririi penale, constând în încălcarea drepturilor inculpaților de către organul de urmărire penală, neregularități ce vor face obiectul judecății în condițiile legalei îndepliniri a procedurii de citare.
Nu este imputabil inculpaților întârzierea demarării cercetării judecătorești, câtă vreme acest impediment se datorează părților vătămate.
Ca atare, apreciez că recursul apare ca nefondat.
Judecător,
- - -
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu
