Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 635/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 635/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Brașov împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B), asistat de apărătorul ales, avocat în substituirea avocatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov. Precizează că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea în concurs a două infracțiuni cu pericol social deosebit de ridicat, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată ( 3 acte materiale ) și deținere de droguri de risc. Subliniază că faptele au fost numai parțial recunoscute de către inculpat și arată că probatoriul administrat până în acest moment face dovada realizării condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală. În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-a luat această măsură preventivă, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu referire în special la teza a doua, apreciază că aceasta este realizată. Precizează că în cauză este vorba despre o infracțiune în formă continuată și arată că raportat la creșterea alarmantă a acestui fenomen infracțional precum și la dispozițiile art. 136 alin. 1 și art. 136 alin.8 Cod procedură penală, măsura dispusă de Tribunalul Brașov,în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței, în acest moment procesual, nu este justificată. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchet și pe cale de consecință menținerea încheierii Camerei de Consiliu din data de 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov ca legală și temeinică. Menționează că propunerea de arestare preventivă a inculpatului s-a făcut în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală și apreciază că teza a doua a acestui alineat nu este îndeplinită, și anume faptul că, astfel cum se precizează în lege, nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezinta un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită instanței a avea în vedere în acest sens circumstanțele reale ale faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia precum și circumstanțele personale ale inculpatului, subliniind faptul că acesta a avut un loc de muncă stabil și că dorește să își continue studiile. De asemenea, învederează instanței că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și regretă nespus acest accident din viața sa. Precizează în acest sens, că nu există însă probe sau indicii la dosar care să dovedească faptul că inculpatul nu ar putea fi cercetat în stare de libertate ori că ar încerca să zădărnicească în vreun fel urmărirea penală, deci instanța de fond a apreciat în mod corect că se impunea luarea unei alte măsuri față de inculpat și anume aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Totodată, solicită instanței a avea în vedere vârsta foarte tânără a inculpatului și faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și își dă seama de consecințele și implicațiile grave ale acesteia, consecințe pe care le-a conștientizat pe deplin. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de parchet împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, menținerea acesteia ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate, recunoaște că a greșit, dar acest lucru s-a întâmplat o singură dată și crede că este mai important să-și continue studiile decât să stea în detenție.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 27.08.2008 a Tribunalului Brașov în baza art. 300/1 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței și s-a desemnat ca organ de supraveghere a măsurii preventive Poliția municipiului
În baza art. 145/1 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat,
- să se prezinte Poliția mun. B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței,
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12Cod procedură penală inculpatul a fost obligat:
- să nu frecventeze locuri și localuri publice în care se consumă băuturi alcoolice, droguri de orice natură,
- să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu persoane consumatoare de droguri sau cu persoane care comercializează astfel de substanțe.
În baza art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse de instanță, nerespectare care ar putea conduce la luarea măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, biroul Teritorial Brașov din data de 22.08.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a numitului, inculpat de comiterea infracțiunilor prev.de art.2 al.1 din Legea 143/2000 și art.4 alin.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța a constatat că prev.art.148 lit.f teza 2 Cod procedură penală și-au pierdut din intensitate, întrucât inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele de cercetare penală, nu a împietat cu nimic buna desfășurare a acesteia și nu există date din care să rezulte că judecarea cauzei este necesar a continua cu privarea de libertate a acestuia. Chiar dacă săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea 143/2000 constituie un pericol pentru sănătatea și siguranța cetățenilor, respectiv un pericol social generic ridicat, nu este mai puțin important a se avea în vedere circumstanțele speței și compexitatea acesteia - cercetarea a trei acte materiale, precum și persoana inculpatului.
Instanța a reținut că momentul arestării inculpatul era angajat la " C " SRL B și nu era cunoscut cu antecedente penale; aceste două elemnete converg spre ideea că inculpatul era înaintea dispunerii măsurii preventive o persoană cu o atitudine normală în societate. Nu există alte probe din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică. Având în vedere faptul că înscrisul depus în ședință de către inculpat prin apărătorul său nu prezintă numele persoanei care l-a întocmit, urmează a nu fi apreciat în probațiune.
Cum măsura preventivă a arestării este o măsură de excepție care se poate menține dacă este necesată pentru buna desfășurare a judecății, s-a reținut că în cauză prevederile art.148 lit.f teza 2 Cod procedură penală nu mai subzistă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând casarea încheierii și rejudecând cauza menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, întrucât la acest moment nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, infracțiunile săvârșite de inculpat având un grad ridicat de pericol social, respectiv trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc.
Recursul este fondat.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 22.08.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Biroul Teritorial Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 28.03.2008 a vândut cantitatea de 1,1 grame cannabis la prețul de 100 lei, la data de 15.04.2008 a vândut cantitatea de 2,13 grame cannabis la prețul de 250 lei, în data de 05.08.2008 a vândut o cantitate de cannabis la prețul de 300 lei, iar asupra sa au fost găsite diferite cantități de cannabis destinate consumului propriu.
Curtea reține că temeiul care a determinat arestarea preventivă subzistă în continuare.
În ceea ce privește condițiile cumulative prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a constituit temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului la data de 06.08.2008, curtea reține că pedeapsa prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea acestuia în libertate ar avea un impact negativ în comunitatea de unde provine și ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul populației, fapta inculpatului fiind cu un grad de pericol social deosebit, astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat.
Caracterizarea depusă de inculpat la dosarul cauzei, emisă de societatea angajatoare, nu constituie un temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, urmând a fi avută în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate.
Față de considerentele arătate mai sus, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, în baza art. 185/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din ședința din 27.08.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează. În rejudecare, în baza art. 300/1 raportat la art. 160/a Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din 27.08.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și, rejudecând cauza:
Menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 02.10.1987, CNP: -, deținut în arestul
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.08.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- C - - - -
GREFIER,
Red./dact.
Ex.2/05.09.2008
Jud.fond:
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Constantin Epure, Laura
