Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 652/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 652
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de, apărător ales, inculpatul, în stare de arest preventiv, asitat de, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
inculpații arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași motivat de faptul că încheierea atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a motivat corespunzător dispoziția cu privire la starea de arest în care se află inculpatul.
Consideră că legiuitorul a prevăzut controlul judecătoresc cu privire la necesitatea menținerii arestării preventive, la perioade scurte și regulate, mai ales având în vedere că după o perioadă de timp, motivele plauzibile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni nu mai sunt suficiente așa cum a statuat și practica Curții Europene.
Înțelege să invoce dispozițiile art. 5 punctul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd că autoritățile judiciare sunt obligate să se asigure că deținerea unei persoane nu depășește o perioadă rezonabilă. Astfel, revine instanței, obligația de a examina toate circumstanțele de natură a indica sau îndepărta existența interesului general de menținere a detenției. Instanța nu poate motiva dispoziția cu privire la starea de arest în care se află inculpatul, într-un mod general și abstract, așa cum s-a procedat în speță, făcând referire la un pericol social concret și actual generat de un posibil impact al faptelor, grave tulburări sociale, fără a se face vreo mențiune concretă, fără a analiza cauza în funcție de circumstanțele acesteia și fără a motiva necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului.
Mai arată apărătorul inculpatului că în cauză au fost administrate toate probele astfel că nu mai există riscul ca inculpatul să se sustragă sau să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că perioada care a trecut de la momentul arestării preventive a inculpatului este suficient de îndelungată, pericolul social estompându-se odată cu trecerea timpului. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, iar riscul amenințării publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, Instanța trebuia să aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale fiecărui inculpat, având obligația să facă o apreciere individuală și să analizeze situația personală în detaliu.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună lăsarea în libertate a inculpatului, acordându-i posibilitatea acestuia de a se judeca în stare de libertate, inculpatul luându-și angajamentul să se prezinte în fața instanței ori de câte ori este chemat.
Av. pentru inculpatul solicită a se constata că încheierea de ședință prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților este motivată într-o manieră generică și prin urmare consideră că încheierea atacată este nemotivată.
Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze dacă se impunea menținerea stării de arest a inculpaților, raportat la persoana fiecărui inculpat, la faptele ce le sunt imputate acestora cât și la perioada pentru care s-a menținut starea de arest pentru fiecare inculpat în parte.
Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în luna aprilie a acestui an, astfel că s-a depășit cu mult termenul rezonabil pe care îl acceptă nu numai practica CEDO cât și practica instanțelor ieșene.
În cauză s-au administrat toate probele, a mai rămas doar audierea unui martor sub acoperire. De asemenea în încheierea atacată nu se face referire la un înscris, depus la dosar ( document ce se află la grefa Tribunalului Iași ) și care face referire la faptul că inculpatul a avut o anumită poziție vis a vis de organele de anchetă și îi sunt aplicabile o serie de dispoziții. Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere acel înscris.
Încheierea atacată este lapidară, generică și nu motivează în concret de ce inculpatul trebuie să fie judecat în stare de arest preventiv și trebuie menținută această măsură.
La instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii de arest preventiv, cu o altă măsură preventivă, respectiv cea de a nu părăsi localitatea însă nici măcar această cerere a inculpatului nu a fost motivată.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere că termenul rezonabil este cu mult depășit, că periculozitatea în abstracto și în concreto nu mai este valabilă pentru menținerea stării de arest a inculpatului iar instanța trebuia să motiveze încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Pentru garantarea desfășurării corecte a procesului penal instanța ar putea dispune și o altă măsură preventivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru inculpatul.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că criticile aduse încheierii atacate, de către ambii inculpați, vizează modul în care instanța a înțeles să motiveze încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților.
Prin criticile aduse, ambii inculpați ar fi dorit o altă abordare a instanței, ce să antameze fondul cauzei și să se facă referire la vinovăția acestora, ori instanța, în mod corect s-a referit și a verificat dacă argumentele și temeiurile inițiale ce au stat la baza luării măsurii de arest a inculpaților se mențin și justifică în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.
De la momentul arestării preventive a inculpaților și până la acest moment au fost administrate o serie de probe care au dovedit odată în plus că temeiurile inițiale au fost confirmate.
Consideră încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați, ca fiind nefondate.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a fi alături de familia sa, de sărbători.
Inculpatul, achiesează la concluziile apărătorului său, solicită judecarea sa în stare de libertate. De asemenea solicită a se avea în vedere că are doi copii minori.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- în baza disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpații: - și iar în baza art. 160 "b" alin. 3 Cod procedură penală a menținut această măsură.
A respins ca nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii cu o altă măsură preventivă.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a rețin ut următoarele.
Potrivit disp. art. 160 ind. "b" alin. 1 și 3 din Codul d e procedură penală, instanța verifică periodic,dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive, si, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține prin încheiere arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat parcursul urmăririi penale până in prezent, constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților si nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive. fiind relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunii de "trafic de droguri", pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar putea prezenta pentru ordinea publică fiind conturat prin prisma gravității faptei sub aspectul căreia sunt cercetați, a modalității in care se bănuiește a fi fost comisă această faptă si importanței valorilor sociale pretins fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpați.
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, constată că acestea nu s-au modificat, pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică fiind unul cert și actual, pericol concretizat din perspectiva impactului deosebit al faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați în rândul comunității și gravei tulburări sociale deja existente pe fondul reținerii unui climat infracțional de același tip și potențat prin săvârșirea unor infracțiuni de același gen, al presupunerii unei participări directe a inculpaților la crearea acestei împrejurări, a gradului ridicat de pericol social abstract al infracțiunilor sub aspectul cărora sunt cercetați inculpații și care nu se poate disocia celui concret necesar din perspectiva necesității menținerii arestării preventive a inculpaților.
Pentru aceste considerente, constatând ca respectate fiind atât dispozițiile interne in materie dar si cele ale art.5 din Convenția europeana a drepturilor omului, instanța, in temeiul disp. art. 160 ind. al.1 si 3 Cod procedură penală urmează a dispune in sensul prelungirii măsurii arestării preventive inculpaților si.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată deinculpații -și-care au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Prin motivele scrise inculpatul - a susținut că potrivit art. 5 pct. 3 din CEDO autoritățile judiciare au obligația să se asigure că deținerea unei persoane nu trebuie să depășească o perioadă rezonabilă.
În cauză s-a reținut existența unui pericol social concret și actual generat de un posibil impact al faptelor, de grave tulburări sociale fără a se face vreo mențiune concretă și fără a analiza cauza în funcție de circumstanțele acesteia.
În condițiile în care probatoriul a fost administrat nu există riscul ca inculpatul să se sustragă sau să influențeze în vreun mod buna desfășurare a procesului penal.
Perioada care a trecut de la încarcerarea inculpatului este suficient de îndelungată iar pericolul social s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Se mai arată că instanța avea obligația să facă o apreciere individuală analizând situația personală în detaliu și să indice motivele pentru menținerea în detenție.
Inculpatul -, prin apărător a criticat încheierea sub aspectul nemotivării prin care s-a menținut starea de detenție.
Consideră că instanța trebuia să analizeze menținerea acestei măsuri în raport de persoana fiecărui inculpat, la faptele ce le sunt imputate cât și durata detenției întrucât s-a depășit durata rezonabilă a măsurii.
în abstract dar și în concret nu mai este valabilă iar pentru garantarea desfășurării corecte a procesului penal este posibilă înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Ambii inculpați au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
În cauză inculpații, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT -Serviciul Teritorial Iași fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de "trafic de droguri de mare risc" prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
In fapt inculpații sunt bănuiți că în cursul zilei de 22 aprilie 2008 în timp ce se aflau pe raza localității Târgu au vândut investigatorului acoperit "" 296 pastile "ecstazy" conținând ca substanță activă, în schimbul sumei de 7000 lei.
Inculpații au fost arestați preventiv la 23 aprilie 2008, iar măsura a fost luată, prelungită și menținută în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea disp. art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. "f" din Codul d e procedură penală.
Faptul că inculpații au fost trimiși în judecată fiind administrate probe în acuzare și apărare nu presupune și o schimbare a temeiurilor spre a se dispune înlocuirea măsurii cu o altă măsură restrictivă de libertate conform disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel condiția pericolului concret pentru ordinea publică este îndeplinită și rezultă din probele dosarului existând suficiente temeiuri de comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social.
Pentru infracțiunile presupus a fi comise, textul incriminatoriu prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și în consecință sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d procedură penală.
În cauză nu este finalizată cercetarea judecătorească privind administrarea probatoriilor necesare pentru crearea convingerii referitoare la circumstanțele faptelor, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților.
În ceea ce privește critica vizând durata prelungită a detenției, care încalcă normele prevăzute de art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că termenul final la care se referă acest articol este considerată data la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prin natura și gradul de pericol social abstract pe care îl implică, creează un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere impactul negativ asupra colectivității cât și limitele ridicate de pedeapsă.
Referitor la critica privind nemotivarea încheierii se constată de asemenea că este neîntemeiată.
În cursul cercetării judecătorești instanța investită cu soluționarea fondului, verifică periodic nu mai târziu de 60 de zile -conform art. 300 ind. 2 Cod procedură penală - legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța menține această măsură dacă apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și impun privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice o asemenea măsură.
Prin urmare această dispoziție, cu referire la art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală, are în vedere două condiții alternative și nu cumulative - care însă nu se exclud reciproc - respectiv subzistența temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii și/sau ivirea unor temeiuri noi.
În acest context instanța fondului a examinat iar prin considerentele expuse a stabilit ca fiind oportună măsura menținerii acestei măsuri concretizate în subzistența temeiurilor ce impun privarea de libertate.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici alte motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și -.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și, din Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurenții la câte 60 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.12.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
