Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 655/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 655
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Membri Mircea Mugurel Șelea
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 389 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, recurenții declară că își retrag recursurile, conform declarațiilor ce se află atașate la dosar, apoi, s-a acordat cuvântul.
Avocat solicită instanței să ia act că recurenții inculpați înțeleg să-și retragă recursul.
Procurorul solicită instanței să ia act de retragerea recursului de către recurenții inculpați.
Inculpați, pe rând, având ultimul cuvânt, solicită instanței să ia act de retragerea recursurilor formulate.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin decizia penală nr. 389 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, declarat împotriva încheierii din data de 04 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, s-a casat în parte încheierea din data de 04 iunie 2009 Judecătoriei Băilești.
A fost respinsă cererea formulată în baza disp. art.139 alin.1 cpp. de inculpații G, fiul lui G și, născut la data de 20.09.1978, fiul lui G și, născut la data de 02.09.1970 și, fiul lui - și, născut la 06.05.1981 privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev.de art.145/1 cpp.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a constatata că, prin încheierea din data de 04.06.2009, pronunțată în dosarul nr- în baza art. 300 indice 2.C.P.P. rap.la art.139 alin.1 și alin.3 indice 5 și art.145 indice 1.C.P.P. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G, și, arestați în baza mandatelor de arestare preventivă nr.1,2 și 3 din 23.04.2009 emise de Tribunalul Dolj cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 alin.1 indice 1.C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la Poliția Municipiului C conform programului de supraveghere și ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată și martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.3 privind C.P.P. revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite de lege.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că au fost audiați inculpații, în prezența apărătorilor aleși, partea vătămată și majoritatea martorilor, că nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpaților și că măsura arestării preventive depășește un termen rezonabil prin raportare la criteriile stabilite de CEDO în materia reglementată de art.5 paragraful 3, astfel că a constatat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 alin.1 indice 1.C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la Poliția Municipiului conform programului de supraveghere și ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată și martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și li se va atrage atenția asupra disp.art.145 alin.3 privind C.P.P. revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite de lege.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și cercetarea în stare de arest preventiv a inculpaților, precizând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și ca o consecință schimbarea modalității măsurii nu se justifică, dat fiind faptul că la dosar există date suficiente că inculpații au exercitat presiuni asupra părții vătămate în încercarea de a ajunge la o înțelegere frauduloasă cu aceasta, acest lucru fiind mai mult decât evident în condițiile date când partea vătămată de altfel și concubina acesteia și unul din martori și-au schimbat depozițiile în fața instanței ceea ce reprezintă în opinia noastră temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate.
Instanța de recurs a constatat că până în acest moment procesual instanța de fond a audiat atât inculpații, partea vătămată, cât și o parte din martorii de la urmărirea penală.
Raportându-ne expres la instituția prev.de art.139 alin.1 C.P.P. care prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care determinat luarea măsurii, trebuia să se analizeze dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii procesuale, respectiv, în speță, fiind vorba de prevederile art.148 lit.f și e C.P.P. rap. și la preved.art.143, 136 pct.8 C.P.P. subzistă în continuare.
Cercetarea judecătorească efectuată până în acest moment procesual, a confirmat că aceste temeiuri subzistă, în atare situație, soluția pronunțată de instanța de fond de admitere a cererii formulată în baza art.139 alin.1, fiind neîntemeiată.
Cele două temeiuri procedurale prev.de art.148 lit.f și e C.P.P. au vizat, pe de o parte limitele de pedeapsă ale infracțiunii și pericolul public, iar pe de altă parte, existența unor date că inculpații exercită presiuni asupra părții vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Din observarea probatoriului administrat de instanța de fond, s-a constatat că, în cauză subzistă preved.art.148 lit.e C.P.P. partea vătămată revenind asupra declarației date în faza de urmărire penală, precizând că leziunile arătate în actul medico-legal sunt produse ca urmare a autolezării, iar asupra bunurilor pretinse de către inculpați că ar fi furate de către aceasta, partea vătămată a invocat împrejurarea că le-a spus inculpaților că ar fi săvârșit fapta de furt, căutând să-i ducă în eroare cu privire la acest aspect.
Chiar mai mult, pentru a crea indicii cu privire la inexistența pe plan subiectiv al faptei săvârșite de către inculpați, concubina părții vătămate ( -a ), a învederat aspecte care vin să confirme ipoteza autolezării părții vătămate, prin indicarea unei anumite boli din timpul copilăriei, menită să ducă pe parcursul vieții la anumite afecțiuni psihice.
Cele precizate mai sus au confirmata în afara oricăror dubii, nu numai că s-a încercat de către inculpați să influențeze partea vătămată ci și că s-a realizat această împrejurare. De altfel, aceasta era foarte ușor de obținut cu atât mai mult cu cât, din punct material, atât partea vătămată cât și concubina acesteia erau dependente de unii inculpați, fiind angajații acestora.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei al arestării preventive cel prevăzut de art. 148 lit.f C.P.P. în raport cu împrejurările stării de fapt reținute atât în actul desesizare cât și conturate ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, s-a constatat că ele subzistă în cauză.
Împrejurările că inculpații sunt fără antecedente penale, au familie organizate, reprezintă elemente nesubstanțiale în raport cu interesul public real, necesitatea conservării probelor și necesitatea ca să nu se aducă atingere actului de justiție.
Prin punerea în libertate al inculpaților, în contextul existenței unor indicii temeinice cu privire la faptul că cei trei inculpați prin agresiuni (loviri cu pumnii, ars cu țigara și flacăra brichetei) asupra părții vătămate, pe care anterior au imobilizat-o cu un lanț asigurat cu lacăt, s-a creat în rândul comunității o marjă de nesiguranță, și în același timp de încurajare a comiterii unor fapte de o deosebită gravitate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații, care, la termenul de azi, 19 iunie 2009, au declarat, conform declarațiilor depuse la dosar, că își retrag recursul.
Având în vedere cererile formulate personal de recurenții inculpați, privind retragerea recursurilor până la închiderea dezbaterilor și prev. art. 3854alin.2 rap. la art. 369 alin.1 Cod procedură penală, Curtea urmează să ia act de retragerea recursurilor formulate de inculpați.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 389 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent inculpat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.CD.
Jr.-
IB/ 25.06.2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Membri Mircea Mugurel Șelea
