Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 676/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 676/R/MF
Ședința publică din 09 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii din 4 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat inculpații G și asistați de avocat ales în baza delegației de la dosar, inculpata G (fostă ) asistată de avocat, care substituie pe avocat, inculpații G și G, asistați de avocat, care substituie pe avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimaților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul intimaților inculpați și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, expune motivele de recurs, apreciind soluția tribunalului ca netemeinică, întrucât în mod greșit a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților G, G, G și G, cu măsura prev. de art.145 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi localitatea, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, numai dacă s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De la data menținerii măsurii arestării preventive până în prezent nu a intervenit nici o modificare care să justifice înlocuirea acestei măsuri.
În cauza de față un grup infracțional condus de G, a desfășurat în perioada 2003-2008 un trafic intens de persoane, constând în aceea că inculpații au recrutat, transportat, găzduit și primit mai multe părți vătămate, din mai multe localități ale țării, pe care le-au exploatat sexual în Spania, iar menținerea măsurii de prevenție a arestării, dă eficiență dreptului la siguranță, fără a încălca în vreun fel dreptul la libertate a celor implicați.
Referitor la inculpații G și G, probele administrate au relevat printre altele, comportamentul excesiv de agresiv pe care aceștia îl manifestau față de victime, excluzând total posibilitatea acestora de a-și apăra libertatea. Astfel de atitudini au manifestat și celelalte inculpate, inculpata G continuând să comită infracțiuni și după ce a suferit alte condamnări.
Inculpații au acționat și în alte zone, împreună cu alte neamuri de-ale lor, în Târgu J, iar pe rolul Tribunalului Dolj se află o cauză penală unde este implicată inculpata G.
Oricare dintre inculpații aflați în stare de libertate, ar putea împiedica aflarea adevărului, prin determinarea părților vătămate și a martorilor, să-și schimbe declarațiile, așa cum s-a întâmplat și după arestare, prin transmiterea de amenințări.
Din întreg materialul probator rezultă că, pentru inculpați, traficarea prin exploatare sexuală a devenit un mod de viață, iar măsurile luate de autoritățile judiciare străine sau române, nu au schimbat cu nimic această atitudine, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor astfel de infracțiuni și de autoritățile judiciare din Spania.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat, având cuvântul pentru G, G, G și G, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă, iar pentru menținerea stării de arest trebuie să existe temeiuri noi. La dosar nu sunt probe din care să rezulte că, lăsați în libertate, inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că ar exercita presiuni asupra părților din dosar, având în vedere că au mai rămas de audiat câteva părți vătămate. Solicită a se avea în vedere că inculpații sunt arestați de 1 an de zile, iar doi dintre inculpați, respectiv G și G au o stare de sănătate precară.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului. Precizează că nu a racolat și nu a sechestrat nici o persoană, a luat doar două femei în spațiu.
Intimata inculpată G (fostă ), având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului. Precizează că și-a recunoscut partea ei de vină, iar cu privire la dosarul de la Târgu J arată că este vorba de aceleași persoane și aceeași faptă.
Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Precizează că a venit din Spania, s-a prezentat de bună voie la poliție și nu a influențat în nici un fel martorii din acest dosar.
Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, precizează că a mai fost arestat pentru infracțiunea de tâlhărie. Arată că și-a recunoscut fapta și este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, arată că dintre părțile vătămate cunoaște doar două și consideră că nu prezintă pericol public. Solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 4 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3002rap. la art. 160 rap. la art. 139 alin. 1 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților:
-, fostă, fiica lui si, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--,
-G (fostă zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -,
-G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -,
-G, fiul lui și, născut la data de 19.01.1977 în C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V,
-G (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, județul O, cu domiciliul în,- A, CNP -, toți aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, cu măsura prev. de art.145 Cod pr.penală, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, localitatea, județul
În baza art. 145 alin. 11Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpaților să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
-să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpaților:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora și martorii din prezenta cauză, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
-să nu se afle în locuințele persoanelor vătămate;
S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare a obligațiilor măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a desemnat ca organ de supraveghere din cadrul IPJ
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză, aplicându-se disp.145 alin. 21Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, erificând măsura arestării preventive a inculpaților potrivit dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală, a reținut următoarele:
Inculpații sunt judecați pentru infracțiuni de constituire în grup criminal organizat, trafic de persoane, iar inculpatul G și pentru spălare de bani, reținându-se că inculpații, sub pretextul mincinos al găsirii unui loc de muncă decent în Spania, au recrutat, primit, găzduit și transportat pe părțile vătămate, ce au fost determinate să practice prostituția în folosul inculpaților, prin constrângere fizică și psihică, violențe și lipsire de libertate.
Temeiuri ale luării și menținerii măsurii arestării, au fost cele prevăzute la art. 148 lit. e și f Cod pr.penală, respectiv că au exercitat presiuni asupra părților vătămate pentru a-și schimba declarațiile și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, a reținut tribunalul, fără îndoială că temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare din inculpați, nu au dispărut. Astfel, datele privind persoana acestora, gravitatea faptelor de care sunt acuzați ori împrejurarea că au încercat la un anumit moment să împiedice aflarea adevărului prin presiuni sau încercare de înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, există în continuare, întrucât acestea fiind fapte concrete, consumate, nici nu vor dispărea vreodată.
Dispozițiile art.160/b Cod pr.penală, prevăd însă cumulativ o altă cerință, aceea ca aceste temeiuri, nu doar să existe, ci să impună în continuare privarea de liberate a inculpaților.
În cauză, inculpații G, G, G și G, au fost arestați la 16.10.2008. Din acel moment, a trecut mai mult de un an, perioadă în care urmărirea penală s-a terminat, iar cercetarea judecătorească a avansat, rămânând practic de audiat doar patru părți vătămate și doi martori, unul din martori fiind de altfel plecat din țară și, probabil, și unele părți vătămate fiind în aceeași situație. În aceste condiții, pericolul ca inculpații să mai încerce să împiedice aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau martorilor, este practic înlăturat.
Mai mult, părțile vătămate, și, au fost deja audiate într-o altă cauză aflată în prezent pe rolul Tribunalului Gorj, unde au declarat că au fost exploatate de un alt grup din care, dintre inculpații din prezenta cauză, ar face parte numai G.
, chiar arată că G și G i-au refuzat pe soții când le-au cerut să le trimită din nou în Spania pentru a fi exploatate de. declară în aceeași cauză, că G le-a și spus că vor pleca pentru a practica prostituția pentru fata sa, cu care vor împărți banii pe J, iar la vamă a declarat că nu vrea să plece, astfel că nu a mai ajuns să fie exploatată.
În aceste condiții, este lipsit de sens a se susține, că lăsați în libertate, inculpații din prezenta cauză ar mai încerca să exercite presiuni asupra acestor părți vătămate sau să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu acestea.
Aceste considerente sunt valabile și pentru inculpatul G, care a fost arestat la 21 2008, fiind timp de o lună în stare de libertate în România, după ce s-a pus la dispoziția organelor judiciare, iar în acest interval, nu există nici un fel de date că ar fi încercat cel puțin să contacteze pe vreuna din părțile vătămate ori martorii din cauză, deci, cu atât mai mult, că ar fi și încercat să-i influențeze.
În cauză, au existat, la momentul luării măsurii arestării, date că o parte din inculpați au exercitat astfel de practici, dar în prezent nu mai există date obiective și este și greu să se facă presupuneri în acest sens văzând declarațiile date deja de părțile vătămate care au rămas de audiat.
În ce privește pericolul public pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, după un an de la luarea măsurii, chiar dacă acesta există în continuare, este mult estompat prin simpla trecere a timpului, astfel că, instanța a considerat că acesta nu mai impune privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Deși în lucrările dosarului se fac numeroase referiri la violențe excesive ori chiar acte de viol săvârșite de G și G, ori acte de o violență mai redusă săvârșite de G și G, în mod inexplicabil, însă, inculpații nu sunt trimiși în judecată pentru infracțiunea de viol și nici pentru infracțiuni prevăzute de art.180 și urm. Cod penal, astfel că este exagerat a se face referire la aceste pretinse fapte pentru a justifica privarea în continuare de libertate.
Practic, existența sau inexistența actelor de amenințare și violență săvârșite asupra părților vătămate și gravitatea acestora, în măsura în care reprezintă element constitutiv al infracțiunii de trafic de ființe umane, constituie obiectul judecății cauzei și vor duce, în măsura dovedirii la o soluție de condamnare, neputând, prin ele însele să justifice privarea de libertate după un an, decât dacă ar anticipa o pedeapsă, ceea ce fără îndoială, este prohibit de legislația internă și de practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Tribunalul a apreciat că, infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social însă, așa cum arată dispozițiile art. 136 - alegerea măsurii nu se poate fundamenta exclusiv pe acest considerent, este de altfel și practica constantă a Înaltei Curți și a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât, în cauză, de la luarea măsurii arestării s-a scurs un an, iar de la pretinsa săvârșire a faptelor, de asemenea, au trecut aproape trei ani.
Analizând situația fiecărui inculpat, în raport de celelalte elemente prevăzute la art. 136 Cod pr.penală, instanța a constatat că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării, chiar dacă în bună măsură există în continuare, nu mai impun privarea de libertate a inculpaților.
Inculpatul G, are antecedente penale pentru infracțiuni de gravitate redusă și fără legătură cu cele pentru care este judecat, are copii minori în întreținere și nu există la acest moment date concrete că, lăsat în libertate, ar relua activitatea infracțională.
G, nu are antecedente penale, are copii minori în întreținere, de asemenea, nu există date că, prin lăsarea în libertate, ar relua activitatea infracțională. De asemenea, în ce o privește pe G, nu există date nici că, anterior arestării, ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
G are 58 de ani, stare de sănătate alterată, nu se reține în sarcina sa vreo atitudinea violentă, dimpotrivă, una din părțile vătămate arată că a apărat-o în fața lui G, și avea grijă de copii minori ai celorlalți inculpați.
G, de asemenea, are antecedente penale dar pentru infracțiuni de gravitate redusă, este acuzat de recrutarea și transportarea unei părți vătămate și de acte de constrângere și violență a două părți vătămate, de asemenea, are o stare de sănătate alterată și, după arestarea celorlalți inculpați, a revenit în țară și s-a pus la dispoziția organelor judiciare, fiind liber timp de o lună, timp în care, nu există date privind un comportament antisocial ori încercări de influențare a martorilor sau părților vătămate.
Inculpata G,este judecată și în altă cauză pentru o parte din actele materiale ce formează obiectul prezentului dosar, a fost pusă în libertate in cauza respectivă și, până la arestarea în prezenta cauză, nu a săvârșit vreo infracțiune și nu a reușit să împiedice aflarea adevărului.
Scopul pentru care se iau măsurile preventive, este definit la art. 136 Cod pr.penală și constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată. Instanța a constatat că la acest moment se poate asigura în bune condiții realizarea acestui scop, fără privarea în continuare de libertate a inculpaților.
Ca urmare, apreciind că temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive, nu au dispărut însă nu mai impun privarea în continuare de libertate, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de natură să asigure în continuare buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpaților de a se sustrage, prin obligațiile pe care legea le leagă de luarea acestei măsuri.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Biroul TERITORIAL VÂLCEA, considerând că încheierea este netemeinică, în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților G, G, G, G și G, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod pr.penală, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar tribunalul, însuși, în motivarea încheierii a menționat că temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații "nu au dispărut", așa cum există în continuare date despre împrejurarea că aceștia au încercat, la un moment dat, să împiedice aflarea adevărului prin presiuni sau încercări de înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate.
S-a invocat că grupul infracțional organizat condus de inculpatul G, ce a desfășurat trafic intens de persoane timp de 5 ani, reprezintă o amenințare serioasă la dreptul la libertate și siguranță, deoarece infracțiunea de trafic de persoane aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea și sănătatea persoanei, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, așa cum a arătat chiar instanța supremă într-o decizie de speță.
Numărul victimelor, folosirea violenței fizice și antecedentele penale ale unora dintre inculpați, constituie argumente pentru a se reține actualitatea pericolului concret pentru ordinea publică.
In ce privește rezonabilitatea duratei procedurii, procurorul a invocat faptul că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că nu este posibilă stabilirea de termene precise și cuantificate, anumite cauze putând fi mai complexe decât altele, motiv pentru care aceasta trebuie apreciată în concret. Imprejurarea că activitatea delictuoasă s-a desfășurat atât în țară cât și în străinătate, intervalul de timp în care aceasta s-a derulat fiind destul de mare, multitudinea părților vătămate și încercările de înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate, justifică deținerea ca fiind cerută de interesul public și de complexitatea cauzei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi casată în parte încheierea, în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive și, rejudecând, în baza disp.art.300/2 și 160/b Cod pr.penală, se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură ce va fi menținută în continuare.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, respectiv aderare la un grup criminal organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, iar inculpatul G și pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002.
In esență, în actul de sesizare, s-a reținut că, sub coordonarea inculpatului G, inculpații au acționat o perioadă îndelungată de timp, între anii 2003-2008, prin împărțirea rolurilor între membrii grupului, în scopul obținerii de beneficii materiale prin recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea a 9 părți vătămate majore, pe care le-au exploatat sexual, modalități săvârșite prin înșelăciune, amenințare, violență sau alte forme de constrângere și prin lipsire de libertate.
privind săvârșirea acestor infracțiuni există în cauză, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestor inculpați, se regăsește și în prezent, fiind evident că prima condiție a art.148 lit.f Cod pr.penală a rămas neschimbată în cauză, deoarece se referă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați.
La dosar există, de asemenea, probe în sensul că unii inculpați au încercat înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate pentru ca acestea să-și schimbe declarațiile, acționând, de fapt, în interesul tuturor celorlalți membri ai familiei lor, iar în cursul judecății au apărut date noi, în sensul că inculpații au încercat și după arestarea lor să influențeze părțile vătămate prin transmiterea de mesaje de intimidare acestora.
De altfel chiar prima instanță, în motivarea încheierii, recunoaște că se mențin aceste temeiuri avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive. Judecătorul fondului, însă, a accentuat asupra unor situații în care unii dintre inculpați au dat curs cererilor părților vătămate de a nu fi trimise în Spania și a făcut referire la declarațiile a 4 părți vătămate dintr-o altă cauză, care susțin că ar fi fost exploatate de un alt grup criminal, din care face parte numai G.
In ceea ce privește faptul că unii dintre inculpați se purtau "mai blând" cu părțile vătămate, se știe că aceasta este o tehnică a traficanților de persoane în care unii își asumă rol de agresor, iar alții rol de "salvator", ceea ce le determină pe părțile vătămate, care sunt izolate din punct de vedere social și familial și fără resurse materiale, să apeleze, atunci când vor să fugă, la cei aparent binevoitori, tocmai pentru că, astfel, grupul criminal ajunge să cunoască toate intențiile părților vătămate de a ieși de sub controlul lor. Este cazul părții vătămate care, reușind să fugă, dar neavând pașaportul, a rugat-o pe o altă fiică a inculpatei G să o ajute să se repatrieze, știind că aceasta ar fi în conflict cu propria familie, însă la locul de întâlnire a venit G, care a "recuperat-o".
In ce privește faptul că Prima instanță susține că partea vătămată a fost lăsată să se întoarcă de la vamă, când urma să fie dusă în Spania ., urtea reține că datele existente până în prezent în cauză relevă o situație de fapt diferită, în sensul că nu a fost vorba despre o bună-înțelegere în legătură cu renunțarea de a pleca rea în Spania, ci că aceasta a sunat pe un prieten de-al ei căreia i-a spus că urma să fie scoasă din țară pentru prostituție și că, urmare sfaturilor acestuia, a apelat la autoritățile de frontieră pentru a-i da ajutor, iar însoțitorilor ei (Gheorghe Cerasela și David Carmen) le-a spus că a decedat un membru al familiei, pentru a scăpa, însă șoferul angajat de inculpați i-a transmis că "va fi căutată ulterior de traficanți și că va fi omorâtă". Ulterior, partea vătămată a fost sunată de mai multe ori de către G și G, încercând să o determine să plece totuși în Spania.
În eclarațiile părților vătămate care au fost audiate în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Gorj, chiar dacă se accentuează pe faptele inculpaților din familia de exploatare sexuală a victimelor, trebuie observată colaborarea dintre inculpații din prezenta cauză și aceia, iar partea vătămată arată în mod expres că "G ne-a pus la un microbuz care a oprit în fața casei sale și am plecat în Spania", după ce fuseseră racolate de către G, zisă, care le-a trimis mamei sale, "în seama" căreia au rămas, care a mers cu ele la poliție, le-a făcut buletin pe adresa din și "le-a scos pașapoarte".
Partea vătămată spune, de asemenea, că "au fost lăsate la o casă tip, la G, persoană care are o nară tăiată", care le-a spus că le va face urgent acte pe adresa respectivă, susținând la poliție că ea și urma să se căsătorească cu fii inculpatei și că de la acea adresă, într-o singură seară, au plecat cu un microbuz 22 fete către Spania. In aceeași declarație, partea vătămată arată că G le-a spus că trebuie să muncească pentru fiica ei 6 luni pentru a-și plăti datoria și că G le-a luat buletinul și certificatul de naștere pe care le-a ascuns într-un dulap și le-a amenințat că dacă le fură le taie și lor nasul, degetul sau urechea, că așa este legea la ei.
Din declarațiile menționate, rezultă, contrar concluziilor instanței de fond, că numărul persoanelor traficate de către acest grup de inculpați este mult mai mare decât cel investigat în prezenta cauză, iar împrejurarea că ulterior racolării de către acest grup și transportării victimelor în Spania, acestea au fost vândute altor clanuri, care le- exploatat efectiv sexual, nu înseamnă că acele persoane nu sunt victime ale traficului de persoane săvârșit de inculpații cercetați în prezenta cauză.
De altfel, tot din declarațiile menționate, rezultă că G, zisă, a fost arestată în Spania tocmai pentru că a încercat "să vândă o fată", iar după arestarea ei unele dintre părțile vătămate au fost preluate de grupul organizat în jurul lui.
Așa cum corect susține procurorul, în conținutul elementului material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de persoane majore, intră și activități de constrângere și alte tipuri de violențe ce pot consta, inclusiv, în întreținerea de relații sexuale fără voia părților vătămate sau demonstrative, chiar și violul. Netrimiterea în judecată pentru această ultimă infracțiune rezidă din împrejurarea că specificul anchetei penale și al probatoriului ce se face în cazul infracțiunii de viol, impunea descoperirea faptelor la un moment apropiat de data săvârșirii lor, lucru care nu s-a întâmplat în cauză, părțile vătămate formulând plângere la intervale mari de timp de momentul la care au avut loc acele relații sexuale prin violență sau amenințare, iar în lipsa unei anchete efectuate prompt de către organele de poliție din străinătate, competente să investigheze violul, și în lipsa plângerii introdusă în termenul prevăzut de art.284 Cod pr.penală, nici nu se putea declanșa acțiunea penală.
Aceste acte, însă, rămân să contureze gravitatea infracțiunilor de trafic de persoane, presupus a fi săvârșite de către inculpați, care, deși sufereau de aceleași afecțiuni diagnosticate în prezent, nu s-au abținut de la astfel de acte violente pe care, fie le-au făcut personal (cazul inculpaților G și G ), fie le- încuviințat, asistând la ele sau fiind de acord cu ele atunci când le-au ajuns la cunoștință.
Caracterul violent al inculpaților G și G nu rezultă doar din plângerile părților vătămate, ci este confirmat de unele dintre susținerile acestora replicile inculpaților în din convorbirile telefonice înregistrate autorizat, de exemplu inculpatul G exprimându-se, astfel,: "să moară copilul meu de nu i-oi lua capul când oi veni".
Durata rezonabilă a arestării preventive trebuie apreciată în fiecare situație în funcție de complexitatea cauzei, de culpa inculpaților în prelungirea procedurii și de alte aspecte concrete care fac diferența între diverse spețe și diverși inculpați.
Curtea reține că, inculpații G, G, G și G, fie sunt recidiviști, fie au antecedente penale, fie sunt cercetați în alte cauze pentru același gen de infracțiuni, fie au fost cercetați sau arestați în străinătate, astfel încât această conduită constant antisocială este un indiciu pentru posibilitatea ca aceștia să săvârșească în continuare infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din convorbirile telefonice, s-au obișnuit cu un anume nivel de trai pe care nu și l-au asigurat prin muncă.
In opinia curții, măsura arestării preventive este în continuare singura de natură să asigure realizarea scopului măsurilor preventive enumerate de art.136 alin.1 Cod penal, câtă vreme legăturile inculpaților cu țara sunt destul de slabe în condițiile în care aceștia au călătorit și au locuit des în străinătate, unde au și înțeles că pot să câștige mai mult și care calificau situația din România ca fiind "foamea din 1947".
In același sens, ce exclude punerea în libertate a inculpaților prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, trebuie interpretată și situația că inculpații, personal, când erau în libertate, sau prin interpuși, după arestarea lor, au determinat pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile, mai mulți membrii ai familiei lor și unii afini, chiar cu implicare în această activitate, nefiind cercetați în această cauză, deci, putând să intimideze în continuare pe celelalte părți vătămate (aproape dintre ele), care încă nu s-au prezentat la instanță pentru a da declarații.
Pentru toate aceste considerente, verificându-se cerințele art.160/b alin.3 Cod pr.penală, și constatând că se mențin și în prezent temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, față de durata mare în timp a activității presupus infracționale și de numărul mare de persoane traficate, curtea va menține arestarea preventivă a inculpaților.
In acest sens, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Biroul TERITORIAL VÂLCEA, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi casată în parte încheierea, înlăturându-se dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art.145 Cod pr.penală, cu toate consecințele, iar în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, constatându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, se va menține în continuare această măsură.
Dat fiind faptul că încheierea conține și alte dispoziții, referitoare la amânarea judecății, citarea părților și a martorilor, acestea vor fi menținute.
Față de prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu judecarea prezentei cereri, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea în sensul că înlătură disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală cu toate consecințele.
În baza art.300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților:
-G, (fostă ), fiica lui și, născută la 22.01.1951, deținută în Penitenciarul Colibași;
-G, (fostă, zisă ), fiica lui și, născută la data de 29.02.1972, deținută în Penitenciarul Colibași;
-G, fiul lui și, născut la data de 20.12.1975, deținut în Penitenciarul Colibași;
-G, fiul lui și, născut la data de 19.01.1977, deținut în Penitenciarul Colibași;
-G, (fostă ), fiica lui și, născută la data de 10.09.1982, toți deținu tă ți în Penitenciarul Colibași, și menține în continuare această măsură.
Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
dr.Gh.- -
Grefier,
ed. /
Tehnored.
/ex.4
Jud.fond
ex.4/ 1 20 6 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
