Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 710/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 710
Ședința publică din data de 18 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI împotriva încheierii de ședință din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.139 alin.2 si 3/5 pr.pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 14.08.1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.145/1 pr.pen.
În baza art.145/1 alin.2 cu C.P.P. aplicarea art.145 alin.1 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Pitești, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.1/2 pe C.P.P. durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-a impus obligația de a nu lua legătura cu inculpații:, G, și cu martorii:, -a, C, - și.
În baza art.145 alin.3 atrage C.P.P. s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului daca nu e arestat ori reținut în altă cauză.
În baza art.139 alin.2 si 3/5 pr.pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20. 07.1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.145/1 pr.pen.
În baza art.145/1 alin.2 cu aplicarea art.145 alin.1 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Pitești, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.1/2 pe C.P.P. durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-a impus obligația de a nu lua legătura cu inculpații: G, G, și cu martorii:, -a, C, - și.
În baza art.145 alin.3 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului daca nu e arestat ori reținut în altă cauză.
În baza art.139 alin.2 si 35Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451Cod procedură penală.
În baza art.1451alin.2 cu aplicarea art.145 alin.1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Râmnicu V, județul V, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.1/2 pe C.P.P. durata măsurii obligării de a nu părăsi
țara, inculpatului i s-au impus următoarele obligații: să nu ia legătura cu inculpații: G, și cu martorii:, -a, C, - și, să nu desfășoare nici o activitate în cadrul Comisiei Centrale de Arbitraj din România.
În baza art. 145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului dacă nu e arestat ori reținut în altă cauză.
În temeiul art.145 alin.21Cod procedură penală s-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere: inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontiera, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul și Comisiei Centrale de Arbitraj din România, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați G, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 177.307/2009, intimatul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 03/18.10.2009 și intimatul inculpat G, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 6048/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că apărătorul ales al intimatului inculpat G, avocat G din cadrul Baroului Baî ncunoștințat instanța că nu se poate prezenta pentru a asigura asistența juridică, s-a dispus numirea unui apărător din oficiu, având în vedere că inculpatul a fost de acord ca la acest termen de judecată să fie asistat de avocat din oficiu.
Cu acordul instanței, avocat, a luat legătura cu intimatul inculpat, G, avocat a luat legătura cu intimatul inculpat și avocat a luat legătura cu intimatul inculpat G, după care, se arată că nu are cereri prealabile de formulat și se solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea pronunțată la data de 14.10.2009 de către Tribunalul Prahova, s-a dispus, în baza art. 139 alin. 2 și 35.C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților G, și G, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145!
C.P.P.În baza art. 145 alin. 2.C.P.P. cu aplic. art. 145 alin. 1.C.P.P. s-a stabilit în sarcina celor trei inculpați, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, aceștia să respecte obligațiile expres indicate.
În baza art. 145 alin. 3.C.P.P. s-a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării, cu rea credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Totodată, s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați ori reținuți în alte cauze.
Consideră că încheierea pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere că atât în considerentele încheierii cât și în dispozitivul acesteia se face referire la faptul că măsura arestării luată față de cei 3 inculpați se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi țara, totuși, în mod greșit, s-a făcut trimitere la disp. art. 139 alin.2 C.P.P. text normativ ce reglementează instituția revocării, temeiul de drept corect fiind art. 139 alin.1
C.P.P.În ceea ce privește netemeinicia încheierii atacate, arată că, entru p. a pronunța încheierea din 14.10.2009, Tribunalul Prahovaa reținut în esență că, faptele comise de către cei 3 inculpați nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, că măsura arestării preventive este aplicabilă, în special, în cazul infracțiunilor de violență, de punere în pericol a vieții și a integrității persoanelor, că cei 3 inculpați au fost deja privați pe o durată de timp suficientă și că, împrejurarea că inculpatul G, în timp ce se afla în Penitenciar, a luat legătura cu o persoană, nu constituie o dovadă a pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta ar reprezenta-o în cazul judecării sale în stare de libertate.
Apreciază că, în mod greșit, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este aplicabilă în special infracțiunilor de violență, de punere în pericol a vieții și a integrității persoanelor.
Potrivit doctrinei, privită în mod simplist, corupția semnifică folosirea abuzivă în avantaj propriu a puterii. După natura puterii exercitate de făptuitor, corupția poate fi politică, economică, administrativă, etc. actelor infracționale sunt banii, avantajele necuvenite de ordin personal, nu neapărat bănești, care se obțin datorită poziției subiectului activ al infracțiunii care afectează societatea în ansamblu. Incontestabil, corupția reprezintă o amenințare la adresa statului de drept, a democrației și a drepturilor omului, subminează principiile bunei administrări, echității și justiției sociale, denaturează concurența, împiedică dezvoltarea economică și periclitează stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentul moral al societății.
Consideră că, față de persoanele care se fac vinovate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni, trebuie a fi luate măsuri ferme pentru stoparea actelor de corupție organele abilitate, măsuri care pot fi și privative de libertate.
Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție, trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar., criminologii sunt de acord că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupție necesită și un mesaj de descurajare.
Unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă ar fi trebuit raportat la justețea măsurii aplicate prin prisma corupției, într-o instituție publică a cărei menire este apărarea ordinii sociale (Arestarea Preventivă - Aprecierea Pericolului Concret pentru Ordinea Publică -, - Ed. - pag. 168).
În evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu ar trebui să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia el este învinuit, la pericolul social al acesteia. In cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă aceasta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, cerința prev. în art. 148 alin. 1 lit. h este C.P.P. îndeplinită, măsura arestării preventive fiind justificată ( Decizia nr. 1435 din 15.03.2002 a, Secția Penală).
Susține că, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților. Este adevărat că inculpații beneficiază de circumstanțe personale favorabile, însă acestea nu pot fi privite în mod singular, ci prin raportare și la alte criterii complementare.
Arată că, în speță, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din împrejurările concrete de săvârșire a faptelor - valorile sociale lezate, sumele traficate, perioada relativ mare de timp în care au fost comise faptele, calitatea deținută de inculpați la momentul săvârșirii faptelor, numărul mare al participanților la săvârșirea faptelor, rezonanța pe care infracțiunile deduse judecății a avut-o în rândul opiniei publice.
Nu în ultimul rând, instanța trebuia să aibă în vedere că faptele de corupție au fost comise de către cei 3 inculpați în cadrul unui grup organizat conform art. 2 din Legea nr. 39/2003, fiind trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din legea menționată. Caracterul organizat denotă, încă o dată, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați cei 3 inculpați.
În opinia sa, instanța de fond a apreciat în mod greșit că, doar la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților s-a făcut dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică întrucât acesta există chiar și în prezent fiind, din contră, accentuat.
Arată că ar trebuit avut în vedere faptul că la circa o zi după sesizarea Tribunalului Argeș cu rechizitorului întocmit de către procurori, respectiv la 26.06.2009, în timp ce se afla în penitenciar, Gal uat legătura telefonic cu o persoană audiată în faza de urmărire penală în calitate de martor, încercând să o influențeze ca în cazul audierii sale în fața instanței să denatureze adevărul.
Potrivit practicii judiciare, instanța poate aprecia că menținerea stării de arest preventiv este justificată și pentru buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească, la dosarul cauzei existând, așa cum am arătat, date certe că unii inculpați încearcă, printre altele, să influențeze depozițiile martorilor pentru a ascunde adevărul (Decizia nr. 2574/18.04.2006 a - Secția Penală).
Mai mult, prin alte trei rechizitorii, respectiv nr. 100/P/2009 din 09.09.2009, nr. 135/P/2009 din 28.09.2009 și nr. 115/P/2009 din 13.10.2009, toate ale Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, dar și a altor persoane pentru săvârșirea unor fapte similare cu cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Consideră că, motivarea instanței, în sensul că față de complexitatea cauzei, durata procesului ar excede cu mult termenul rezonabil al arestării unei persoane, nu justifică înlocuirea acestei măsuri.
Solicită a fi avută în vedere Decizia nr. 2782 din 26.04.2005a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală.
S-a considerat că nu au fost depășite durata judecății și arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, în condițiile în care cauza este complexă prin numărul mare al faptelor cercetate și al persoanelor implicate.
Practica înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și de funcțiile deținute de aceștia la data săvârșirii faptelor.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate în stare de libertate.
În opinia sa, în condițiile în care nu s-a produs nicio modificare în privința temeiurilor de fapt și de drept care au impus luarea arestării preventive, această măsură nu poate fi înlocuită.
Mai mult, din datele deținute de organul de urmărire penale, așa cum s-a arătat, rezultă că inculpații, prin judecarea în stare de libertate, ar putea influența buna desfășurare a procesului penal prin influențarea unor martori care au fost audiați în cauză.
Mai arată că, afirmația instanței că se impune judecarea celor 3 inculpați în stare de libertate pentru ca aceștia să se bucure de aceleași condiții ca și ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză pentru fapte similare, în stare de libertate, nu are fundament, întrucât situația juridică a acestora nu este identică, sub aspectul numărului actelor materiale comise, dar și al infracțiunilor deduse judecății.
Mai mult, arată că, același magistrat judecător, în baza acelorași acte aflate la dosar: prin încheierea din;24.09.2009, a apreciat că faptele comise de cei 3 inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt pentru care a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie formulate de G și precum și cererea de revocare formulată de G, însă, după numai 2 săptămâni, interval de timp în care nu s-au schimbat în nici un fel temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a apreciat că acest pericol nu mai subzistă, dispunând, așa cum am arătat, înlocuirea măsurii arestării preventive.
În concluzie, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14.10.2009, înlăturarea dispoziției privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara și menținerea în continuare a arestării preventive față de inculpații G, și
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat G, subliniază că atunci când se vorbește de libertatea unei persoane, legea trebuie interpretata cu mare rigurozitate și nu trebuiesc avute în vedere unele chestiuni care nu sunt dovedite și care sunt lansate doar pentru impresie artistică.
In acest sens, face referire la o anumită convorbire telefonică din arest pe care inculpatul Gaa vut-o cu o anumită persoană, subliniind faptul că acesta nu avea voie să posede telefon în timpul arestului, iar cel care a autorizat interceptarea, dacă ea este autorizată de judecător, a făcut o greșeală, întrucât nu putea fi dată pentru un telefon deținut în mod nelegal și deci această "notă" nu poate fi avută în vedere ca probă la dosar, așa cum prevede disp. art. 91/3 Cod procedură penală și deci potrivit disp. art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, nu poate fi folosită ca mijloc de probă dacă nu întrunește condițiile legale.
Arată că inculpatul Gaf ost arestat din considerente că lăsat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dar că pentru aceasta la dosar trebuie să existe probe în sensul celor arătate anterior.
În acest sens, arată că Ministerul Public chiar și la acest termen de judecată a arătat că există suspiciuni rezonabile și nu probe, așa cum prevede disp. art. 68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, susține că în mod frecvent se face confuzie între pericolul social al infracțiunii prev. de disp. art. 17 și pericolul concret pentru ordinea publică.
În opinia sa, în dosar nu există nicio probă pentru a fi fundamentată ipoteza pe art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Arată că în dispozițiile generale privind măsurile de prevenție, în art. 137 alin. 2 Cod procedură penală se arată că trebuie să fie subliniate în mod expres temeiurile concrete ale arestării și că în acest dosar nu ar exista.
Susține că, practica românească și CEDO subliniază la fel ca și magistratul care a pronunțat încheierea că nu trebuie confundat pericolul social al infracțiunii cu pericolul concret pentru ordinea publică.
Solicită să fie avut în vedere faptul că inculpatul G este în stare de arest preventiv de circa 7 luni și că în art. 6 rândul 1 din CEDO dar și dispozițiile Codului d e procedură penală se vorbește de un anumit termen de rezonabilitate a măsurii arestării și în acest caz, în opinia sa, sunt nesocotite dispozițiile legale.
Apreciază că, în mod greșit dintr-o infracțiune continuată au fost construite până la acest moment 3 sau 4 dosare penale, din care unul a fost strămutat la Tribunalul Prahova și încă două pe rolul Tribunalului Argeș și că potrivit disp. art. 33 lit. c Cod procedură penală ele ar fi trebuit reunite într-un singur dosar penal, aceasta fiind obligatorie potrivit disp. art. 37 Cod procedură penală.
Mai arată că, deși au trecut 7 luni de la momentul arestării preventive, cercetarea judecătorească pe fond nu a început, nu a fost citit actul de sesizare și nu este normal ca durata arestării să fie prelungită la nesfârșit.
In motivarea parchetului s-a arătat că acesta ar fi necesară pentru ca inculpații să nu se influențeze între ei, ori ei stau în aceeași cameră în penitenciar și deci nu se mai poate înțelege rostul invocării acestui argument.
Arată că se vorbește de proces echitabil, de măsuri egale în derularea tuturor activităților procesului penal și nu consideră corect ca persoanele care au dat mită să se afle în stare de arestat și că în mod corect ar fi trebuit cercetat în stare de libertate, având în vedere că niciunul dintre inculpați nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și vor participa la buna desfășurare a procesului penal.
Susține că inculpatul G era înainte de momentul arestării un om de afaceri de succes, având angajați în jur de 4000 de persoane, iar în acest moment activitatea societăților sale au avut de suferit prin restrângerea activității și este posibil ca ele să intre în insolvență și în faliment și că ar trebui avută în vedere rezonanța socială și implicațiile de ordin social al unei asemenea măsuri.
Solicită ca în aceste circumstanțe concrete, încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova este temeinică și legală și solicită să fie menținută.
Cu privire la motivele de recurs, arată că dintr-o eroare materială în considerentele încheierii s-a făcut referire la disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penal, iar în ceea ce privește faptul că anterior acestei încheieri, instanța s-a pronunțat menținând măsura, iar acum s-a pronunțat înlocuind-o pe baza probelor, respectiv înscrisurilor noi depuse la dosar.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și să fie menținută încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind temeinică și legală.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită admiterea recursului, având în vedere că potrivit disp. art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală la data de 16.10.2009, orele 24,00 măsura arestării preventive a tuturor inculpaților a expirat de drept și că ar fi trebuit puși în libertate, considerând că la acest moment sunt reținuți in mod nelegal.
În susținerea celor afirmate, arată că ultima verificare a măsurii arestării preventive s-a făcut de către Tribunalul Argeș la data de 18.08.2009.
În conformitate cu disp. art. 160/b Cod procedură penală instanța în cursul judecății este obligată să verifice din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și dacă nu o face în acest interval de timp, în conformitate cu disp. art. 140 alin. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 160/b Cod procedură penală, măsura arestării preventive încetează de drept.
Solicită admiterea recursului și să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept pentru inculpatul și ceilalți doi inculpați, Având în vedere și decizia penală de îndrumare nr. VII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită fie respinsă această excepție și să se constate că măsura nu a încetat de drept, având în vedere că măsura a fost menținută prin decizia Curții de Apel Pitești la data de 21.08.2009 și că termenul de arest preventiv expiră la data de 19.10.2009.
Avocat si avocat, având cuvântul pe rând, arată că măsura arestării preventive nu a expirat
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat, ca nefondat.
În ceea ce privește motivele de recurs, solicită să se constate că dintr-o eroare materială în considerentele încheierii s-a făcut referire la disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penal, deși în considerente și în dispozitiv se face pe art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că analizând primul motiv de recurs, observă că alegațiile cu privire la faptele de corupție nu sunt opozabile inculpaților pentru că se vorbește despre folosirea abuzivă a puterii în avantaj propriu, iar inculpatul nu este funcționar de stat, nu a luat mită ci a dat mită.
În opinia sa, infracțiunea de dare de mită nu are relevanță în legătură cu susținerile parchetului.
Consideră că inculpații fiind entități diferite și ar fi trebuit ca parchetul să facă referire în concret la fiecare dintre ei, distinct atunci când se face vorbire de pericolul concret pentru ordinea publică și în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada existenței pe baza unor probe și că lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Critică motivele de recurs întrucât, în opinia sa, acestea nu sunt aplicabile la instituția care operează în cauză.
De asemenea, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sau schimbat în prezent și nu mai impun menținerea acesteia.
Arată că, scopul măsurii arestării preventive potrivit disp. art. 136 Cod procedură penală este acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal. Până la acest moment a fost administrat probatoriul în cauză, iar inculpatul nu poate influența și nu are interesul pentru că este conștient că se poate dispune împotriva sa măsura arestării preventive, iar scopul procesului penal a fost realizat prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Subliniază că inculpatul se află în arest de mai mult de 6 luni și că judecătorul fondului va fi pus în imposibilitatea de a folosi toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, în sensul reținerii în favoarea acestuia a circumstanțele atenuante.
De asemenea, subliniază că infracțiunea de constituire de grup infracțional nu a fost probată și nu poate fi reținută având în vedere că nu se coroborează cu alte probe.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat, în cazul în care nu rețin primele concluzii.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat G, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință ca fiind temeinică și legală.
Susține că este vorba de o eroare materială strecurată la redactarea încheierii de ședință, având în vedere că s-au menționat disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penală.
De asemenea, în mod corect a fost reținut de către instanța de fond că faptele pentru care este cercetat inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere că măsura privativă de libertate se aplică infracțiunilor de violetă.
În opinia sa, în mod corect s-a reținut că temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, precum și faptul că inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive, mai ales că nu există indicii certe de săvârșire a infracțiunii pentru care este cercetat.
Mai arată că, în mod corect s-a apreciată că față de complexitatea cauzei, durata procesului penal în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de arest ar excede cu mult termenului rezonabil
Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, subliniază că nu a exercitat vreo influență asupra vreunei persoane, iar convorbirea la care s-a făcut referire este o simplă discuție pe care a avut-o cu asistenta personală.
Arată că înainte de arestare conducea o afacere cu circa 4.000 de angajați, plătea impozite la stat, iar după momentul arestării a fost nevoit să concedieze circa 1.000 de angajați.
Solicită judecarea în stare de libertate, avându-se în vedere că nu are antecedente penale și că nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și va respecta obligațiile dispuse de instanță.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia sa și pentru aos prijini.
Arată că va respecta obligațiile dispuse de instanță.
Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, urmând să respecte obligațiile dispuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 14 10. 2009, Tribunalul Prahova în dosarul nr- în baza art.139 alin.2 si 35Cod procedură penală a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului G, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451Cod procedură penală
În baza art.1451alin.2 Cod procedură penală cu aplicarea art.145 alin.1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Pitești, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-a impus obligația de a nu lua legătura cu inculpații:, G, și cu martorii:, -a, C, - și.
În baza art.145 alin.3 Cod procedură penală atrage s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului daca nu e arestat ori reținut în altă cauză.
În baza art.139 alin.2 si 35Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451Cod procedură penală.
În baza art.1451alin.2 cu aplicarea art.145 alin.1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Pitești, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-a impus obligația de a nu lua legătura cu inculpații: G, G, și cu martorii:, -a, C, - și.
În baza art.145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului daca nu e arestat ori reținut în altă cauză.
În baza art.139 alin.2 si 35Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului G, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451Cod procedură penală.
În baza art.1451alin.2 cu aplicarea art.145 alin.1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Municipiului Râmnicu V, județul V, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de cate ori este chemat, să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-au impus următoarele obligații: să nu ia legătura cu inculpații: G, și cu martorii:, -a, C, - și, să nu desfășoare nici o activitate în cadrul Comisiei Centrale de Arbitraj din România.
În baza art. 145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului dacă nu e arestat ori reținut în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților: G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al.1 din Legea 39/2003; art.255 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 Cod penal (pentru actele materiale din data de 03.10.2008 privind pe și 03.12.2008 privind pe ); art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 Cod penal; art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 (faptă din septembrie 2007), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de at.7 al.1 din Legea 39/2003; art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 Cod penal (pentru actele materiale din 03.10.2008 privind pe și 05.12.2008 privind pe ); art.22 al.1 din OUG nr.121/2006 și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 Cod penal rap. la art.5, art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare (pentru fapta din luna septembrie 2007), art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003;
În cursul urmăririi penale, Tribunalul Argeș prin încheierea nr.23/14. 04. 2009, admis propunerea Parchetului de pe lângă - DNA - Serviciul Teritorial Pitești, și a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați și respectiv a lui, care în prezent este judecat în stare de libertate.
Prin încheierea din data de 26.06.2009, Tribunalul Argeș, în baza art.300/1 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut starea de arest.
Din analizarea încheierii de arestare preventivă a inculpaților, instanța de fond a reținut că temeiul avut în vedere a fost cel prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciindu-se că față de datele concrete ale speței, la vremea respectivă precum și în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, se justifică arestarea preventivă a acestora.
Inculpații au fost reținuți și arestați preventiv la data de 13.04.2009, iar la data de 25.06.2009 a fost învestită instanța de judecată respectiv, Tribunalul Argeș cu judecarea fondului cauzei, fixându-se ca prim termen de judecată data de 29.09.2009, deci, peste trei luni de la înregistrarea dosarului, ceea ce constituie o depășire cu mult a termenului rezonabil în fața autorității judecătorești.
A mai precizat instanța de fond că în mod cert la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților, s-a făcut dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică, în situația lăsării lor în stare de libertate, având în vedere atât natura infracțiunilor cercetate cat și impunerea unor reacții prompte și eficiente, din partea organelor judiciare.
Conform normelor Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului însă, transpuse și în procedura penală română referitoare la arestul preventiv, această măsură procesuală se poate lua numai în circumstanțe excepționale și are un caracter temporar.
În ceea ce privește măsura arestării preventive este evidentă aplicabilitatea acestor norme în special în cazul infracțiunilor de violență, de punere in pericol a vieții și a integrității persoanelor.
Este adevărat că în momentul soluționării unei propuneri de arestare preventivă, trebuie avute în vedere atât natura și gravitatea faptelor săvârșite, cât și gradul de pericol social, respectiv pericolul concret al acestora pentru ordinea publică.
În nenumărate spețe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, trebuie să se facă o distincție clară între pericolul social concret al faptei și pericolul pentru ordinea publică, pentru ca acestea să nu fie confundate in detrimentul caracterului rezonabil ca durată a arestării preventive. În același sens, practica Curții Europene a Drepturilor Omului a arătat că înainte de a discuta dacă se mai impune prelungirea sau menținerea arestului preventiv urmează a fi avute in vedere și celelalte măsuri preventive mai puțin restrictive în raport cu libertatea individului. Altfel spus este necesar ca in momentul examinării, cum este cazul in speța de față in timpul judecății a oportunității menținerii unei măsuri de arestare preventivă, față de un inculpat arestat să se aibă în vedere dacă există indicii concrete care impun menținerea stării de arest, indicii care, având în vedere interesul public pe care trebuie să îl apere, trebuie să primeze în fața prezumției de nevinovăție întrucât, așa cum s-a subliniat de nenumărate ori regula trebuie să fie judecarea unei persoane în stare de libertate, iar excepția o constituie starea de detenție.
Probele și indiciile temeinice de săvârșire a unei infracțiuni nu justifică sub aspectul legalității și temeiniciei menținerea unei măsuri de arestare preventivă până la pronunțarea unei hotărâri definitive care îl privește pe inculpatul arestat.
În prezenta cauză, organele de urmărire penală nu au făcut dovada existenței pericolului concret, pe care inculpații, în cazul în care ar fi judecați în stare de libertate l-ar reprezenta pentru ordinea publică.
Dacă la momentul arestării preventive, această măsură era justificată raportat la indiciile temeinice referitoare la natura și gravitatea infracțiunii pentru care erau cercetați, precum și față de rezonanța socială a unor astfel de fapte la acest moment după încheierea urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaților și după o perioadă destul de mare de timp în care aceștia au fost arestați preventiv, s-a apreciat că nu se mai justifică o astfel de măsură, în contextul în care inculpații arestați, au fost ținuți împreună și au luat legătura între ei în timpul detenției, lăsarea în stare de libertate nu ar putea duce la schimbarea poziției lor procesuale manifestate în timpul urmăririi penale.
De altfel, declarațiile inculpaților și a martorilor, urmează a fi coroborate cu toate probele existente în dosarul de urmărire penală, instanța urmând să se pronunțe având în vedere probele administrate în cursul procesului penal.
Referitor la împrejurarea că inculpatul a luat legătura cu o persoană de sex feminin în data de 26.06.2009. în timp ce se afla în penitenciar, nu constituie o dovadă a pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar prezenta în cazul judecării sale în stare de libertate.
Așa cum s-a menționat, declarația unuia sau a altuia dintre martorii audiați în faza de urmărire penală, urmează a fi avută în vedere în instanță în raport de toate probatoriile ce vor fi administrate în mod direct în fața judecătorului.
Până în prezent nu s-a făcut o dovadă că inculpații reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care să justifice menținerea unei măsuri excepționale cum este starea de detenție.
Un alt criteriu menționat în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, îl reprezintă și rezonanța socială a faptei. excesivă a unei cauze, în care, organele judiciare au acționat prompt dispunând la acel moment arestarea preventivă și a creat încrederea societății civile că se iau imediat măsurile necesare protejării societății față de astfel de fapte, în condițiile în care inculpații au fost deja privați de libertate pe o durată de aproximativ 6 luni, nu trebuie să conducă la concluzia că inculpații fiind lăsați în stare de libertate, ar produce grave tulburări sociale. Așa cum dovedesc actele depuse la dosarul cauzei, toți cei trei inculpați au primit aprecieri pozitive referitoare la caracterul, ținuta morală și comportamentul avut anterior luării măsurii arestării preventive împotriva lor.
Inculpații, nu sunt trimiși în judecată pentru acte de violență care să pună în pericol ordinea publică și siguranța persoanei. Acest lucru fiind dovedit de altfel chiar de susținerile organelor de urmărire penală care au arătat că, încă din anul 2006, aceștia săvârșesc infracțiuni de genul celora pentru care au fost trimiși în judecată, iar pe această perioadă nu s-a făcut nici o dovadă că s-a periclitat de către inculpați ordinea publică și siguranța cetățeanului.
În contextul prezentei cauze, și față de complexitatea acesteia s-a apreciem că durata procesului penal în cazul în care inculpații ar fi judecați în stare de arest, ar excede cu mult, termenul rezonabil al arestării preventive a unei persoane. Așa cum alți inculpați cercetați în aceeași cauză sunt judecați în stare de libertate pentru același gen de infracțiuni, și cei trei inculpați arestați trebuie să se bucure de posibilitatea acelorași condiții în care să își poată exercita eficient dreptul la apărare și să se bucure de un proces echitabil așa cum prevăd normele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
După cum se poate observa de altfel, din actele depuse la dosarul cauzei Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată pentru același gen de infracțiuni cu prejudicii importante a unor persoane, fără a solicita luarea măsurii arestării preventive împotriva acestora apreciind probabil că nu există un pericol social concret în cazul în care astfel de inculpați ar fi cercetați în stare de libertate.
Față de toate considerentele anterior expuse, tribunalul a apreciat că, organele de urmărire penală nu au putut face dovada până la acest moment că vreunul dintre cei trei inculpați, în cazul judecării în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, apreciind necesară dispunerea unei măsuri preventive mai puțin gravă și din acest punct de vedere, în acest moment, pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal este echitabil să înlocuiască această măsură.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și menținerea încheierii Tribunalului Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, persistența indiciilor temeinice, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați și necesitatea menținerii acesteia.
S-a făcut referire la articole din doctrină conform cărora și alte infracțiuni care nu sunt săvârșite cu violență pot prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens se precizează că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol public pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte printre care, natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpaților. Referindu-se la speța de față procurorul menționează că acest pericol social există și în prezent rezultat fiind calitatea intimaților la momentul săvârșirii faptelor, numărul mare al participanților și rezonanța pe care infracțiunile deduse judecății au avut-o în rândul opiniei publice.
A mai fost criticată afirmația instanței de fond conform căreia cei trei inculpați trebuie judecați în stare de libertate pentru a se bucura de aceleași condiții ca și ceilalți inculpați cercetați în cauză pentru fapte similare deoarece situația juridică a inculpaților din dosar nu este identică sub aspectul numărului actelor materiale dar și al infracțiunilor deduse judecății.
S-a mai precizat că dispozițiile art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, privind durata rezonabilă, nu a fost încălcată deoarece prezenta cauză este complexă datorită numărului mare al faptelor cercetate și al persoanelor implicate.
În final, s-a mai menționat că de la data de 24.09.2009 data ultimei judecăți asupra unor cereri formulate de intimați ce au avut ca obiect liberarea lor sub control judiciar nu s-a schimbat nici un temei dintre cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală Curtea, apreciază că această cale de atac este fondată astfel cum se va arăta în continuare.
Este reală critica procurorului conform căreia nu numai infracțiunile ce presupun folosirea violenței în săvârșirea lor presupun arestarea preventivă a celui (celor) care comite (comit) astfel de fapte penale, ci și alte infracțiuni cum sunt cele de corupție. Aceasta deoarece așa cum este îndeobște cunoscut că în prezent opinia publică apreciază că infracțiunile de corupție se comit într-un număr foarte mare. Pe de altă parte, mai este de remarcat că faptele pentru care inculpații - intimați sunt cercetați în prezenta speță au fost săvârșite într-un domeniu al sportului, respectiv fotbalul care în afară de faptul că trebuie caracterizat prin corectitudinea competiției, el este perceput practic ca un fenomen social deoarece este practicat de multe persoane dar și mediatizat excesiv de către mass - media. Datorită acestei mediatizări și rezonanța faptelor comise de inculpați este una destul de puternică în rândul opiniei publice.
Referitor la termenul rezonabil invocat de către instanța de fond, Curtea apreciază că acesta nu poate fi considerat ca fiind depășit deoarece prezența speță vizează, așa cum mai sus s-a menționat, comiterea unor fapte de corupție într-un domeniu de larg interes pentru populație iar în dosar sunt implicați mai mulți inculpați dar și mai mulți martori.
Dintr-un alt punct de vedere, Curtea consideră că înlocuirea în acest moment a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal tocmai dat fiind numărul mare al persoanelor implicate în speță și rezonanța socială a acesteia la care s-a făcut referire anterior.
Referitor la împrejurarea că inculpatul G, în timp ce se afla în Penitenciar, ar fi luat legătura cu o persoană ce are calitatea de martor, Curtea consideră în primul rând că această întâmplare poate constitui o abatere referitoare la disciplina inculpatului la locul de detenție iar pe de altă parte față de cele mai sus expuse, apreciază că în momentul de față nu are o înrâurire decisivă privitor la starea de arest preventiv a acestuia.
Apărătorul intimatului inculpat, a mai solicitat admiterea recursului, având în vedere că potrivit disp. art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală la data de 16.10.2009, orele 24,00 măsura arestării preventive a tuturor inculpaților a expirat de drept și că ar fi trebuit puși în libertate, considerând că la acest moment sunt reținuți in mod nelegal.
Această împrejurare este apreciată de curte ca neîntemeiată, deoarece termenul de 60 zile prevăzut de codul d e procedură penală curge de la verificarea arestării preventive ce a fost efectuată de Curtea de Apel Pitești la 21.08. 2008, verificare ce la rândul său a operat în interiorul termenului anterior de 60 zile. Verificând la rândul său și Curtea de Apel Pitești arestarea preventivă a tuturor inculpaților de la acel moment și nu de la altul (data de 16.10.2009 când Tribunalul Argeșa verificat ca instanță de fond arestarea preventivă inculpaților ) curge termenul de 60 zile.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că în continuare se impune cercetarea celor trei inculpați - intimați în stare de arest preventiv, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, va casa încheierea recurată și în consecință va înlătura din aceasta dispozițiile de înlocuire a măsurii preventive privind pe inculpații G, și G, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsii țara și în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați va dispune menținerea acesteia față de fiecare inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din 14.10.2009 a Tribunalului Prahova pe care o casează și în consecință înlătură dispozițiile de înlocuire a măsurii preventive privind pe inculpații G, fiul lui și, născut la 14.08.1967, fiul lui și, născut la 20.07.1967 și G, fiul lui și, născut la 23.04.1951, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsii țara.
În baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpați și s-a dispus menținerea acesteia față de fiecare inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu numit pentru inculpatul G în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică astăzi, 18. 10. 2009.
Președinte, Judecători
- - - - - - -
Grefier,
8 ex./21.10.2009
Red. FT
Tehnored. DC
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
