Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 715/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.715/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror - din cadrul T - Biroul Teritorial Covasna.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Covasna împotriva încheierii de ședință din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat, intimatul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de, intimatul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorii aleși, avocat și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau altul și înșelăciune. Starea de fapte este corect reținută în rechizitoriu. Față de cei trei inculpați s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților la data de 13 februarie 2009 pe o durată de 29 de zile.La termenul de judecată din 26 octombrie 2009 Tribunalul Covasna a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați, s-au schimbat, în sensul că nu au dispărut în totalitate ci raportat la cercetarea judecătorească începută, acestea s-au modificat, neputându-se susține că au încetat pentru a se ajunge la revocarea arestării preventive pe temeiul art. 139 alin.2 Cod procedură penală. Atitudinea de recunoaștere avută de cei trei inculpați face ca pericolul pentru ordinea publică să nu mai fie unul acut, instanța având convingerea că lăsarea în libertate a acestora nu va fi de natură să alarmeze opinia publică ori, să inducă o potențială stare de pericol în mijlocul comunității. În cauză au declarat recurs deoarece apreciază că este necesară în continuare măsura arestării preventive a inculpaților, sens în care apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Covasna este viciată. În mod eronat s-a conchis cu privire la recunoașterea acuzațiilor, în realitate, poziția procesuală a celor trei inculpați nu a fost tocmai una sinceră. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale în sensul că, în cadrul audierii sale la procuror și, ulterior, în fața instanțelor de judecată nu recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Ulterior, în declarația dată la data de 18.05.2009, a recunoscut faptul că împreună cu inculpații și și cu ajutorul inculpatului a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, fără a arăta faptul că la comiterea faptei a participat și inculpatul. Inculpatul chiar a încercat să acrediteze ideea că el a fost cel care a utilizat cartela telefonică nr. -, deși probele administrate în cauză conduc în mod evident la concluzia că această cartelă a fost utilizată de inculpatul. În ceea ce-l privește pe inculpatul, inițial atitudinea sa a fost una negativă, în condițiile în care nu a recunoscut acuzațiile aduse, însă ulterior în declarațiile date procurorului în 12.05.2009 și 21.05.2009, a recunoscut faptele comise, arătând că la săvârșirea acestora au participat și inculpații, și. La termenul de judecată din data de 26.10.2009 la Tribunalul Covasna, inculpatul și-a menținut aceste ultime declarații, mai puțin două fragmente, referitoare la inculpatul, despre care a afirmat că nu-i aparțin. Prin urmare, inculpatul a apelat la această manieră de a-l disculpa pe inculpatul, susținând că procurorul de anchetă a înserat mincinos cele două paragrafe, în condițiile în care audierea s-a derulat în mod procedural, în prezența apărătorului ales.
Deși instanța de fond se pretinde a fi adeptul egalității de tratament a inculpaților, abdică de la acest principiu atunci când îl exclude de la aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe inculpatul, aflat în continuare în libertate, care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată la Tribunalul Covasna.
Nu este de acord cu aprecierea primei instanțe potrivit cu care inculpații nu se pot bucura de exercitarea plenară a dreptului lor la apărare, fiind încarcerați în Penitenciarul Codlea, iar contactul lor cu apărătorii se face doar sub ochii și cu încuviințarea instanței, omițându-se astfel a se avea în vedere faptul că nimic nu îi împiedică pe avocați să aibă contact cu clienții lor, în spațiile special amenajate din cadrul instituției de deținere.
În consecință, în raport de natura infracțiunilor supuse judecății, complexitatea cauzei, amploarea probatoriului ce va fi administrat în fața primei instanțe, numărul mare de inculpați deferiți judecății, atitudinea procesuală a acestora și comportamentul autorităților judiciare, ce au acționat cu toată celeritatea, consideră că arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie încă unei durate rezonabile.
Pericolul social pentru ordinea publică, deși diluat odată cu trecerea timpului, nu s-a estompat într-o asemenea manieră încât să justifice înlocuirea de către prima instanță a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, maniera minuțioasă în care inculpații au acționat, în scopul comiterii de infracțiuni grave, prejudiciul extrem de consistent cauzat, sentimentul de insecuritate socială generat în rândul comunității prin săvârșirea unor asemenea infracțiuni, în contextul proliferării accentuate a fenomenului criminalității organizate și al criminalității informatice, care implică o reacție fermă a organelor judiciare îndrituite a acționa, constituie tot atâtea date certe ce confirmă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, demonstrând subzistența cu actualitate a prevederilor art. 148 lit. f Cod procedură penală și impunând privarea în continuare de libertate a celor trei inculpați.
În raport de cele menționate apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului formulat de parchet. Nu este adevărat că inculpatul ar fi susținut că procurorul de la urmărirea penală ar fi mincinos, inculpatul afirmat că el nu a spus așa ceva legat de 2 aspecte, nu a jignit și nu a acuzat pe nimeni. Instanța de fond a statuat foarte clar că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Parchetul trebuia să aducă argumente că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii față de inculpat subzistă. A se avea în vedere recunoașterea făcută de toți inculpați și faptul că tot dosarul s-a clădit pe recunoașterea lor. În ultima încheiere inculpații au menținut ce au spus în fața procurorului în condiții de legalitate, cu avocați prezenți la audiere. În cauză sunt elemente clare de răsturnare prezumției de nevinovăție, elemente care vin chiar din recunoașterea făcută de inculpați. Nu se poate confunda cercetarea inculpaților în libertate cu soluția pe fond. În raport de susținerile reprezentantului Ministerului Public ar însemna ca inculpații să fie arestați și să li se dea detenție. Nu se pot antama chestiuni de fond pentru a se susține că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Art. 136 Cod procedură penală stabilește condițiile în care se pot lua măsurile preventive, se poate argumenta de către parchet că scopul nu se realizează în condițiile în care în fața instanței sunt niște inculpați care de la parchet au recunoscut ce au săvârșit. Fapta săvârșită de inculpat este gravă, însă gravitatea în sine nu este fundamentul unei arestării sau menținerii ei. A se avea în vedere că inculpatul nu are o mare participare la săvârșirea faptelor. S-a vorbit de principiul egalității, ori inculpatul fost pus în libertate în condițiile în care el este cel care a pus la dispoziția inculpatului cardul cu toate datele și cu posibilitatea de a i se folosi cardul, iar parchetul nu a formulat recurs. Față de poziția sinceră, de cooperare a inculpatului nu se poate susține că el mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că termenul care a stat în detenție inculpatului este un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât nu se poate ignora atitudinea inculpatului. Apreciază că față de atitudinea inculpatului, de întreg materialul probator administrat lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și este evident că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii astăzi nu mai există, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Avocat pentru inculpatul arată că inculpatul nu relatat decât ceea ce a făcut el susținând că declarația dată la parchet el nu a susținut așa ceva cu privire la învinuirea inculpatului. din orice perspectivă acest dosar și nu se vor regăsi numărul de persoane pentru existența unui grup infracțional organizat și atunci nu rămâne de discutat decât de o infracțiune de furt informatic pentru care pedeapsa este prevăzută de la 3 - 12 ani închisoare. Cu privire la termenul rezonabil de care vorbește CEDO și în jurul căruia gravitează într-un fel pledoariile lor, pentru că CEDO în scopul garantării dreptului la libertate a unei persoane împotriva unei măsurii preventive de arestare pe un termen excesiv luat de organele naționale a consacrat această garanție în art. 5 paragraf 3 CEDO - nu cade în sarcina persoanei arestate să arate care sunt temeiurile pentru care nu mai subzistă măsura arestării preventive ci în sarcina organului judiciar, ceea ce în cauza de față nu a făcut- Dorește să nominalizeze câtva decizii ale Curții Europene cu privire la măsura preventivă, respectiv Tratatul de Protecție European a Drepturilor Omului și procesul Penal Român - autori și - ediția 2008, Hotărârea CEDO din 19.02.2008. Hotărârea din 18.07.2006. dacă s-ar merge pe o măsură preventivă așa cum solicită reprezentantul Ministerului Public nu se face altceva decât să se anticipeze o pedeapsă privativă de libertate. În practica europeană prelungirea de trei ori a măsurii arestării preventive prin utilizarea de fiecare dată către instanță, a unor formulări identice fără a arăta temeiurile pentru care se dispune privarea în continuare de libertate, constituie o încălcare a prev. art. 5 paragraf 3 din CEDO deoarece dă dubii cu privire la caracterul justificat al măsurii. A se avea în vedere că s-a ajuns în faza în care cercetarea penală s-a finalizat iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă care să ne conducă la ideea că continuarea procesului penal nu se poate face foarte bine și cu inculpații în stare de libertate. În acest sens a se avea în vedere lucrarea " Arestarea Preventivă și Detenția în Jurisprudența CEDO " pag. 69 - 7585, 89, în care se arată că prelungirea arestării preventive trebuie să apară ca o ultimă soluție ce se justifică numai în cazurile în care toate celelalte opțiuni pe care le are la îndemână organele penale au fost epuizate. În raport de cele menționate, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna, ca legală și temeinică.
Avocat pentru inculpatul arată că se raliază în totalitate acelor argumente invocate în apărarea soluției instanței de fond făcută de către colegi săi. Solicită respingerea recursului declarat de parchet împotriva încheierii de ședință din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, considerând că această soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive stă la adăpost de criticile formulate de parchet. Instanța de fond în mod corect în urma unei examinării temeinice a dispus înlocuirea acestei măsurii a arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă. Prin înlocuirea măsurii arestării preventive solicită a se observa că s-au impus o serie de măsuri pe care inculpații trebuie să le respecte. Aceste obligații prezintă suficiente garanții că pe viitor procesul penal va fi desfășurat în condiții normale. Datorită recunoașterii totale a faptelor de către inculpați aceștia au contribuit la întocmirea rechizitoriului în cauză. A se avea în vedere că timpul arestării preventive se încadrează în timpul rezonabil în care inculpatul ar trebui să fie judecat și că aceștia nu au încercat să tegiverseze soluționarea cauzei. Instanța de fond a avut în vedere principiul tratamentului egal, respectiv inculpatul care este la fel de vinovat ca și ceilalți inculpați, este judecat în stare de libertate, iar parchetul nu a declarat față de acesta recurs, coinculpatul, de asemenea, este judecat în stare de libertate. În cauză nu mai sunt alte probe de administrat. În raport de cele menționate apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Covasna este legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet,ca neîntemeiat. Consideră că încheierea instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi țara, este foarte bine argumentată. S-a reținut de către instanța de fond că acel indiciu prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală la ora actuală nu mai există și și-a dat seama că este vorba în principal despre o infracțiune informatică care s-a săvârșit de către un singur inculpat, respectiv de către inculpatul, prin transferarea unei sume de bani pe cardul deținut de către inculpatul, iar toate celelalte infracțiuni subsecvente au fost săvârșite de ceilalți inculpați care și-au dat concursul la scoaterea banilor de pe respectivul card. La ora actuală cercetarea judecătorească nu mai poate fi impietată prin lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere că aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, și-au dat concursul la aflarea adevărului, au fost de acord cu toate probele care au fost propuse de acuzare. Dacă este vorba de buna desfășurare a procesului penal ca scop al măsurii preventive, instanța de fond a procedat foarte corect arătând că nu este nici un de impietare asupra desfășurării procesului penal prin lăsarea în libertate a inculpaților. De asemenea, s-a arătat că există măsurii prin care prejudiciul va putea fi recuperat. În urma punerii în libertate a inculpaților și operarea măsurii de nu părăsi țara, inculpați vor fi ținuți de aos erie de obligații pe care legea le prevede. În acest moment ne aflăm în prezența unei prezumții de nevinovăție. Măsura preventivă de nu părăsi țara este luată pentru buna desfășurare a procesului penal pentru ca inculpații să nu se sustragă de la judecată și apoi de la executarea pedepsei. Un element important îl reprezintă trecerea timpului, inculpatul a fost arestat la data de 13.02.2009, perioadă în care activitatea lui nu poate fi evaluată decât pozitiv, acesta în cursul urmăriri penale dându-și concursul pentru aflarea adevărului. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu reprezintă decât un act de justiție și are convingerea că nu va exista nici un fel de neajuns sub aspectul cercetării judecătorești și apoi a executării pedepsei. Inculpatul se va prezenta la fiecare termen de judecată, acesta are tot interesul să se supună acelor măsurii pe care legea le prevede. Starea de libertate în care trebuie să se judece un inculpat este starea firească.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorii săi.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din 26.10.2009 Tribunalul Covasna în baza art. 139 alin.1 raportat la art. 145 ind.1 Cod procedură penală a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, și, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați s-au schimbat, în sensul că nu au dispărut în totalitate, ci raportat la cercetarea judecătorească începută, acestea s-au modificat. Pericolul pentru ordinea publică nu mai este unul acut, având în vedere atitudinea de recunoaștere avută de cei patru inculpați. Cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate. Se mai arată că durata arestării preventive, de mai bine de 8 luni, constituie o durată rezonabilă, iar în raport de împrejurarea că inculpații și se află în stare de libertate, pentru egalitate de tratament se impune judecarea în stare de libertate și a celorlalți inculpați. Valoarea prejudiciului reclamată de partea civilă este mare, aproximativ 950.000 lei, iar cele mai valoroase bunuri sechestrate aparțin inculpatului, iar nu celor aflați în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Biroul Teritorial Covasna, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, menținerea arestării preventive a inculpaților, și. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că necesitatea menținerii arestării preventive a inculpaților rezultă din faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor (de criminalitate informatică, înșelăciune și aderare la un grup infracțional organizat), modalitatea săvârșirii faptelor. minuțioasă în care inculpații au acționat și prejudiciul extrem de consistent cauzat. Măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și faptul că atitudinea inculpaților nu a fost una tocmai sinceră. Nu se poate invoca principiul egalității de tratament atâta vreme cât față de inculpatul nu s-a aplicat nicio măsură preventivă. Se mai arată că măsurile preventive nu au nicio relevanță asupra măsurilor preventive.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 13.02.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicați, prev. de art. 7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003; acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42 alin.1,3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal; deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev la art. 42-45 prev. de art. 46 al.2 din Legea nr. 161/2003; ștergerea de date informatice, fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vedere producerii unei consecințe juridice prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003; fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu pentru sine sau pentru altul prev de art. 49 din Lege nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 13.02.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicați, prev. de art. 7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003; complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal; înșelăciune prev de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 13.02.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicați, prev. de art. 7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003; complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal; cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 13.02.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicați, prev. de art. 7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003; complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal; cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 lit. F Cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale arestarea preventivă a celor patru inculpați a fost succesiv prelungită, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT-Biroul Teritorial Covasna nr. 26/D/P/2008 din data de 8 iunie 2009 aceștia au fost trimiși în judecată pentru faptele penale pentru care au fost arestați preventiv, încadrarea juridică a acestora suferind modificări în urma cercetărilor efectuate în cursul urmăriri penale, îmbrăcând forma mai multor infracțiuni.
Prin rechizitoriu s-a reținut în esență, faptul că, în cursul lunii iulie 2008, inculpații, și, au constituit un grup infracțional organizat în scopul de a cauza prejudicii patrimoniale persoanei juridice Târgu S (la datele de 1.08.2008 și 8.08.2008) prin comiterea de infracțiuni informatice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "constituirea unui grup infracțional organizat" în scopul comiterii de "infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații", prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și care s-a reținut în sarcina fiecărui inculpat.
Totodată, s-a reținut faptul că, la datele de 1.08.2008 și 8.08.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații, și, l-au ajutat pe inculpatul să cauzeze prejudicii patrimoniale părții civile Târgu S prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 al.2 pen. (2 acte materiale).
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că, în perioada 1.08- 8.08.2008, în șapte rânduri, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a prezentat în fața angajaților Bank cu datele de identitate ale inculpatului, determinând în acest fel ridicarea plafonului sumei maxime care poate fi extrasă de la bancomate în termen de 24 de ore, care a avut ca urmare retragerea în perioada 8.08.-11.08.2008 de la mai multe bancomate situate pe raza municipiilor B, P, B, Focșani și Bas umei totale de 939.267,8 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 2, 3 și 5. pen. cu aplicarea art.41 al. 2. pen.(7 acte materiale), față de acesta fiind aplicabile prev. art. 9 al. 2 din Legea nr. 39/2003, având în vedere faptul că în cursul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului, ca membru al grupului infracțional organizat dedus judecății.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că a accesat fără drept, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 1.08.2008 și 8.08.2008, prin încălcarea măsurilor de securitate sistemul informatic aparținând Tg. S, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate" prev. de art. 42 al. 1, 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. (2 acte materiale)
Totodată s-a reținut că, la data de 8.08.2008, inculpatului a deținut fără drept semnăturile electronice "" și "", apoi, la data de 11.08.2008, a șters fără drept date informatice de pe server-ul G, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42- 45", prev. de art. 46 al. 2 din Legea nr. 161/2003 și "ștergerea de date informatice, fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice", prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003.
Tot în sarcina inculpatului s-a reținut că la datele de 1.08.2008 și 8.08.2009, a introdus în sistemul multicash utilizat de către angajații serviciului financiar-contabil din cadrul Tg. S, pentru a efectua plăți on-line către Banca, date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul și care a avut ca urmare crearea unui prejudiciu în valoare de 950.000 lei părții civile Târgu S, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul", prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. (2 acte materiale).
De asemenea, s-a reținut că, la data de 26.05.2008 și 29.05.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a instalat pe sistemele de calcul identificate "" și "" din cadrul Târgu S, un program tip intitulat în scopul de a obține date informatice și că în perioada 29.05.2008 - 27.03.2009, a interceptat fără drept datele informatice introduse pe sistemul de calcul "", fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate" prev. de art. 42 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (2 acte materiale) și "interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care se efectuează în cadrul unui sistem informatic" prev. de art. 43 al. 1 din Legea nr. 161/2003.
Tot în sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada 15.07.2008 - 8.08.2008, a accesat fără drept sistemul multicash utilizat de către angajații serviciului financiar-contabil din cadrul Târgu S pentru a efectua plăți on-line către Banca, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate" prev. de art. 42 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen, iar anterior datei de 1.08.2008, a copiat de pe serverul administrat de G semnăturile electronice "" și "" și la data de 1.08.2008, a deținut fără drept semnăturile electronice intitulate "" și "" și parolele care le confirmau, respectiv parola care permitea accesul în sistemul multicash, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "transfer neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice", prev. de art. 44 al. 2 din Legea nr. 161/2003 și "deținerea, fără drept a unui program informatic și a parolei în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45", prev. de art. 46 al.2 din Legea nr. 161/2003.
În final s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, anterior datei de 8.08.2008, a copiat de pe serverul administrat de G semnăturile electronice "" și "" și că, la data de 1.08.2008, a introdus datele inculpatului în lista de clienți ai Târgu S, respectiv contul pe care acesta îl avea deschis la Bank, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "transfer neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice" prev. de art. 44 al. 2 din Legea nr. 161/2003 și "Introducerea, fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice", prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003.
Inculpatul, deși s-a propus în două rânduri de către Parchet arestarea sa preventivă, a fost trimis în judecată în stare de libertate, cererile de arestare preventivă fiind respinse de către instanțe în recurs, datorită unor vicii procedurale.
Inculpatul a fost pus în libertate, urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prin încheierea din data de 20.07.2009, prezentându-se la toate termenele de judecată.
În ședința publică din data de 26.10.2009 a fost începută cercetarea judecătorească, inculpații, și consimțind să dea declarații, arătând că mențin declarațiile date în cursul urmăriri penale, cu excepția inculpatului, care și-a menținut declarațiile anterioare, mai puțin două paragrafe din declarația dată la procuror, paragrafe pe care le contestă.
Având în vedere atitudinea inculpaților, împrejurarea că pe baza declarațiilor unora dintre aceștia s-a putut finaliza urmărirea penală și trimiterea în judecată a tuturor celor cinci inculpați, se poate aprecia că pericolul pentru ordinea publică pe care l-a prezentat până în prezent lăsarea lor în libertate, privit și prin prisma scopului măsurii preventive a arestării preventive, s-a diminuat, în acest moment procesual fiind suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal o altă măsură restrictivă de libertate, și anume măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cercetarea judecătorească implică audierea a 23 de martori propuși prin rechizitoriu, eventual administrarea și a altor probe, ceea ce presupune acordarea mai multor termene de judecată, prelungirea în timp a procesului, astfel că, raportat și la persoana inculpaților, criteriu de care se ține seama alături de gradul de pericol social al infracțiunii la alegerea măsurii preventive, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
Inculpații sunt arestați preventiv din luna februarie, măsura fiind justificată de necesitatea cercetării activității infracționale desfășurate, însă acum aceștia se află la dispoziția instanței, care poate efectua cercetarea judecătorească și cu inculpații în stare de libertate, cărora le sunt stabilite obligații de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Este adevărat că faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, prin natura lor, prin modul în care au fost săvârșite și nu, în ultimul rând prin valoarea prejudiciului reclamat de partea civilă. Cu toate acestea, măsura arestării preventive este cea mai gravă dintre măsurile preventive, scopul său este de a asigura buna desfășurare a procesului penal, iar nu de a constitui un mijloc de a anticipa răspunderea penală a inculpatului.
Pe de altă parte, la alegerea măsurii preventive se ține seama, conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, și de persoana inculpatului, astfel că nu este lipsită de relevanță atitudinea acestora procesuală.
Principiul egalității de tratament este o componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. 3 din Constituția României și de art. 6 paragr. 1 din CEDO, astfel că în mod corect judecătorul cauzei a constatat că, de vreme ce doi dintre cei 5 inculpați se află în stare de libertate, iar ceilalți trei inculpați sunt arestați preventiv de 8 luni, și aceștia ar putea beneficia de o judecată în aceleași condiții.
Chiar dacă măsurile asigurătorii nu au relevanță asupra măsurilor preventive, totuși nu se poate ignora contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, astfel cum se conturează până în prezent, și deci contribuția fiecăruia la producerea prejudiciului, precum și modalitatea în care fiecare dintre inculpați ar putea asigura repararea prejudiciului, prin instituirea unor măsuri asigurătorii, fiind situații de care se poate ține seama la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că în mod temeinic și legal tribunalul a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală. Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Covasna împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Covasna împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - C - -
Grefier,
Red./23.11.2009
Dact./26.11.2009
2 exemplare
Jud fond/
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alina Constanța Mandu, Aurelia
