Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 75/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 75/
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
La apelul nominal a răspuns intimatul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat, ce substituie pe apărătorul ales, avocat, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că a fost acordat termen de judecată pentru lipsa de apărare intimatului-inculpat.
Avocat precizează că la acest termen de judecată substituie pe avocat întrucât aceasta se află la
Întrebat fiind, intimatul-inculpat precizează că este de acord a fi asistat de avocat, față de împrejurarea că apărătorul ales, avocat lipsește.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea de ședință din data de 09.04.2008 Tribunalului Galați, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nelegală, deși instanța de fond a reținut că există serioase dubii privind vinovăția inculpatului.
Sub un prim aspect urmează a se constata contradicția dintre motivarea instanței și hotărârea pronunțată, în condiția în care s-ar fi reținut existența unor asemenea dubii este inexplicabil de ce instanța a ales aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare.
Al doilea aspect este acela că probele adminJ. satisfac exigențele art.143 Cod procedură penală;în motivele de recurs au fost detaliate mijloacele de probă care atestă săvârșirea infracțiunii de către inculpat, ar fi trebuit ca instanța să aibă în vedere declarațiile părții vătămate, ale multitudinii de martori oculari, au fost relevate împrejurări de fapt, respectiv faptul că inculpatul avea îmbrăcămintea de o anumită culoare ce permitea a fi observat cu ușurință de către persoanele din jur.
Neîntemeiat instanța de fond a avut în vedere doar declarațiile martorilor propuși de inculpat fără a corobora aceste elemente cu celelalte mijloace adminJ. în cauză.
Se impunea a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică și,potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penală trebuia menținută măsura arestării preventive dispusă față de acesta.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Avocat solicită respingerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, apreciind încheierea legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive existând mari dubii în ce privește persoana autorului infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Față de dispozițiile Codului d procedură penală se presupune că la momentul când instanța a luat această măsură existau suficiente indicii așa încât la momentul judecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului pe baza unor probe certe și sigure. Or, din probele adminJ. atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, au rezultat dubii serioase cu privire la autorul infracțiunii, și are în vedere inclusiv declarația martorei, declarațiile privind îmbrăcămintea inculpatului, a părții vătămate, a existenței maletei albe și a gecii maro, instanța constatând că nu se poate stabili cu exactitate cine a lovit.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a fost percheziționat atât la momentul intrării în discotecă cât și la momentul raziei efectuate în discotecă, și nu s-a găsit asupra sa nici un cuțit.
Apreciază soluția pronunțată de instanța de fond corectă, în sprijinul reglementării apărării drepturilor omului.
S-a demonstrat că există mari dubii cu privire la persoana ce a lovit pe partea vătămată iar inculpatul a afirmat cu tărie că nu a lovit-o pe aceasta.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, arată că nu a comis fapta reținută în sarcina sa, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- s-a dispus în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul G, fără încuviințarea Tribunalului Galați.
În baza disp. art. 145 al.1 indice 1.pr.pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție din cadrul Poliției Municipiului G, în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza disp. art. 145 al.1 indice 2.pr.pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, martorii din lucrări, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința părții vătămate.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 15.11.2007 a Tribunalului Galați,pronunțată în dosarul nr - s-a dispus arestarea preventivă inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20.penal în referire la art. 174 al.1.penal raportat la art. 175 al.1 lit. i penal.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri preventive instanța a apreciat că există indicii temeinice de natură crea presupunerea că inculpatul, în noaptea de 10/11.11.2007, în timp ce se afla în discoteca! " din G, pe fondul unui conflict spontan, ia-a aplicat părții vătămate - o lovitură cu un cuțit, tip briceag, în zona abdomenului, cauzându- leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
De asemenea, s-a apreciat că sunt incidente cazurile prevăzute de art. 148 lit. d și f pr.pen.
La reținerea cazului prevăzut de art. 148 lit. d pr.pen. s-a avut în vedere faptul că inculpatul săvârșit cu intenție nouă infracțiune întrucât, prin sentința penală nr. 1875/2005 a Judecătoriei Galați fusese condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6,6 ani închisoare pentru comiterea, în minorat, unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
În privința cazului prevăzut de art. 148 lit. f pr.pen. s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunii presupus comise, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține săvârșirea fapte ( în loc public, pe fondul unui conflict spontan declanșat de inculpat care, fără motiv, a îmbrâncind pe partea vătămată și pe care după ce acesta din urmă l-a lovit cu pumnul, a tăiat- cu un cuțit tip briceag), urmarea produsă și nu în ultimul rând rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității.
Față de toate aceste considerente s-a apreciat oportună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, dosar nr. 410/P/2007, sa dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al.1.penal în referire la art. 175 al.1 lit. i penal.
La Tribunalul Galați, cauza a fost înregistrată sub numărul - la data de 11.12.2007.
Prin încheieri succesive, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive inculpatului ultima încheiere de acest gen fiind pronunțată la data de 12.03.2008.
Pe parcursul cercetării judecătorești efectuate până în prezent au fost audiați inculpatul, partea vătămată - și martorii, A,.
La termenul de judecată din data de 09.04.2008, procedând la verificarea cazurilor și a condițiilor avute în vedere la luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu luarea în considerare a probelor adminJ. pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța constată că la acest moment menținerea măsurii arestării preventive nu mai este justificată, urmare schimbării temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
În prezenta cauză, hotărârea instanței de a dispune luarea și, ulterior menținerea măsurii arestării preventive a avut la bază doar existența unor indicii temeinice pe baza cărora a rezultat presupunerea că inculpatul este autorul faptei pentru care este încriminat, indicii cărora la acest moment, planează serioase dubii.
În acest sens, s-a avut în vedere poziția constantă pe care inculpatul a avut- pe tot parcursul procesului penal, de negare faptului că ar fi avut un briceag asupra s- și că ar fi tăiat-o pe partea vătămată cu un astfel de obiect.
Inițial, conflictul început între inculpat și partea vătămată care s-au lovit reciproc, însă, în foarte scurt timp, în sprijinul lor au intervenit în bătaie mai mulți prieteni de-ai amândurora.
Ca urmare învălmășelii create, nici chiar partea vătămată nu a putut observa cine l-a tăiat cu briceagul.
De altfel, nici unul dintre martorii prezenți la incident nu a putut declara, cu certitudine, că inculpatul este cel care a tăiat-o pe partea vătămată cu briceagul.
Chiar dacă martora, audiată fiind în cursul cercetări judecătorești și- modificat declarația de la urmărire penală, susținând că l-a văzut pe inculpat scoțând un briceag de la glezna piciorului, briceag cu care la tăiat pe -, pe finalul acestei declarații a spus că nu crede că A, zis, ar fi autorul faptei, întrucât " " ( inculpatul ) era mai aproape de partea vătămată atunci când acesta a strigat "m-a tăiat ".
Ori, în condițiile în care aceasta ar fi văzut pe inculpat folosind briceagul, nu se justifică această din urmă apreciere martorei cu privire la autorul faptei, funcție de distanța la care se află o persoană sau alta față de partea vătămată.
în privința autorului faptei crează și declarația martorului care, audiat fiind în faza de urmărire penală, a susținut că a văzut un tânăr îmbrăcat în pantaloni de culoare albă și geacă de culoare maro, cum a scos de la ciorap un briceag și lovit cu el în spate, zonă în care se afla -, zis ,care a strigat imediat că a fost tăiat
Declarația acestui martor privitor la vestimentația autorului faptei este foarte importantă întrucât inculpatul, toți martorii și chiar partea vătămată au relatat că - purta o maletă albă și că nu avea nici un fel de giacă ( cu atât mai puțin una de culoare maro ).
Relevante sunt și declarațiile martorilor, (prieteni cu inculpatul ), A, ( prieteni cu A, zis " ").
Astfel, martora a relatat că în ziua de după incident s-a întâlnit cu prietenul ei, martorul A, cu care discutat despre ce sa întâmplat în discotecă, prilej cu care ea i-a spus că a fost tăiat un băiat iar el ia spus că știe întrucât el a făcut acest lucru.
Martora a mai relatat că după una sau două zile, i-a spus că băiatul respectiv a depus plângere la poliție, și că, atunci când l- întrebat ce o să facă, acesta, deși părea puțin speriat, i- răspuns " nu-i nimic, o să trec și peste asta ".
În fine, a declarat că acesta i-a spus că pleacă la bunici, la țară însă, în realitate, părăsit teritoriul României fără a anunța pe nimeni.
Din declarațiile martorilor, și ale inculpatului - rezultă că în una din zilele de după incident s- întâlnit cu, acesta din urmă recunoscând că l-a tăiat pe un băiat cu briceagul și spunându-le că ar trebui să- fie recunoscător întrucât datorită lui au scăpat de bătaie.
Și martorul a confirmat existența unei discuții care a avut loc în 40, acest martor însoțindu- pe A până acolo și înapoi către casă.
Acesta martor a relatat că, la întoarcere, i-a spus că trebuie să ia legătura cu un avocat, fără să- dea alte explicații.
Cert este că la data de 13.11.2007 organele de poliție au procedat la audierea lui, în prezența apărătorului ales al acestuia, dată după care acesta nu s- mai prezentat la serviciul și nici la domiciliul părinților săi, părăsind teritoriul României.
Față de toate aceste probe, s-a apreciat că nu se mai justifică menținerea măsuri arestării preventive a inculpatului, existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea infracțiunii, ca condiție generală prealabile oricăror altor temeiuri, fiind pusă la îndoială.
În atari condiții instanța a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive inculpatului ar contraveni scopului urmărit de legislația internă dar mai ales de art. 5 din CEDO, scop care constă în protejarea individului împotriva privării arbitrare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați susținând că instanța a tras concluzia existenței unor puternice dubii, fără însă a administra toate probele ce se impuneau pentru lămurirea cazului și fără a elucida contradicțiile severe avute în vedre la ultimul termen de judecată.
Sunt argumente insuficiente pentru ca judecătorul să se fi pronunțat potrivit art.139 Cod procedură penală, date fiind elementele concrete ale cazului și necesitatea efectuării unei cercetări judecătorești complete pentru aflarea adevărului.
Din punct de vedere legal singura soluție care apare rațională și echilibrată, era ca instanța să mențină măsura arestării preventive a inculpatului, care să opereze până la intervenția unei hotărâri judecătorești în cauză.
Inculpatul are antecedente penale, prin înlocuirea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate cu obligarea de a nu părăsi localitatea existând riscul săvârșirii unei noi infracțiuni, sau acela de a se sustrage cercetării judecătorești.
În raport de împrejurările concrete comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, nu a dispărut rezonanța socială negativă produsă la nivelul comunității și implicit sentimentul de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, elemente ce dau dimensiunea pericolului social concret pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă în continuare prin lăsarea în libertate, sigur constrâns formal din punct de vedere juridic unor măsuri și obligații stabilite de către instanță.
S- solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 9.04.2008 a Tribunalului Galați și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recursul nu este fondat urmând fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, firesc fiind ca acestea să fie adoptate în funcție de temeiurile de fapt și de drept ale cauzei, raportate la anumite împrejurări concrete legate de cauza penală și persoana făptuitorului.
În acest scop, art.139 alin.1 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale ceea ce nu înseamnă dispariția unii caz dintre cele prevăzute în art.148 alin. 1 Cod procedură penală și descoperirea altuia, întrucât măsura se menține, ceea ce se schimbă fiind numai temeiul ei.
În cazul de față, măsura arestării preventive față de inculpatul a fost luată de judecător în cursul urmăririi penale, apreciindu-se că există indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa.
Față de formularea art.681Cod procedură penală care se referă expres la urmărirea penală, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată, se presupune că aceasta s-a făcut în baza unor probe și nu pe baza indiciilor temeinice avute în vedere la momentul arestării.
Cum probatoriul administrat nemijlocit în fața instanței relevă împrejurări care au creat un dubiu judecătorului asupra autorului faptei deduse judecății, împrejurări care deși cunoscute de organul de urmărire penală, au fost trecute cu vederea (declarația martorei - "Despre ce mi-a spus am spus și în fața d-nei procuror care m-a audiat însă aceasta mi-a spus să nu consemnez asta în declarație deoarece nu am de unde să știu dacă este real ce mi-a povestit
În declarația dată la procuror am scris că (prietenul martorei) nu se afla lângă (inculpatul) și băiatul respectiv ( partea vătămată) deoarece așa mi-a spus d-na procuror să scriu, deși eu îi relatasem situația pe care am expus-o astăzi în fața instanței"- fila 104 din dosar fond), Curtea constată că în mod corect prima instanță, constatând că existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea infracțiunii este pusă la îndoială, și că deci temeiurile de fapt avute în vedere la momentul arestării s-au schimbat, a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi municipiul G fără încuviințarea Tribunalului.
sintagma " motive verosimile" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ( cauza Fox, și Hartley -Marii Britanii- Hotărârea din 30.08.1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Cum posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit fapta penală nu a fost exclusă, ci doar pusă la îndoială, în mod corect prima instanță a impus inculpatului în condițiile art.139 alin. 1 combinat cu art.145 alin.11și alin. 12Cod procedură penală să respecte obligațiile arătate în încheiere, asigurând pe de o parte garanții suficiente desfășurării în bune condiții a procesului penal, iar pe de altă parte eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente constatând că recursul de față nu este fondat, în baza art. 38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, acesta va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva încheierii de ședință din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (privind pe inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 17.09.1983 în municipiul G, domiciliat în G,-, -.10, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G,CNP -).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./2 ex/ 12.05.2008
Jud. fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
