Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 4741/2/2009
1252/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.752
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns intimatul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărători aleși și, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public critică încheierea din data de 21.05.2009 a Tribunalul București, Secția a II-a Penală prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că se impunea menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere faptele săvârșite de acesta - trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc și de mare risc -, cantitățile însemnate de droguri găsite la domiciliu inculpatului (aproximativ 35 grame cannabis și 11 grame ciuperci psilocybine - droguri de mare risc conform Tabelului nr.1 din Legea nr.143/2000), precum și amploarea pe care a cunoscut-o acest gen de infracțiuni, astfel că solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea în parte a încheierii recurate și, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerea stării de arest. În subsidiar, în situația în care se va aprecia că în mod corect instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive, critică încheierea pentru două motive de nelegalitate, solicitând a se constata că în mod greșit s-a trecut la art.145 alin.11lit. e-h C.P.P. în loc de lit. a-d, precum și faptul că instanța de fond, făcând aplicarea art.145 alin.11lit.b C.P.P. nu a indicat cărui organ de poliție i-a încredințat supravegherea, considerând că se impunea încredințarea supravegherii organului de poliție de la domiciliu inculpatului.
Primul apărător ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, instanța de fond apreciind în mod corect că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile în care inculpatul, în vârstă de 21 ani, a fost audiat, recunoscând săvârșirea faptelor, astfel că lăsat în libertate acesta nu mai poate zădărnici aflarea adevărului. Totodată, arată că inculpatul a formulat un denunț, înregistrat la DIICOT- C împotriva unui traficant de droguri.
Având în vedere că inculpatul este arestat de aproape 6 luni, consideră că s-a cam depășit termenul rezonabil față de faptele reținute în sarcina inculpatului.
Precizează că respectivele cantități de droguri găsite la inculpat nu au făcut obiectul infracțiunii de trafic de droguri, astfel că acesta se face vinovat de infracțiunea de deținere de droguri, infracțiunea de trafic având ca obiect doar 5 grame de droguri de risc în niște circumstanțe neclare.
Referitor la critica procurorului că trebuia menționat organul de poliție care ar fi însărcinat cu supravegherea inculpatului, apreciază că este evident că organul de poliție de la domiciliu inculpatului va fi sesizat de către penitenciar în momentul punerii în libertate. Pe de altă parte, în măsura în care se va respinge recursul parchetului, consideră că instanța de recurs poate nominaliza organul de poliție care ar fi însărcinat cu supravegherea inculpatului.
În completare, al doilea apărător al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, vârsta de 21 ani, faptul că nu are antecedente penale, că are familie și o locuință stabilă și, prin urmare, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta, o regretă și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile și serviciul. Solicită să se țină cont că nu a încercat să se sustragă, dând dovadă de sinceritate a arătat că a vândut numitului cantitate de 5 grame de-a lungul timpului, deși cantitatea probată era de J de gram. Mai precizează că din cele 37 de grame de cannabis, 15 grame sunt bețe - cantitate ce nu se poate fuma.
CURTEA
Prin încheierea din 21.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a admis cererea formulată de către inculpatul.
În baza art. 145 al. 1 Cod procedură penală rap. la art. 136 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.28/UP/18.12.2008, emis de Tribunalul Călărași ) cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
A dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
e) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;
g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luata fata de inculpat cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în virtutea următoarelor considerente:
Astfel, temeiurile de drept care au stat la baza luării acestei măsuri sunt cele prev. de art.148 alin. f Cod penal, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este indubitabil ca prima condiție este îndeplinită, însă nu este îndeplinită cumulativ și cea de-a doua condiție, referitoare la pericolul pentru ordinea publica, legea pretinde dovedirea unui pericol concret, iar nu presupus, ceea ce impune judecătorului identificarea riscurilor efective pe care le prezintă lăsarea în libertate a inculpatului. Această evaluare se face și în raport de antecedentele penale ale inculpatului care în cauza de față nu exista, de circumstanțele reale și personale ale acestuia, așa încât acesta poate beneficia de o judecată în stare de libertate mai ales ca nu exista date din care să reiasă vreun pericol de sustragere a inculpatului de la judecata, ceea ce înseamnă că se poate asigura o buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a opinat că la acest moment procesual este posibila judecarea sa în stare de libertate în condițiile în care inculpatul a fost audiat, a recunoscut săvârșirea faptelor, cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar din datele existente nu rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Văzând și scopul masurilor preventive prev. în art.136 alin.1 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat ca o bună desfășurare a procesului penal poate avea loc si cu inculpatul in stare de libertate, care la vârsta sa de 21 de ani nu este cunoscut cu antecedente penale, iar studiile sale medii cumulate cu mediul familial stabil din care provine ii vor deschide posibilitatea înțelegerii consecințelor faptei sale, a reinserției sale sociale prin ocuparea unui loc de muncă pe care de altfel îl ocupă și înainte de săvârșirea faptelor, așa încât se impune admiterea cererii formulată de inculpat, cu atât mai mult cu cat libertatea sa de mișcare este limitata prin obligațiile ce se vor impune în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs parchetul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este fondat, motivarea opiniei majoritare fiind următoarea:
Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2008 al Ministerului Public - DIICOT Biroul Teritorial Călărași - emis în data de 12.01.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul a fost reținut pe o durata de 24 de ore începând cu data de 17.12.2008, iar în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP/18.12.2008 a Tribunalului Călărași acesta a fost arestat preventiv pentru o durata de 29 de zile, reținându-se următoarele: în perioada aprilie decembrie 2008 a deținut cantitatea de 15 grame de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, a cumpărat și deținut fără drept, pentru consum propriu cantitatea totală de 45 grame cannabis, și a vândut, fără drept, numitului, cantitatea totala de 5 grame cannabis.
Curtea apreciază soluția primei instanțe ca greșită, în condițiile în care cercetarea judecătorească este aproape terminată, și nu s-a indicat nici o probă care să modifice situația de fapt reținută prin rechizitoriu.
În acest moment procesual, analiza datelor ce-l caracterizează pe inculpat este neoportună, aceasta fiind justificată doar cu ocazia deliberării finale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 21.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea de ședință din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în dosarul nr-.
Menține starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii cu privire la fondul cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./12.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
OPINIE SEPARTATĂ
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, contrar opiniei majoritare, apreciez că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București este nefondat și se impunea - potrivit dispozițiilor art.38515, pct.1 lit.b Cod procedură penală - să fie respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.71/D/P/2008, emis la data de 12 ianuarie 2009 de către Ministerul Public - - Biroul Teritorial Călărași, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La data de 18 decembrie 2008, prin încheierea de ședință nr.68/18.12.2008 a Tribunalului Călărași (dosar nr-), s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventivă nr.28/U din 18.12.2009, reținându-se că acesta se află în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut că faptele inculpatului constau în aceea că în zilele de 16 și 17 decembrie 2008 a vândut numitului cantitatea de două grame cannabis și 10 grame ciuperci cu conținut halucinogen, deținute fără drept pentru vânzare și consum propriu.
Pentru a se stabili dacă se impune sau nu menținerea măsurii arestării preventive ori este recomandabilă înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură mai blândă, instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art. 11 alin.2 din Constituția României tratatele ratificate de parlament, conform legii fac parte din dreptul intern, statele contractante obligându-se să le aplice cu prioritate în caz de neconcordanță (art.20 alin.2 din Constituție), cu excepția situațiilor in care reglementările interne sunt mai favorabile.
Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată de țara noastră prin Legea nr.30/1994.
Art.5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi pus in libertate în cursul judecății sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art.23 din Constituția României).
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama inclusiv atunci când se pune în discuție măsura arestării preventive este acela potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă (art.52și 66 alin.1 C.P.P.). De asemenea, nu trebuie omise nici dispozițiile art.136 Cod procedură penală, care stabilesc scopul măsurilor preventive, precum și criteriile complementare ce trebuie avute în vedere la alegerea măsurii de prevenție (scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura).
În acest sens, se constată că pericolul social generic al faptelor săvârșite, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite în normele de incriminare, nu se suprapune cu pericolul pentru ordinea publică, care trebuie să rezulte și din alte împrejurări decât natura și gravitatea faptelor.
În cauza de față, nu se identifică astfel de împrejurări, întrucât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă tânără (22 de ani), la momentul când a fost reținut avea ocupație și un loc de muncă - electronist la Teatrul Național B, are familie și o locuință stabilă, pe parcursul anchetei desfășurate împotriva sa, a manifestat o atitudine extrem de sinceră și cooperantă, recunoscând comiterea faptelor și manifestându-și disponibilitatea de a coopera cu organele de urmărire, a formulat un denunț care a fost înregistrat la C, astfel că în cauză își pot găsi aplicabilitatea dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000; în plus cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar la data de 18 iunie 2009, se împlinesc 180 de zile de la luarea măsurii arestării preventive, astfel că există riscul depășirii termenului rezonabil.
Având în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, manifestată și cu ocazia audierii sale de către judecătorul de la instanța de fond, nu se poate aprecia că privarea acestuia de libertate ar fi necesară pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale, astfel cum prevede art.136 alin.1 Cod de procedură penală, în cauză neexistând nici măcar indicii că inculpatul ar încerca să influențeze în vreun fel cercetările efectuate de organele de anchetă ori să se sustragă de la judecată.
Având în vedere garanțiile legale anterior invocate și jurisprudența CEDO în materia arestării preventive - în opinie separată - apreciez că în momentul de față nu se poate reține existența unor date care să justifice temerea că prin lăsarea inculpatului în libertate, acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, ori s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei, ținând cont și de scopul măsurilor preventive, la acest moment nu mai există un interes public real care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului.
În consecință, apreciez ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul, dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheiere care ar fi trebuit menținută, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Parchet.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
