Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 794/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 794
Ședința publică de la 17 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj împotriva încheierii de ședință de la 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații intimați, asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, și nefiind formulate cereri ori excepții, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării celor trei inculpați de a nu părăsi țara, deoarece în cauză nu au apărut împrejurări noi favorabile inculpaților care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea succesivă ulterioară a măsurii arestării preventive s-au schimbat, cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale și a judecății au apărut indicii cu privire la faptul că rudele inculpaților încearcă să determine martorii și rudele părților vătămate să-și schimbe poziția procesuală, într-una favorabilă inculpaților.
De asemenea, se arată că în cazul inculpaților arestați nu se poate susține înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, în ideea stabilirii unei egalități de tratament juridic cu inculpații trimiși în judecată în stare de libertate, deoarece situațiile de fapt nu sunt identice între inculpații arestați și inculpații trimiși în stare de libertate, în raport de datele personale ale fiecărui inculpat și în raport de infracțiunea pentru care fiecare dintre aceștia este trimis în judecată.
Avocat pentru intimații inculpați și, susține respingerea recursului ca nefondat, deoarece hotărârea este legală și temeinică, fiindcă temeiurile avute în vedere inițial la luarea arestării preventive au dispărut și s-au modificat, deoarece părțile vătămate nu pot fi audiate și nu sunt dovezi că s-a încercat influențarea unor martori.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiindcă s-au schimbat temeiurile, în condițiile în care nu sunt probe suficiente, pentru că faptele comise în Italia nu pot fi cercetate în România, cu atât mai mult cu cât nu există o sesizare în acest a autorităților italiene.
Se mai invocă faptul că nu sunt probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt, declară că-și însușește concluziile apărătorului, susținând că nu este autorul faptelor și nu a cunoscut pretinsele victime ale traficului de persoane.
Inculpatul declară că-și însușește concluziile apărătorului și declară că părțile vătămate nu mai sunt minore și că familia sa nu a încercat să determine schimbarea depozițiilor care ar urma să fie făcute de părțile vătămate și de martori și că în acest sens la dosar nu sunt probe.
Inculpatul având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și că în cauză nu au fost exercitate influențe asupra părților vătămate sau ale rudelor acestora.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații (fost ) zis "", născut la data de 24 1981, în C fiul lui și C, cu domiciliul în C,-, - 15,.10, jud.D, CNP -, zis "", născut la data de 20 februarie 1985, în C, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, jud.D, CNP - și (fost ) zis "", născut la data de 21 martie 1983 în C, fiul lui și C, CNP -, domiciliat în C, Str. F, - 13,. 1. 3, jud.D
În baza art. 139 alin. 1.Cod Penal s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive privind pe inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 alin.11rap.la C.P.P. art. 1451alin.2 C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat.
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a depus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte ori este chemat.
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă.
În baza art. 145 pct.12rap.la art. 1451alin. 2.C.P.P. inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana cu care a comis fapta, martori, experți ori alte persoane stabilite de organul judiciar și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
- să nu se afle în locuința părții vătămate.
În baza art. 145 alin. 31.C.P.P. în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispune punerea în libertate a inculpaților.
Pentru a pronunța încheierea, instanța de fond a reținut că în ședința publică de la 13 2008, s-a pus în discuție în temeiul art.3002Cod pr.penală, rap.la art.160 Cod pr.penală, menținerea arestului preventiv pentru intimații inculpați, și, iar apărătorii intimaților inculpați au solicitat la rândul lor, în temeiul art.139 alin.1 și 2 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât nu mai există temeiurile juridice avute în vedere la luarea măsurii și că inculpații nu mai prezintă pericol public.
Prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, otrivit p. art. 148 alin. 1 lit.h C.P.P. una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică.
A mai reținut că în evaluarea acestui pericol nu trebuie să se aibă în vedere numai modul, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și limitele de pedeapsă, ci și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuia făcută abstracție de gravitatea faptei.
În speța de față s-a reținut că inculpații au săvârșit faptele în 2006, iar din 13.09.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților trecând aproape doi ani de la data săvârșirii faptelor. În toată această perioadă inculpații nu au săvârșit nici o altă faptă antisocială - fiind o perioadă destul de îndelungată de la săvârșirea faptelor și până la reținerea acestora, împotriva lor neluându-se nici un fel de măsură restrictivă de către organele de urmărire penală pe toată această perioadă și că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
De asemenea, perioada de reținere a acestora - circa două luni - i-a determinat pe inculpați să înțeleagă ce înseamnă privarea de libertate, iar instanța de fond a mai reținut că părțile vătămate au o poziție sfidătoare, fiindcă, deși au fost citate în două rânduri nu s-au prezentat la instanță pentru a arăta acesteia împrejurările și modalitatea în care inculpații au săvârșit faptele, acestea fiind în continuare în străinătate, ceea ce a dus la concluzia că nu vor putea fi audiate niciodată de prima instanță.
Instanța de fond a mai constatat că la dosar există probe indirecte împotriva inculpaților.
Față de cele arătate mai sus, s-a apreciat că lăsarea în libertate a celor trei inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică și totodată, pentru ei s-ar impune punerea în libertate și pentru egalitate de tratament atâta timp cât cele două inculpate trimise în judecată pentru aceleași fapte, se judecă în stare de libertate, pe când ceilalți trei în stare de arest.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă, iar judecarea în starea de libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică pentru motivele reținute mai sus.
Împotriva încheierii în termen a declarat recurs Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, cu motivarea că hotărârea este netemeinică, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până în momentul în care instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul este fondat și va fi admis cu următoarea motivare.
Așa cum se invocă și de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză și a reținut o greșită stare de fapt.
În ceea ce privește împrejurările care s-au schimbat și care ar determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Curtea constată că toți intimații inculpați sunt acuzați de comiterea mai multor fapte cu un grad extrem de ridicat de pericol social și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât nu se poate susține că în lipsa unei schimbări a încadrării juridice ori a unei eventuale achitări, în favoarea lor ar fi intervenit împrejurări de drept noi și favorabile.
Pe de altă parte, instanța de fond atribuie o semnificație pozitivă, în favoarea inculpaților, unei stări de fapt ce vizează pe părțile vătămate și anume neprezentarea acestora în instanță, deși chiar instanța de fond reține că părțile vătămate nu au cunoștință de proces fiindcă sunt plecate în străinătate și din aceste motive obiective nu se pot prezenta.
Chiar și în situația în care părțile vătămate ar refuza să se prezinte în instanță, refuzul lor nu este o împrejurare din cea prevăzută de art.139 alin.1 Cod pr.penală, care să ducă la concluzia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive s-au schimbat favorabil pentru inculpați.
Nici reținerea faptului că privarea lor de libertate, atât timp cât aceasta este rezonabilă, ar putea avea efecte pozitive asupra poziției procesuale a inculpaților, în condițiile în care până în prezent probatoriul a fost administrat în mică măsură, el limitându-se doar la audierea martorilor, interogarea inculpaților, audierea părții vătămate ia, părțile vătămate și martorii confirmând activitatea materială a inculpaților, așa cum rezultă ea în cea mai mare parte din rechizitoriu.
Astfel, Curtea constată că nici în ceea ce privește starea de fapt, în favoarea inculpaților nu au apărut împrejurări noi de natură să impună înlocuirea măsurii arestării preventive, aceasta urmând să fie menținută, pentru toți cei trei intimați inculpați în temeiul art.3002Cod pr.penală, rap.la art.160 Cod pr.penală.
Cu motivarea reținută, existând motivul de casare invocat în baza art.3853alin.6 Cod pr.penală, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, recursul va fi admis, se va casa încheierea cu privire la măsura arestării preventive și respingându-se cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, se va menține în continuare, pentru toți cei trei intimați inculpați arestarea preventivă.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, împotriva încheierii de ședință de la 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează încheierea.
Menține măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați și respinge cererile de înlocuire a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cheltuielile judiciare în sumă de 15 lei rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.DF.
IB/26.11.2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri Valentina Trifănescu, George
