Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 798/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 798
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciu Teritorial Timiș împotriva încheierii penale nr.108/CC/3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații intimați, în stare de arest preventiv, G, asistați aleși, și, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, au fost audiați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de T Serviciul Teritorial Timiș, casarea încheierii recurate pentru nelegalitate și netemeinicie și în rejudecare, prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați. În motivare a arătat că deși inculpații au recuperat prejudiciul până la data de 31.07.2009, aceștia nu au recunoscut comiterea faptelor, iar inculpatul este cercetat și pentru alte fapte penale, respectiv obținerea unui permis de conducere fals și fals în declarații. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un real pericol pentru ordinea publică și pentru buna funcționare a regulilor statului de drept. Din actele de urmărire penală rezultă că cei trei inculpați au fost perfect intenționați când și-au atras victima prin mijloace dolosive.Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și se impune și pentru finalizarea actelor ce urmează a fi administrate la urmărirea penală.
Pentru inculpații și G, avocat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. În motivare a arătat că prejudiciul din cauză a fost recuperat, partea vătămată nu mai are pretenții de la inculpați, contractul de vânzare - cumpărare a fost reziliat de comun acord, iar urmărirea penală a fost finalizată.
Avocat pentru aceiași inculpați a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, pentru următoarele motive. Referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este motivat cu referire la pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpații în stare de libertate, aceștia neavând antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corectă, prejudiciul a fost recuperat, astfel că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au schimbat în totalitate. Împrejurarea că inculpatul este cercetat și pentru alte fapte penale, acestea nu au legătură de cauzalitate cu faptele din prezenta cauză.
Apărătorul acelorași inculpați, avocat, a solicitat respingerea recursului declarat de procuror și menținerea soluției dată prin încheierea Tribunalului Timiș. În mod corect prima instanță a apreciat că nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că urmărirea penală este finalizată, prejudiciul în cauză a fost recuperat, iar contractul de vânzare cumpărare a fost reziliat. Referitor la susținerile parchetului că inculpatul este cercetat și pentru alte infracțiuni, a arătat că faptele invocate nu au legătură cu faptele din prezentul dosar.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat respingerea recursului, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală, arătând că propunerea de arestare preventivă nu este motivată în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
În replică, procurorul a arătat că prelungirea măsurii arestării preventive a fost determinată și de administrarea probelor în apărare solicitate de inculpați, iar dosarul a stat la procuror doar câteva zile, având în vedere multiplele cereri de liberare provizorie formulate de inculpați.
Avocat a arătat că prelungirea s-a solicitat în temeiul art. 148 lit.f p Cod Penal cu toate că acest temei nu mai subzistă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.108/CC/3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.159 al. 7.C.P.P. rap. la art. 155.C.P.P. și cu aplic. art. 143.C.P.P. și art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. s-a respins cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara privind prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, G și.
În baza art. 139 al. 1 și 35.C.P.P. raportat la art. 1451.C.P.P. și art. 145 al. 2.C.P.P. s-au admis cererile formulate de inculpații, G și și, în consecință, s-a înlocuit măsura arestării preventive a celor trei inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data de 01.09.2009.
În baza art. 1451al. 2.C.P.P. raportat la art. 145 al. 11.C.P.P. inculpații au fost obligați ca pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri: să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la posturile de poliție de pe raza localității de domiciliu, cărora li se încredințează supravegherea, ori de câte ori sunt chemați; să nu schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451al. 2.C.P.P. raportat la art. 145 al. 3.C.P.P. s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, G și de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 52, 53 și 54/24.06.2009 ale Tribunalului Timiș, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 31.07.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea stării de arest a inculpaților, G și, pentru o perioadă de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 Cod Penal, art.215 alin.1, 2, 3, 5.Cod Penal și art.23 lit.b, c din Legea nr.656/2002.
În acest sens, în luna ianuarie 2009 inc. împreună cu invinuitul De, și cu inc. G, și alte persoane s-au asociat și au constituit un grup în vederea înșelării părții civile.
În vederea înșelării părții civile cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat cu numărul 155 din data de 23.02.2009, învinuiții au procedat la inducerea în eroare și la crearea unei pagube de 150.000 euro prin prezentarea pe de-o parte ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv, pe de altă parte, a mai multor mijloace frauduloase. În acest sens inc. a folosit în cadrul negocierilor prealabile încheierii contractului autentic, mai multe înscrisuri nereale(extras CF, zonal, scrisoare de intenție) care priveau un teren intabulat în CF și al cărui nr. inc. spunea că aparține învinuiților fiind inclus în -ul zonal. În momentul efectuării verificării actelor prezentate de înv., martorul a constatat că terenul cu nr. pe care inc. îl va vinde, este inclus în -ul prezentat. În acel moment inc. a folosit pentru inducere în eroare un extras CF care se referea la un teren de 20000mp. în care proprietari erau învinuiții și care era situat în Com. Noi.
Acest CF folosit de inc. în vederea inducerii în eroare, s-a descoperit în urma investigațiilor efectuate ulterior încheierii contractului autentic, că avea nr. CF 2149 că a avut ca proprietari pe învinuiții și că este inclus în -ul zonal. . a planificat atât de bine acțiunea de înșelare încât a mizat pe faptul că o persoană implicată în afaceri imobiliare, cum este partea civilă nu va ține minte pâna la încheierea contractului autentic un nr. CF și nr. pe care el îl arată în cadrul negocierilor.
În momentul în care inc. prin inc. Gac omunicat părții civile numărul de CF pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare a terenului inclus în, a declarat un număr de CF apropiat ca numărătoare celui negociat, respectiv CF 2145 Noi, pentru care partea civilă nu și-a dat seama că este de fapt alt teren decât cel negociat, deoarece după ridicarea CF a constatat că privește un teren de 20000mp.(așa cum se discutase inițial) intabulat pe numele învinuiților și situat în Com. Noi.
În vederea înșelării părții civile cu suma de 150.000 Euro, înv. De și inc. au sprijinit grupul constituit de inc.. Această sprijinere a constat în inițierea și derularea de negocieri false și încheierea unei promisiuni a cumpărării terenului în cauză de la partea civilă la un preț de 270.000 euro mult superior celui de 150.000 euro, care fusese negociat de cu înc.. Scopul acestor negocieri și înscrisuri false folosite( scrisoare de intenție ) a fost acela ca partea civilă să creadă că are de câștigat o sumă de bani dacă cumpără terenul de la icn prin inc., și îl vinde înv. De la un preț dublu într-o perioadă scurtă de timp. Avansul dat de înv. De părții civile de 20.000 euro a fost obținut de inc. și înmânat de acesta înv. De, înaintea semnării antecontractului din data de 23.02.2009. inc. a în eroare partea civilă spunând că a văzut terenul și că este în zonă rezidențială când de fapt terenul este în camp. De asemenea inc. a cunoscut că avansul de 20.000 euro a fost dat de inc. înv. De pentru ca să se realizeze inducerea în eroare a părții civlie respective realizarera cumpărării imobilului de la inculpații.
În realitate terenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între partea civilă și inculpații, era altul, intabulat în CF nr. 2145 Noi, teren care nu este inclus în -ul zonal și care are un preț de piață mult mai ( aproximativ 4000 euro), aspecte pe care partea civilă nu le-a cunoscut la momentul încheierii contractului autentic, ba din contră au crezut că imobilul cumpărat este inclus în -ul zonal, că cetățeanul italian este interesat de cumpărarea tertenului și că vor realiza un câștig din această afacere, la baza acestei credințe stând actele false puse la dispoziție de inc. și persoana interpusă de acesta, adică înv. De și inc..
Inculpații G și au indus în eroare partea civilă cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 155 din 23.02.2009 și prin aducerea la cunoștință a unui aspect mincinos respectiv acela că terenul este inclus în și că în apropierea terenului ce-l vând există construcții.
Banii obținuți de inc. au fost transferați pentru ascunderea sau disimularea origini ilicite, respectiv au fost folosiți cunoscând că provin din comiterea de infracțiuni.
Din acești bani inc. a primit 2000 euro din care 1000 de la De iar altă 1000 de euro de la.. a plătit și înv. De participarea sa în cadrul grupului, în prezent rămânând o parte de 5000 de euro de plată.
Înțelegerea dintre înv. De, și privea aspectul ca înv. De prin inc. să demareze negocieri și se arate interesat de cumpărarea unui teren aparținând inc., pentru ca să se reușească vânzarea, întărindu-se în acest fel inducerea în eroare a părții civile.
Organele de urmărire penală au continuat arătând că dată fiind complexitatea cauzei și necesitatea definitivării materialului de urmărire penală, cu privire la infracțiunile susmenționate, se impune prelungirea arestării preventive a susnumiților, cu 30 de zile, urmând a se efectua următoarele acte procesuale și procedurale: obținerea răspunsului de la Autoritățile Statului Irlanda în raport cu permisul de conducere al inc., care din datele noastre ar rezulta că este fals; întocmirea tuturor proceselor verbale de transcriere a discuțiilor telefonice importante în dosar; prezentarea înregistrărilor telefonice către inculpați așa cum solicită aceștia în apărare cu ocazia audierii din data de 31.07.2009; obținerea înregistrării audio și video de la notar cu momentul autentificării- cerere formulată de inculpați în apărare cu ocazia audierii din data de 31.07.2009; obținerea cererilor de ridicare extras CF de la OCPI - cerere formulată în apărare de inculpați cu ocazia audierii din data de 31.07.2009; obținerea tuturor proceselor verbale de percheziție informatică; obținerea documentelor bancare solicitate; audierea martorilor ; definitivarea procedurilor de citare; audierea inculpaților în raport cu încadrarea juridică finală; prezentarea materialului de urmărire penală.
În sfârșit, organele de urmărire penală au apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică raportat la întreg materialul dosarului de urmărire penală.
În acest sens au solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi săvârșit acele infracțiuni.
De asemenea în cauzele Labita contra Italiei și Neumeister contra Austriei s-a admis că detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără aad uce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât aceea a cercetării în stare de libertate.Apreciem că toate condițiile fixate prin aceste decizii sunt întrunite în cauza de față.
Dosarul de urmărire penală a inculpaților privește fapte de o gravitate deosebită( asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani) iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte apreciem că poate suscita o tulburare a ordinii publice.. și sunt suspecți de comiterea mai multor fapte penale ( înșelăciune în raport cu un alt teren pe care inc. îl deține în loc. și pentru care inc. efectua manevre similare de vânzare cu cele din prezentul dosar; conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu permis fals în raport cu ziua flagrantului la inc.; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în raport cu obținerea permisului fals de către inc., fals în declarații în raport cu declarația că un va mai conduce pe teritoriul României, declarație dată de inc. la data de când a redobândit permisul de la autoritățile Române deoarece fusese depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice ) Din materialul dosarului rezultă că inc. a fost depistat în ziua flagrantului în prezența a două persoane care au preocupări infracționale pe linia clonării de carduri bancare și extragerilor frauduloase de bani din. Apreciem că prezența acestora la local flagrantului un este întâmplătoare, inc. având o contribuție în comiterea de asemenea fapte, contribuție care se va stabili în concret pe parcursul anchetei.
Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire sau prin frecvența lor, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular) fie prin circumstanțele personale ale inculpaților așa cum rezultă din dosar și din cele expuse mai sus.
În cazul de față, în raport cu toți inculpații sunt îndeplinite ambele condiții enumerate mai sus, existând în acest moment fapte sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și un pericol expres față de valorile sociale consacrate, în caz de lăsare a acestora în libertate.
În final organele de urmărire penală au concluzionat că prelungirea acestei măsuri se impune, fiind în concordanță cu prevederile art. 156 din Codul d e Procedură Penală și cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpații au săvârșit fapte penale, ci dovezi certe( înscrisuri materiale, declarații martori, procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, procese verbale de percheziții domiciliare și informatice, ), că lăsarea lor în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție, atât martorilor, părților vătămate, cât și întregii comunități din care facem parte.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând încheierea penală nr.90/CC/24.06.2009 a Tribunalului Timiș prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați, s-a constatat că în prezenta cauză măsura preventivă a fost dispusă în condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.P.P. pentru a putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, iar ulterior pentru ca această măsură să fie prelungită, raportat la acest motiv, instanța este obligată ca, pe lângă indiciile sau probele cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, să constate că pedeapsa aplicabilă pentru acea infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și, în același timp, să constate existența unor probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care subzistă și ulterior, măsura fiind legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Referitor la prima condiție, și anume existența unor indicii în legătură cu săvârșirea de către cei trei inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, după cum s-a apreciat și anterior cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă sau de prelungire a arestului, ori a cererilor de înlocuire a măsurii preventive, prima instanță a observat faptul că în prezenta cauză se poate reține îndeplinire acesteia. În acest sens pot fi observate probele administrate în faza de urmărire penală, și în special procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, care confirmă posibila implicare a celor trei inculpați în activitatea de inducere în eroare a părții vătămate, cu consecința producerii unui potențial prejudiciu în valoare de 150.000 euro.
Raportat la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f însă C.P.P. tribunalul a reținut că, în momentul de față, aceasta nu mai este îndeplinită în prezenta cauză, chiar dacă anterior, în momentul luării măsurii preventive, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților și la rezonanța acestora în rândurile opiniei publice, existența unui asemenea pericol nu putea fi tăgăduită.
Sub acest aspect este de menționat faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În aprecierea gradului de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului se vor avea în vedere alte elemente decât cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale, sau orice altă împrejurare care ar justifica temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale.
Pericolul concret pentru ordinea publică este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp, presupunând existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. În acest sens, nu poate fi pus la îndoială faptul că, odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică descrește, astfel că anumite motive ce inițial puteau justifica luarea unei măsuri privative de libertate, este posibil ca odată cu trecerea timpului să nu mai fie suficiente pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
Or, în prezenta cauză, urmărirea penală este aproape finalizată. Din analiza dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut că inculpații și-au exercitat cu bună credință drepturile procesuale, încercând să combată probele de vinovăție cu alte probe a căror administrare au propus-o, fără să încerce exercitarea unor presiuni asupra persoanelor deja audiate în cauză. Nu în ultimul rând, instanța reține că inculpații au depus eforturi pentru repararea pagubei, reziliind contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată și restituindu-i acesteia banii.
În același timp, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, (cauza Wemhoff împotriva Germaniei) instanța mai reține că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală.
Sub acest aspect, prin hotărârea pronunțată în cauza Letellier împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pentru a se asigura protejarea ordinii publice, dar numai dacă anumite fapte, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, ar putea suscita o atingere adusă ordinii publice, și numai în situația în care lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Or, în prezenta cauză, în momentul de față, niciuna dintre aceste condiții nu mai este îndeplinită. Faptele cu privire la care se efectuează cercetări nu au fost comise cu violență, astfel încât prin natura lor nu pot fi considerate ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, iar pe de altă parte, inculpații au acoperit pretinsul prejudiciu cauzat părții civile și nu au antecedente penale, astfel că nu există nici un element care să mai justifice temerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar determina o reacție negativă din partea societății într-o asemenea manieră încât să justifice o menținere a privării de libertate a inculpaților.
În același sens, măsurile preventive au un caracter de constrângere, prin ele încercându-se împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispozițiile art.136 C.P.P. unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Or, în prezenta cauză, organele de urmărire penală nu au mai motivat scopul pentru care se impune prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților. Nu există nicio dovadă că lăsarea acestora în libertate s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Mai mult decât, chiar și în momentul în care au fost privați de libertate, ei s-au manifestat activ în cursul urmăririi penale, prezentându-se în fața organelor de urmărire și solicitând administrarea unor probe în apărare, în vederea aflării adevărului, exercitarea acestor drepturi procesuale neputându-se interpreta în sensul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal atâta timp cât inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor aduse în sprijinul învinuirii.
Iar în ceea ce privește pericolul ca inculpații să dispară pentru a se sustrage de la urmărire penală, instanța de fond a constatat că așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Neumeister contra Austriei), în momentul în care decide cu privire la prelungirea lipsirii de libertate, este obligată să analizeze în ce măsură este suficientă instituirea unor garanții care să asigure prezența persoanei în cauză la proces. În consecință, raportându-se la probele administrate în cauză și luând în considerare și persoana inculpaților, aceștia aflându-se la prima abatere de acest gen și depunând eforturi pentru recuperarea pretinsului prejudiciu, instanța apreciază că impunerea unor garanții, care să asigure prezența inculpaților atât în fața procurorului, cât și în fața instanței de judecată, este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care măsura arestului preventiv urmează a fi înlocuită cu măsura obligării de a nu păsări țara.
În ceea ce privește aspectele invocate de către organele de urmărire penală referitoare la posibila implicare a inculpaților și în săvârșirea altor fapte penale, tribunalul considerat că acestea nu pot justifica prelungirea stării de arest, atâta timp cât acestea nu fac obiectul prezentului dosar. Organele de urmărire penală nu au făcut dovada că împotriva celor doi a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea altor infracțiuni, astfel încât, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, nu poate fi pusă în discuție arestarea preventivă pentru aceste fapte.
Pentru aceste considerente, apreciind că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpații în stare de libertate, în temeiul art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f tribunalul C.P.P. a respins cererea Ministerului Public privind prelungirea arestului preventiv față de cei trei inculpați, urmând ca în temeiul art.139 alin.1 și 35să admită cererile acestora de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data de 01.09.2009.
Împotriva încheierii penale nr. 148/CC din 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs DIIICOT Serviciul Teritorial Timișoara, solicitând desființarea încheierii și pe fond, menținerea stării de arest a inculpaților. În motivare s-a arătat că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive este neîntemeiată, iar menținerea stării de arest se impune fiind în concordanță cu prevederile art. 148.p Cod Penal și art. 5 din O, întrucât în cauză există nu numai elemente verosimile de a se bănui că inculpații au săvârșit fapte penale, ci dovezi certe care probează faptul că lăsarea lor în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu potrivit art 3856.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că hotărârea penală atacată este netemeinică, bazându-se pe o interpretare eronată a materialului probator și a aprecierii greșite pericolului social al faptelor, cu privire la care există indicii că au fost comise de către inculpați, fapt ce a dus la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de obligării de a nu părăsi țara.
La înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunile cu privire la care se efectuează cercetări nu au fost comise cu violență ș prin natura lor nu pot fi considerate ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, și că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat, inculpații neavând antecedente penale, elemente care au condus instanța la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment nu ar determina o reacție negativă din partea societății.
Instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților în această fază procesuală prezintă pericol real pentru ordinea publică, fiind de natură să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale, în condiții procedurale. Din analiza dosarului de urmărire penală rezultă că inculpații, G și au acționat cu intenție, atrăgând victima, respectiv partea vătămată pentru a se putea proceda la perfectarea tranzacției.
Astfel, inculpatul a folosit în cadrul negocierilor prealabile încheierii contractului autentic mai multe înscrisuri nereale care priveau un teren intabulat în CF și al cărui număr spunea că aparține inculpaților, fiind inclus în -ul zoonal. În momentul efectuării verificărilor actelor prezentate de inculpatul, martorul a constatat că terenul ce urma să se vândă este inclus în -ul prezentat, în acel moment inculpatul folosind pentru inducerea în eroare un extras CF care se referea la un teren de 20.000 mp, situat în comuna Noi, proprietatea inculpatului. Acest CF s-a descoperit în urma investigațiilor efectuate ulterior încheierii contractului autentic că avea număr 2149 și că a avut ca proprietari pe inculpații. Inculpatul a mizat pe faptul că o persoană implicată în afaceri imobiliare cum era partea civilă, nu va ține minte până la încheierea contractului autentic un număr de CF și pe care el îl arată în cadrul negocierilor. În momentul în care inculpatul, prin inculpatul a comunicat părții civile numărul de CF pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare al terenului, a declarat un număr de CF apropiat celui negociat, respectiv nr. 21245, pentru care partea civilă nu și-a dat seama că e vorba de alt teren decât cel negociat.
În vederea înșelării părții civile cu suma de 150.000 Euro, au derulat negocieri false și încheierea unei promisiuni a cumpărării terenului în cauză de la partea civilă la un preț de 270.000 Euro, mult superior celui care fusese negociat.
Scopul acestor negocieri și înscrisuri false folosite a fost acela ca partea civilă să creadă căa re de câștigat o sumă de bani dacă cumpără terenul de la inculpatului prin inculpatul și îl va vinde învinuitului De la un preț dublu, într-o scurtă perioadă de timp. Avansul dat de numitul De părții civile de 20.000 Euro a fost obținut de inculpatul și înmânat de acesta învinuitului De, înaintea semnării antecontractului din 23.02.2009. Inculpatul a indus în eroare partea civilă spunând că a văzut terenul și că se află în zonă rezidențială, când de fapt terenul este în câmp. De asemenea, inculpatul a cunoscut că avansul de 20.000 Euro a fost dat de inculpatul învinuitului De pentru ca să se realizeze inducerea în eroare a părții civile.
În realitate, terenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între partea civilă și inculpații era altul, intabulat în CF 2145 Noi, teren care nu este inclus în -ul zonal și care are un preț de piață mai, aproximativ 4.000 Euro, aspecte pe care partea civilă nu le-a cunoscut la momentul încheierii contractului autentic. Ba din contră, a crezut că terenul cumpărat este inclus în -ul zonal, că cetățeanul italian este interesat de cumpărarea terenului și că va realiza un câștig din această afacere, la baza acestei credințe fiind actele false puse la dispoziție de inculpatul și inculpatul.
Inculpații G și au indus în eroare partea civilă cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 155/23.02.2009 și prin aducerea la cunoștință a unui aspect mincinos, respectiv că terenul este inclus în și că în apropierea terenului există construcții.
Banii obținuți de inculpatul au fost transferați pentru ascunderea sau disimularea originii ilicite, respectiv au fost folosiți cunoscând că provin cin comiterea de infracțiuni. Din acești bani inculpatul a primit 2.00 Euro, din care 1.000 de la De și 1.000 de la, inculpatul a plătit și învinuitului De participarea sa în cadrul grupului, în prezent rămânând o parte de 5.000 Euro de plată.
Înțelegerea dintre De, și privea aspectul ca De, prin inculpatul, să demareze negocieri și să se arate interesat de cumpărarea unui teren aparținând inculpatului pentru a se reuși vânzarea, întărindu-se în acest fel inducerea în eroare a părții civile.
În sublinierea pericolului pentru ordinea publică instanța de recurs consideră că nu se poate susține că lăsarea în libertate a celor trei inculpați nu ar avea un impact negativ puternic în colectivitatea din care fac parte atât ei, cât mai ales victima și membrii familiei sale. Este greu de crezut că prin lăsarea în libertate inculpații nu vor încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor și victimelor din dosar.
Pericolul ptr ordinea publică este dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, din ansamblul probelor administrate și care sunt de natură să ducă la concluzia că inculpații, G și sunt bănuiți de comiterea unei fapte grave, care aduce atingere patrimoniului părții vătămate, iar împrejurarea că inculpatul a recuperat prejudiciul va avea importanță la aprecierea personalității acestuia cu ocazia individualizării judiciare și nu este un element de natură să ducă la concluzia că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților s-a diminuat.
Astfel, n temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciu Teritorial Timiș împotriva încheierii penale nr.108/CC/3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Se va casa încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în temeiul art.159 p Cod Penal se admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și se va dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, G și pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 7.08.2009 până la data de 5.09.2009 inclusiv.
Văzând și prevederile art.192 al.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciu Teritorial Timiș împotriva încheierii penale nr.108/CC/3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În temeiul art.159 p Cod Penal admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, G și pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 7.08.2009 până la data de 5.09.2009 inclusiv.
În temeiul art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din 05 August 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.AN/12.08.09
Tehnored AJ/2 ex/14.08.09
Prima instanță: Trib. T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
