Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 803/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 803/R/2009
Ședința publică din data de 23 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest asistat de apărător ales, avocat C din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C, din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, în substituirea d-ului avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită admiterea recursului declarat de DIICOT, casarea încheierii penale pronunțate la data de 15 decembrie 2009 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați. Solicită să fie avute în vedere motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei.
Prin încheierea penală atacată s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpații au fost arestați preventiv la data de 23 septembrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 proc.pen. și art. 148 lit.f proc.pen. Inculpații au fost trimiși în judecată, fixându-se până la acest moment două termene de judecată. A început cercetarea judecătorească, fiind ascultați 3 martori. Instanța de fond în motivarea încheierii a făcut trimitere la o altă încheiere din dosar, din data de 17 noiembrie 2009, prin care s-a dispus de asemenea înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpați, încheierea respectivă fiind casată de către instanța de recurs. S-a susținut în considerentele încheierii că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. S-a mai reținut că inculpații au fost audiați și au recunoscut comiterea faptelor. La acest moment practic nu are ce să combată pentru că încheierea atacată din data de 15 decembrie 2009 este nemotivată. S-a făcut doar trimitere la încheierea din data de 17 noiembrie 2009, acolo fiind expuse motivele pentru luarea acestei măsuri.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 139 alin. 1 proc.pen. Declarațiile inculpaților, ale martorilor, coroborate cu ansamblul probelor administrate în cauză dovedesc că sunt indicii temeinice sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni. Apreciază că subzistă și cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. raportat la modalitatea de concepere a activității infracționale. Inculpații au cultivat o cantitate impresionantă de cannabis, aproximativ 160 kg, înainte de uscare și 20 kg după uscare. Fapta este foarte gravă și intenția inculpaților a fost de a cultiva această plantă în ideea traficării. Nu se poate crede că acești inculpați au acționat pentru susținerea industrieii textile. Activitatea infracțională a influențat și alte persoane. Această măsură trebuie menținută pentru ca organele judiciare să aibă o reacție fermă față de acest fenomen.
Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Apreciază că raportat la complexitatea cauzei, la natura infracțiunii nu se poate vorbi de o depășire a duratei rezonabile a măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de DIICOT și menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică. În sarcina inculpatului s-au instituit o serie de obligații care nu numai că oferă garanții ferme că scopul procesului penal va fi atins dar în același timp este o certitudine că inculpatul nu va mai putea comite astfel de infracțiuni.
Această cauză a fost intens mediatizată și s-a prezentat ca fiind o mare realizare a DIICOT-ului, fiind vorba de o captură de peste 150 kg. S-a făcut o evaluare a cantității de droguri la 1.500.000 euro. Ulterior, în urma efectuării unei constatări tehnico științifice, se constată o cantitate de 86 kg, cu o valoare de peste 800.000 euro. Este vorba practic de cânepă autohtonă. Înainte de 2000 toată lumea cultiva cânepă. Apoi a venit legea care incrimina comercializarea acestei plante, deoarece conținea o anumită substanță interzisă.
Învederează instanței că ultimul martor audiat în fața instanței de fond, întrebat fiind a arătat că aproximativ 10% ar putea fi valorificat pe calea prelucrării din plantă ca și drog. Infracțiunea a fost cunoscută din primul moment. Inculpații au fost filmați, fotografiați și identificați. Cine a împiedicat organele de poliție să acționeze de îndată ce au luat cunoștință de această infracțiuni, asta este întrebarea. Au cheltuit banul public ca să developeze o activitate infracțională, care este calificată ca aparținând crimei organizate. Se pune întrebarea cui îi folosește acest caz intes mediatizat, cine are interesul să nu aplicăm legea penală în înțelesul său. Un judecător de la Tribunalul Maramureșa avut viziunea actului de justiție vis a vis de acest moment, raportat la probele administrate în cauză. Este important să se stabilească pe bază de probe vinovăția și faptele imputate. Apreciază că această cauză se poate desfășura și poate continua cu inculpați în stare de libertate. Starea de libertate este de esența drepturilor fundamentale ale cetățeanului. Judecătorul fondului a apreciat corect că starea excepțională care ar justifica o privare de libertate nu se mai impune. S-a apreciat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin lăsarea inculpaților în libertate.
În concluzie, apreciază încheierea din data de 15 decembrie 2009 ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de DIICOT.
Apărătorul ales al inculpaților și solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Argumentele primei instanței constituie un temei suficientpentru a determina concluzia că înlocuirea măsurii arestului preventiv este temeinică și legală, pornind de la principiul că libertatea este regula iar privarea de libertate este excepția. Scopul măsurilor preventive este de asigura buna desfășurare a procesului penal.
La data de 17 noiembrie 2009, instanța de fond a reținut și constatat că nu este necesară privarea de libertate în condițiile în care inculpații la primul termen de judecată au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în materialitatea lor. Acest punct de vedere este corect. O asfel de măsură preventivă nu trebuie menținută în prezenta cauză. O măsură neprivativă de libertate poate asigura acest deziderat al procesului penal, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Motivele aduse astăzi prin cererea de recurs nu pot fi primite.
Urmărirea penală s-a desfășurat doar în defavoarea inculpaților, deși organele de urmărire penală au obligația de a administra probe și în favoarea inculpaților. S-a pornit de la o cantitate impresionantă de droguri, evaluată la 1.500.000 euro, iar apoi la 800.000 euro. Astăzi putem spune, ca urmare a declarației unui martor audiat în fața instanței de fond, că doar o anumită parte din plantă poate fi folosită la comercializarea drogului. Raportul de constatare tehnico-științifică face referire la o cantitate de 89 kg, doar după îndepărtarea tulpinilor.
Amploarea dată de Ministerului Public acestui caz nu este reală, nu are o bază reală. Jurisprudența CEDO statuează că gravitatea faptei nu este singurului criteriu de apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere și alte aspecte. Nu se poate face abstracție de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor penale.
Precizează că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, nu a avut cunoștință de amploarea și urmările faptei sale. i-a fost dată de inculpatul și a cultivat-o doar în semn de prietenie. Toate aceste aspecte relevă faptul că inculpatul nu a făcut parte din nicio grupare infracțională, având ca scop traficul de droguri. Nu este consumator de droguri și nici nu a avut intenția de a trafica droguri. A greșit, fapta este gravă, însă trebuie să fie avută în vedere situația fiecărui inculpat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul solicită să se aibă în vedere că acest inculpat nu a acționat cu intenția de a trafica droguri. A recunoscut că este consumator de droguri și a acceptat să fie lăsat la el în garaj aproximativ 1 kg de materie vegetală uscată. Când au venit organele de poliție pentru percheziție a avut o atitudine de cooperare totală. Nu a urmărit să facă rău altor persoane, a dorit să consume pentru sine această plantă de cannabis. Inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate este una restrictivă.
Jurisprudența CEDO a arătat constant că pentru a fi în prezența art. 148 lit.f proc.pen. nu este suficient să fie afirmat pericolul concret pentru ordinea publică, ci trebuie să fie dovedit.
Apreciază soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului DIICOT ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș.
Această cauză a fost intens mediatizată, iar ca urmare a acestui aspect omul de rând a înțeles că acești inculpați au traficat cannabis în valoare de 1.500.000. euro. Acest lucru este o aberație. Consideră recursul declarat în cauză ca fiind orgoliul procurorului de caz. A simțit că scapă această cauză din mână, pentru că măsura arestului preventiv nu se impunea a fi luată de la început. Nu se face vorbire deloc despre inculpatul. S-a arătat că trebuie menținută măsura arestului preventiv pentru că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol extraordinar de mare pentru societate. Inculpatul nici măcar nu fumează țigări obișnuite, nu este un fumător de rând. Nu se poate susține că prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul nu a avut sămânță și nici nu a avut teren unde să cultive cânepa. A permis doar să depoziteze inculpatul această cantitate de 20 kg de cânepă. Pe ceilalți inculpați i-a cunoscut la secția de poliție. Aceasta este starea de fapt care-l caracterizează pe inculpatul. Solicită să se aprecieze dacă acest Ť. transformat în domn prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu este infractorul de care se face vorbire.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită, nu a avut reprezentarea faptelor sale. Nu este un traficant de droguri. La acest moment este implicat într-un proiect cu finanțare europeană. S-a înscris la facultate. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Are o gospodărie, a urmat cursuri de specializare în agricultură. Dorește să fie alături de familie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Are o gospodărie cu 9 animale. Nu prezintă pericol pentru ordinea publică și dorește să aibă ocazia de a se reabilita.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate. Dorește să se reintegreze în societate.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009 de Tribunalul Maramureșa fost respinsă crerea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și în temeiul art. 139 alin. 1 și 145/1 au C.P.P. fost admise cererile de înlocuire formulate de inculpații și și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145/1 alin. 2 și 145 alin. 1/1 au C.P.P. fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș conform programului de supreveghere sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;Conform art. 145 alin 1/2 și art. 145/1 alin. 2.C.P.P. impune celor trei inculpați să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect și nici cu membrii familiilor acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeincie.
În susținerea motivelor de recurs s-a solicita casarea încheierii atacate, respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerea stării de arest a tuturor celor patru inculpați.
S-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 139 alin. 1.proc.pen. Declarațiile inculpaților, ale martorilor, coroborate cu ansamblul probelor administrate în cauză dovedesc că sunt indicii temeinice sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni. și cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. raportat la modalitatea de concepere a activității infracționale. Inculpații au cultivat o cantitate impresionantă de cannabis, aproximativ 160 kg, înainte de uscare și 20 kg după uscare iar fapta este foarte gravă și intenția inculpaților a fost de a cultiva această plantă în ideea traficării.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 23 septembrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. și art. 148 lit.f proc.pen.
S-a reținut că la data de 29 iunie 2009 organele de poliție din cadrul C s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații și sunt sunt implicați în activități ilicite de trafic de droguri de risc cultivând pe mai multe terenuri situate pe raza localității plante de cannabis disimulate printre culturile de cartofi și porumb.
Ulterior, în perioada iulie-august 2009 s-au monitorizat culturile respective rezultând că acestea sunt îngrijite constant de inculpații și.
Începând cu data de 2 septembrie 2009 inculpații au procedat succcesiv la recoltarea culturilor de cannabis de pe cele trei terenuri. Astfel, la data de 2 septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat la locul numit " " și a recoltat o parte din cultura de cannabis. În aceeași zi, inculpatul s-a deplasat în același loc și a încărcat plantele recoltate în atalajul său transportându-le la adresa din nr. 87. La data de 8 septembrie 2009 în jurul orelor 14,30-15,30 inculpații și s-au deplasat împreună în locul numit "pe ogrăzi" și au recoltat cultura de cannabis iar în jurul orelor 16,30-17,30 inculpații și însoțiți de inculpatul s-au deplasat la terenul numit " " și au cules o parte din cultura de cannabis transportul fiind efectuat de inculpatul. La aceeași dată, astfel cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice între inculpații și s-a stabilit o înțelegere pentru depozitarea unei cantități de cannabis la o locație ce aparținea bunicului inculpatului. La data de 11 septembrie 2009 inculpatul împreună cu învinuitul s-a deplasat la terenul situat în locul numit " " și a cules restul recoltei de cannabis iar în aceeași zi inculpatul a încărcat în căruța sa plantele culese de cei doi și le-a transportat la adresa din nr. 123. La data de 15 septembrie 2009 inculpații și s-au deplasat în locul numit " de unde au recoltat restul culturii de cannabis, plantele fiind transportate de inculpatul la domiuciliul său din nr. 166. la data de 18 septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat la cu autoturismul său și în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul acesta i-a pus la dispoziție o cantitate de cannabis din plantele recoltate pe care acesta a depozitat-o în garajul pus la dispoziție de inculpatul. În perioada imediat următoare, inculpatul i-a remis învinuitului o cantitate de cannabis din cea depozitată în garajul inculpatului .
Având în vedere declarațiile inculpaților care au fost audiați în fața instanței de fond precum și depozițiile martorilor instanța de fond a apreciat în mod temeinic că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților s-au schimbat astfel că se impune înlocuirea acestei măsuri întrucât pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă.
Astfel, este neândoielnic că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt de o gravitate sporită însă doar gravitatea faptei nu poate justifica menținerea inculpaților în stare de arest. În acest moment procesual, au fost audiați inculpații și a fost epuizată o parte din probațiunea testimonială. De asemenea, în cauză s-a discuta posibilitatea încuviințării unei expertize, la solicitarea inculpaților iar încuviințarea unei astfel de probe ar conduce în mod neândoielnic la amânarea soluționării cauzei. De asemenea, nu pot fi ignorate nici aspectele ce țin de persoana inculpaților și conduita procesuală a acestora.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, este real că acesta a mai fost cercetat în două cauze penale pentru același tip de infracțiuni, aplicându-i-se sancțiunea amenzii administrative raportat la probele existente atunci în dosare și la circumstanțele concrete ale comiterii faptei. Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut în mare parte infracțiunile comise, a recunoscut că lui i-a aparținut inițiativa de a cultiva plantele pe raza localității însă a apreciat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri întrucât a cultivat întraga cantitate de cannabis pentru consum propriu. Aceste aspecte nu pot conduce însă la concluzia că pericolul pentru ordine apublică, în ceea ce-l privește pe acest inculpat subzistă în continuare.
Astfel, Curtea Europeană a considerat ( Cauza Tomasi/Franța ) că existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine o detenție îndelungată. De aceea, prelungirea arestării preventive trebuie să se raporteze și la alte criterii ca: apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și al realizării unor înțelegeri între coacuzați, pericolul de a se sustrage procedurilor, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni. Ori, astfel cum s-a învederat anterior, probațiunea testimonială a fost administrată în cea mai mare parte și nu există riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și nici posibilitatea realizării unor înțelegeri frauduloase între inculpați ori a sustragerii de la procedurile judiciare, măsura obligării de a nu părăsi țara fiind în măsură să confere suficiente garanții sub acest aspect.
În ceea ce îi privește pe inculpații și, aceștia nu au antecedente penale, în cursul urmăririi penale, audiați fiind au încercat să acrediteze ideea că nu au avut cunoștință de gravitatea faptelor și a activităților pe care le-au desfășurat. În fața instanței de fond au fost însă audiați astfel că in acest moment procesual nici în ceea ce îi privește pe aceși inculpați nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică iar lăsarea lor în libertate nu ar împiedica continuarea în bune condiții a procesului penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră atât cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale, la prezentarea materialului de urmărire penală cât și în declarația formulată la instanța de fond. Nici în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică neexistând riscul influențării martorilor sau al încheierii unor înțelegeri frauduloase cu ceilalți inculpați, față de conduita procesuală a acestuia.
În consecință, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere și dispozițiile art.385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat în cauză de DIICOT- Biroul Teritorial Cluj va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 3.C.P.P. se va stabili onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pațial pentru apărătorii desemnați din oficiu ( pentru inc. și ).
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red./2 ex.
13.01.2010
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Monica Rodina
