Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 827/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 827/
Ședința publică din 19 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 110/CC din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații, și, în stare de arest, asistați de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpaților prezenți, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, să se respingă cererea privind prelungirea măsurii arestării preventive ca nelegală și netemeinică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. Precizează că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în motivarea încheierii atacate se invocă practica CEDO, însă aceeași practică, la articolul 5 din CEDO, relevă faptul că arestarea este o situație excepțională. Mai arată că toate expertizele efectuate sunt în favoarea celor cinci inculpați și singura probă pe care se sprijină parchetul este presupunerea că cei cinci inculpați s-ar fi aflat la data și locul săvârșirii faptei. Pe de altă parte și tribunalul confirmă faptul că trecerea timpului este posibil să nu mai justifice măsura arestării preventive, iar pericolul public se estompează în timp. De asemenea, mai arată că inculpații și, care se presupune că ar fi capii rețelei, sunt cercetați în stare de libertate. Inculpații, în afară de unul dintre ei, nu au antecedente penale și solicită a se avea în vedere că cei cinci inculpați au circumstanțe personale reale, aparțin unor familii bine închegate.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, faptele săvârșite de inculpați fiind deosebit de grave. În cea ce privește durata arestării preventive, arată că aceasta este o durată rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu există probe că ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, toate probele de la dosar fiind în favoarea sa.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.110/CC din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. și art. 148 alin.1 lit. f C.P.P. a fost admisă cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
S-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatilor:
- fiul lui și, născut la data de 16.09.1980 în B jud. B cu domiciliul în B- -.2.A.20 jud.B CNP-;
- fiul lui și născut la data de 27.04.1982 în B jud. B cu domiciliul în B- -.1.B.31 jud. CNP-;
- fiul lui și născut la data de 26.10.1981 în B jud. B cu domiciliul în B- -.1.D.3 jud. B CNP-;
- fiul lui și născut la data de 27.08.1982 în B jud. B cu domiciliul în B - -1.C.18 jud. CNP- și
-, fiul lui si, născut la data de 07.01.1981 în jud., cu domiciliul în B- - 3, Sc.B Ap.10 jud. CNP -, cetățean român, cu antecedente penale conf.fișei, pe o durata de 30 zile, începând cu data de 14.08.2009 pînă la data de 12.09.2009.
În baza art.139 alin.1 au C.P.P. fost respinse cererile inculpatilor, formulate prin apărătorul acestora, de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventivă a obligării de a nu parasi tara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 07.08.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive inculpaților, și .
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații:, și sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infractional organizat, tâlhărie, furt cu consecinte deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. de art. 7 din. 39/2003; art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a,b Cod penal, art. 208,209 alin. 1 lit.a,c,g,i și alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 139 ind. 9 din Legea 8/1996 cu aplic art 41 alin. 2 Cod penal, art. 140 alin. 1 lit. a din. 8/1996 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că: în perioada 2007 - 2009 cei menționați împreună cu alte persoane au constituit,aderat și spijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. în perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud.M, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. T, loc. M ( jud. M, loc. jud. B, și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 900.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență. în cazul uneia din fapte o parte din inculpați au folosit violenta.
Totodată, s-a arătat ca prin Încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de:, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.30/21.03.2009,față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile,de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin Încheierea nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de TTribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 pentru o perioadă de 29 de zile din data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin încheierea nr.51/CC/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a prelungit măsura arestării preventive față de și ceilalți inculpați, cu 30 de zile de la data de 18.04.2009 - până la data de17.05.2009. Ulterior această măsură a fost prelungită până la data de 14.08.2009.
De asemenea, s-a mai arătat că în cauză de la ultima prelungire și până în prezent au fost administrate mai multe probe (audieri martori, efectuarea de percheziții informatice, obțineri de locații și listinguri telefonice, desecretizări documente, audierea inculpaților, raport de constatare tehnico ștințifică, etc.) care se găsesc în ultimele 5 volume ale dosarului de urmărire penală - volumele 20-25.
Tinând seama de complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, s-a arătat că se impune prelungirea arestării preventive a inclpaților cu încă 30 de zile, urmând a se efectua următoarele acte procedurale:obținerea răspunsului de la Poliția de frontieră în raport cu ieșirile din țară ale inculpaților- probă cerută în apărare de inculpați;obținerea răspunsului de la operatorul de telefonie pentru a se stabili dacă releele au funcționat la parametri normali - probă cerută în apărare de inculapți;obținerea raportului de expertiză neuropsihiatrică solicitat de inc. și care este în pe drum către organele de urmărire penală; obținerea raportului final de constatare tehnico-științifică pe aparatele -sitemele de navigație, de la Institutul de Tehnici înalte; obținerea constituirii de parte civilă a persoanelor păgubite în raport cu deținerea de programe fără licență; audierea inculpaților în raport cu încadrarea juridică finală; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea actului de sesizarea instanței.
S-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică raportat la întreg materialul dosarului de urmărire penală( procese verbale de sancționare contravențională, file de cazier judiciar, procese verbale de filaj, ) iar situația juridică a inculpaților s-a înrăutățit deoarece prin ordonanța din data de 6.07.2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale în raport cu actele materiale concrete la care au participat.
S-a mai solicitat a se avea în vedere și prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. în același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi săvârșit acele infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire sau prin frecvența lor, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular) fie prin circumstanțele personale ale inculpaților. Majoritatea inculpaților au comis în mod repetat acțiuni de sustragere de bunuri în mod organizat, iar unii dintre inculpați au comis faptele din prezentul dosar având anterior comise fapte penale pentru care au și fost arestați. în concret inc. a fost liberat de către Judecătoria Brașov în data de 19.01.2009 cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar la scurt timp respectiv în data de 21.01.2009 a participat la spargerea bancomatului din localitatea M. De asemenea inc. a fost condamnat în mod repetat pentru fapte de furt calificat, vătămare corporală gravă, ultraj contra bunelor moravuri, după cum rezultă din cazierul judiciar și din sentințele anexate în cauză.
In cazul de față, s-a arătat că în raport cu toți inculpații sunt îndeplinite ambele condiții enumerate mai sus, existând în acest moment fapte sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și un pericol expres față de valorile sociale consacrate, în caz de lăsare a acestora în libertate.
În final s-a arătat ca prelungirea acestei măsuri se impune, fiind în concordanță cu prevederile art. 156 din Codul d e Procedură Penală și cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpații au săvârșit fapte penale, ci dovezi certe( procese verbale de cercetare la fața locului, declarații martori, procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, procese verbale de percheziții domiciliare și informatice, ), că lăsarea lor în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție, atât martorilor, părților vătămate, cât și întregii comunități din care facem parte.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.12/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 12/D/P/2009, față de inculpatii, și a fost începută urmărirea penală în data de 02.02.2009, în dosarul sus-menționat, iar la data de 20.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infractional organizat, tâlhărie, furt cu consecinte deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. de art. 7 din. 39/2003; art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a,b Cod penal, art. 208,209 alin. 1 lit.a,c,g,i și alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 139 ind. 9 din Legea 8/1996 cu aplic art 41 alin. 2 Cod penal, art. 140 alin. 1 lit. a din. 8/1996 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că: în perioada 2007 - 2009 cei menționați împreună cu alte persoane au constituit,aderat și spijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. în perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud.M, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. T, loc. M ( jud. M, loc. jud. B, și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 900.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență. în cazul uneia din fapte o parte din inculpați au folosit violenta.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților, și, în consecință fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr.28-31 din data de 21.03.2009 ale Tribunalului Timiș.
S-a reținut că, ulterior, prin încheierea penală nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și față de inculpatul, în privința acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
De asemenea, s-a arătat că art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, Tribunalul Timișa constatat că la momentul de față rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În acest sens au fost observate declarațiile inculpaților, și, care au recunoscut faptul că au încercat să sustragă, prin efracție, banii dintr-un bancomat situat în comuna, jud.B, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție, rapoartele întocmite de organele de poliție, declarațiile martorilor și în special a martorului, imaginile video, rapoartele de constatare tehnico-științifică, considerându-se că toate acestea confirmă și posibila implicare a inculpaților și în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În condițiile în care tribunalul a apreciat că în prezenta cauză există indicii în legătură cu implicarea inculpaților, și în posibila săvârșire a unor fapte prevăzute de legea penală, a fost analizată și îndeplinirea celeilalte cerințe prevăzute de art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.S-a reținut că în momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de cei cinci inculpați, instanța a apreciat că, în prezenta cauză, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei (mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, în mod organizat, prin efracție), rezultă cu evidentă că cercetarea acestora în stare de libertate reprezintă un pericol real pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a mai reținut că judecătorul a considerat că pericolul pentru ordinea publică, pe care lăsarea inculpaților în stare de libertate îl reprezintă, constă și în împrejurarea că fapta lor a creat un puternic sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, referitor la păstrarea și respectarea proprietății, astfel încât prezervarea ordinii publice impune arestarea preventivă a acestora.
Prin urmare, tribunalul a considerat că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a celor cinci inculpați.
S-a apreciat că este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora inculpații este posibil să fie implicați în comiterea unor acte de sustragere de bani din bancomate prin folosirea unor acte de violență.
De asemenea, s-a considerat de către tribunal că ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor regulilor care definesc noțiunea de comunitate, ceea ce presupune și protejarea patrimoniului celor care fac parte din această comunitate, dreptul de proprietate al oricărei persoane reprezentând unul dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este posibil să fie implicați inculpații, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată de timp, menținerea stării de arest a celor cinci inculpați apare ca fiind necesară.
Totodată, s-a reținut ca adevărat și faptul că în situația în care măsura arestului preventiv a fost dispusă în vederea protejării ordinii publice, odată cu trecerea timpului și menținerea inculpatului în arest, pericolul pentru ordinea publică este posibil să se estompeze, iar temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive este posibil să nu mai fie suficiente pentru a justifica privarea de libertate, însă s-a considerat că la aprecierea duratei rezonabile a măsurii arestului este obligatoriu ca organele judiciare să se raporteze la complexitatea cauzei, fiind evident că interesul inculpatului ca dosarul său să ajungă cât mai repede în fața judecătorului nu poate prejudicia eforturile organelor de urmărire penală de a lămuri toate aspectele legate de starea de fapt din prezenta cauză. În acest sens Tribunalul Timișa apreciat că măsura arestului preventiv poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
De asemenea, s-a reținut că în prezenta cauză acest interes public real nu poate fi pus în discuție, instanța raportându-se în acest sens la persoana inculpaților (doi dintre aceștia fiind cunoscuți cu antecedente penale), la modalitatea în care aceștia au acționat, la urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Tribunalul Timișa considerat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive trebuie ținut seama și de modul în care cazul a fost instrumentat de către organele de urmărire penală. Or, în prezenta cauză, tribunalul nu a putut reține faptul că ancheta de cercetare penală a stagnat. S-a considerat de necontestat faptul că anumite acte procedurale sunt repetate de către organele de urmărire penală pentru a justifica o nouă prelungire a stării de arest, însă instanța de fond a reținut că neîndeplinirea acestora nu se datorează comportamentului procurorului. Efectuarea constatărilor tehnico-științifice sau a expertizelor revine unor instituții independente de organele de urmărire penală, iar necesitatea administrării unor probe a apărut pe parcursul cercetărilor, unele dintre acestea fiind solicitate chiar de către inculpați. Ca atare, Tribunalul Timișa apreciat că în prezenta cauză nefinalizarea urmăririi penale nu se datorează pasivității organelor de urmărire, astfel că susținerea potrivit căreia se impune respingerea propunerii de prelungire a stării de arest datorită faptului că organele de urmărire penală nu au efectuat actele de urmărire cu celeritate, nu poate fi reținută.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. Tribunalul Timișa admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatilor pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14.08.2009 până la data de 12.09.2009.
În condițiile în care s-a apreciat că se impune prelungirea masurii arestării preventive a inculpaților, pentru aceleași considerente, Tribunalul Timiș a repins cererile inculpatilor, formulate prin apărătorul acestora, privind înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligării de a nu parasi tara.
Împotriva încheierii penale nr.110/CC din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.08.2009, sub nr-.
Recursul declarat de inculpați nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform susținerilor din prezenta decizie.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motiivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală este temeinică, pentru considerentele și cu precizările ce vor fi expuse în continuare.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de furt calificat în formă continuată, spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpaților, ale martorilor, notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpați, adrese emise de unitățile bancare.În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt. Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, cuantumul prejudiciului reținut, caracterul organizat al activității ilicite. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile de furt calificat în formă continuată, spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptului de proprietate și circulației ilegale a valorilor monetare, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
Mai mult, în prezenta cauză temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior menținerea stării de arest a inculpaților nu s-au modificat și continuă să subziste, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura faptelor cu privire la care există indicii ca fiind comise de către participanți, necesitatea administrării probelor atât în acuzare cât și în apărare cât și spațiului teritorial larg pe care se reține de către organul de urmărire penală că ar fi fost comise faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 110/CC din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 110/CC din 10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red. - 20.08.2009
Tehnored. - 25.08.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
