Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 985/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 6015/2/2009
1567/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 985
Ședința publică din 06 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și recurentul-parte vătămată împotriva încheierii din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați G, și, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărători aleși, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul-parte vătămată, reprezentată de apărător ales cu împuternicire avocațială, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentei-parte vătămată învederează că aceasta locuiește în mun. T, din această cauză nefiind prezentă astăzi în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu este îndeplinită procedura de citare cu recurenta-parte vătămată și solicită citarea acesteia la domiciliul din mun.
Curtea respinge cererea reprezentantul Ministerului Public, considerând procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
Apărătorii aleși ai intimatei inculpate și recurentei parte vătămată solicită încuviințarea de acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererilor apărării și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind concludente, pertinente și utile în soluționarea cauzei, le încuviințează, acestea urmând a se depune la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București / Secția I Penală, considerând-o a fi netemeinică și nelegală în raport de motivele de recurs depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu opinia instanței de fond în sensul că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării prevetive, întrucât nu a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, precum și circumstanțele reale în care au fost comise faptele.
Precizează că în sarcina inculpatului G s-a reținut comiterea de infracțiuni în concurs, respectiv infracț. prev. de art. 25 rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, faptă comisă în formă continuată în condițiile stării de recidivă postexecutorii; infracț. prev. de art. 255.pen.- cu aplic. art. 41 alin. 2.pen cu aplic. art. 37 lit. b pen.; infracț. de tentativă la înșelăciune; infracț. de înșelăciune; infracț. de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie și infracț. prev. de art. 292 și art. 323.pen. ambele cu aplic. art. 37 lit. b pen.
Susține că nu a fost avut în vedere perioada continuată a activității infracționale, în fapt inculpații G și au atras și funcționari publici, creând astfel un real pericol și imprimând prin faptele lor un sentiment de insecuritate opiniei publice în legătură cu activitatea instituțiilor administrative, aducând atingere dreptului de proprietate proteguit de legile interne și externe.
S-a arătat în recursul declarat de Parchet că inculpații G și au manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, negând săvârșirea infracțiunilor și încercând să prezinte o situație denaturată celei reținută prin actul de inculpare, pe baza materialului probator.
În sarcina inculalpatului arată că au fost reținute infracțiunile prev. de art. 25.pen. rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 41 alin. 2.pen. infracț. prev. de art. 323.pen. art. 255.pen. art. 215 alin. 1,2,3,5, infracț. de tentativă șa înșelăciune și infracț. prev. de art. 291.pen.
Cu privire la inculpata învederează că au fost reținute în sarcina acesteia infracț. prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. infraț. prev. de art. 257 alin. 1.pen. și infracț. prev. de art. 323.pen. toate în concurs real cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Astfel, având în vedere materialul probator existent la dosarul cazei, precum și suspiciunea cu privire la primii doi inculpați că ar putea influența buna desfășurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate, respectiv că ar putea influența martorii din prezenta cauză, consideră că instanța de fond a pronunțat în mod greșit hotărârea pe care Parchetul o recurează.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea încheierii primei instanțe și pe fond respingerea cererilor de înlocuire a măsuri preventive formulate de inculpați ca neîntemeiate.
Apărătorul ales al recurentei-parte vătămată, având cuvântul, arată că recursul vizează cererea de luare a măsurilor asiguratorii, considerând că prin încheierea de ședință din data de 26.06.2009, s-a făcut o apreciere greșită a temeiurilor care au stat la baza solicitării recurentei de a se lua măsuri asiguratorii asupra inculpaților precizați de aceasta, prin instituirea unui sechestru asigurator până la concurența valorii pagubei cauzate. Așa cum a arătat, din luna februarie 2008 s-a încheiat un contract de mandat între doritorul cumpărător și titularul contractului de asistență juridică, prin care acesta a fost mandatat să identifice proprietarii terenului din- și să efectueze demersurile necesare pentru a se încheia o tranzacție cu privire la acel imobil. Arată că la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară o altă persoană a încercat să intabuleze, motiv pentru care a primit o încheiere de intabulare greșită așa încât nu mai fost posibilă această intabulare.
Susține că nu este prevăzută calea de atac a recursului în procedura penală, potriv. 3851.pr.pen. încheierea putând fi atacată o dată cu sentința recurată, însă având în vedere faptul că judecarea fondului se poate întinde pe o perioadă lungă de timp, datorită complexității cauzei, partea vătămată a formulat prezentul recurs.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul formulat de partea vătămată este inadmisibil, prin urmare solicită a se respinge.
Apărătorii aleși ai inculpaților solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată ca inadmisibil.
Apărătorul ales al inculpaților G și, având cuvântul, soliclită respingerea recurslui formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Susținerea motivului de recurs cu privirea la temeiurile de drept care au stat la baza arestării arestării preventive, apărarea solicită a se avea în vedere și egalitatea de tratament, întrucât nouă dintre inculpați se află în stare de libertate, mai mult procesul pe fond va mult timp, având în vedere complexitatea cauzei.
De asemenea, apărarea combate și susținerea Parchetului în sensul că inculpații ar împieta buna desfășurarea a procesului penal, precizând că niciunul dintre inculpați nu au recunoscut faptele, iar funcționarii publici se află în stare de libertate. Mai mult, susține că cei doi inculpați sunt cercetați pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, negând faptele reținute în sarcina lor.
Totodată, învederează că inculpatul G are probleme de sănătate, astfel cum rezultă din actele medicale existente la dosarul cauzei.
În concluzie, apărarea solicită respingerea recurslui formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală.
Apărătorul ales al inculpatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală.
Învederează faptul că inculpata s-a încadrat în muncă și a formulat această cerere de înlocuire pentru a avea posibilitatea de a-și ajuta părinții care au au o vârstă înaintată și sănătatea precară.
Mai mult, arată câ în cauză au fost trimiși în judecată și alți funcționari publici, însă sunt cercetați în stare de libertate, de aceea pentru egalitate de tratament consideră că se justifică soluția instanței de fond.
În opinia apărării, prin înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura de a nu părăsi țara, inculpata nu ar putea împieta buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită respingerea recursului formulat de Parchet ca nefondat, aratând că se află în stare de arest de nouă luni, solicitând a se avea în vedere vârsta sa înaintată de 58 de ani și starea de sănătate precară. Mai mult, arată că este nevinovat, considerând că se află în stare de arest numai pentru faptul că este o persoană cu o situație materială foarte bună.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că părinții săi locuiesc în provincie.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat, arătând că mama sa este foarte bolnavă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002Cod procedură penală, cu referire la art.139 alin.1 Cod procedură penală și art.1451Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților G și, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a admis cererea inculpatei și s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului G, de sub puterea nr. 213/UP/29.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și a inculpatului, de sub puterea nr. 212/UP/29.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, s-a impus inculpaților G, și respectarea următoarelor obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;
b)să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își au domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
e) să nu intre în legătură cu inculpații, părțile vătămate și martorii din cauza în care sunt cercetați.
Conform art. 1451alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse de instanță, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
A fost respinsă cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, formulată de partea vătămată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarele:
Pentru inculpatului G, s-a reținut, în fapt, că, în repetate rânduri, le-a determinat pe și, funcționari publici în cadrul - Sector 1 și pe, funcționar public în cadrul - Sector 2, pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B și pe, funcționar public în cadrul - Sector 2, să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit sume de bani și foloase necuvenite funcționarilor publici și din cadrul - Sector 1, din cadrul Primăriei Sector 1 B și, din cadrul - Sector 2. Totodată, s-a reținut că, împreună cu, și a încercat să dobândească, în mod ilicit, proprietatea terenului din B,-, pentru a-l vinde ulterior și a ajutat pe lliesei să folosească un contract de vânzare-cumpărare falsificat, la Biroul Notarilor Publici Asociați "- și - ", pentru obținerea unui certificat de moștenitor la.-Sector 1 B, pentru a se înscrie pe rolul fiscal și la. sector 1 B, pentru a i se intabula dreptul de proprietate asupra terenului din B,- și s-a asociat cu numiții, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
Pentru inculpatul, în fapt, s-a reținut că, în repetate rânduri a determinat pe, funcționar public în cadrul -Sector 1 și pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit foloase necuvenite funcționalului public, din cadrul -Sector 1 și, împreună cu G, și a încercat să obțină intabularea terenului din B,-, pe numele învinuitului, pentru a-l vinde ulterior. Totodată, se reține că s-a asociat cu numiții, G, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
Pentru inculpata, în fapt, s-a reținut că, la datele de 10.01.2008 și 11.01.2008, a permis accesul numitului G la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru beneficiarul informațiilor, a primit diferite sume de bani de la G, folosindu-și influența pe lângă (, asistent-registrator din cadrul -Sector 1 B, pentru a-l determina să intabuleze terenul din B,-. Totodată, se reține că a sprijinit asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni dintre G, și alții.
Pentru inculpatul, în fapt - s-a reținut că, în data de 25.02.2008, inculpatul a determinat pe, funcționar public în cadrul - Sector 3, să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, a oferit sume de bani și foloase necuvenite învinuitei, din cadrul Primăriei Sector 1 L-a ajutat pe inculpatul G pentru intabularea terenului situat în-, cunoscând că acesta folosea documente falsificate pentru obținerea intabulării și s-a asociat cu numiții, G, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, însă, la momentul procesual la care a judecat, a apreciat că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților G și, ci înlocuirea acestei măsuri, cu obligarea de a nu părăsi teritoriul României, având în vedere că de la momentul arestării și până în prezent a trecut o perioadă de circa 8 luni, iar menținerea stării punitive în continuare ar fi de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție, instituită de dispozițiile art.52Cod procedură penală, în condițiile în care instanța a fost sesizată de circa 3 luni,perioadă în care a fost discutată regularitatea actului de sesizare și au fost audiați o parte dintre inculpați. În condițiile în care toți ceilalți inculpați, trimiși în judecată, respectiv în număr de 9 inculpați sunt judecați în stare de libertate (cu privire la o parte dintre aceștia parchetul nu a solicitat arestarea preventivă, iar o parte au fost puși în libertate pe parcursul procesului) apare ca nejustificată continuarea procesului cu inculpații și G în stare de arest, deși faptele reținute în sarcina acestora prezintă aceeași gravitate ca și cele reținute în sarcina inculpaților liberi. A refuza acestor inculpați dreptul de liberare în cursul procedurii echivalează cu luarea în considerare, ca și temei al arestării, disp.art.37 lit.b Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul G, întrucât această situație îl diferențiază de ceilalți inculpați, ori acest temei nu mai este prevăzut de legea penală, urmând a fi avute în vedere eventual, la individualizarea pedepsei.
Instanța de fond a reținut că nu se mai menține temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece nu există probe din care să rezulte că, la acest moment, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest temei nu poate subzista fără limită de timp, deoarece, chiar dacă durata pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege, nu același lucru se susține cu privire la existența datelor privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment.
Arată instanța de fond că este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică o dată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, se atenuează ajungând, la un moment dat să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane.
În plus, până la aflarea adevărului în cauză, urmează ca instanța să administreze o serie de probatorii, respectiv audieri martori și altele pe care le va aprecia ca fiind pertinente, concludente și utile în cauză, astfel că durata procesului se va prelungi în timp.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că, în condițiile disp. art. 3002Cod procedură penală, art. 160 Cod procedură penală, art. 139 Cpp și art. 1451Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților G și cu măsura obligării de a nu părăsi țara se impune și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul ales al inculpatului, aceasta a fost respinsă, având în vedere împrejurarea că măsura nu a fost pusă în executare, astfel că instanța nu poate aprecia dacă temeiurile acestei măsuri subzistă sau nu, cu atât mai mult, deși legal citat, acesta nu se prezintă în instanță pentru a fi audiat și a dovedi netemeinicia acuzațiilor ce i se aduc.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi tara, formulată de inculpata, s-a constatat că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință a fost admisă, reținând că inculpata a depus la dosarul cauzei acte medicale, din care rezultă că părinții acesteia, aflați într-o localitate din afara mun. B, respectiv com., jud. A, au probleme medicale și s-a apreciat că, în virtutea prezumției de nevinovăție, instanța poate lărgi sfera teritorială impusă inculpatei pentru a nu prejudicia relațiile de familie ale acesteia.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, aceasta din urma măsură oferind aceleași garanții ca și prima.
În ceea ce privește cererea de luare a măsurilor asigurătorii, formulată de partea vătămată, având în vedere că, deși inculpații sunt trimiși în judecată pentru fapte care, prin natura lor, sunt de prejudiciu, se susține că acestea au rămas în faza de tentativă, astfel că nu poate fi vorba de repararea unei pagube, cel puțin până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă .
Parchetul critică încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și, pe fond, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G și și menținerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în ce o privește pe inculpata.
În motivare susține că inculpații G și au fost trimiși în judecată pentru fapte grave de corupție, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și falsuri, că activitatea acestora s-a întins pe o perioadă mare de timp și au atras în rețeaua infracțională și funcționari publici. În opinia parchetului, termenul de 8 luni scurs de la arestare nu a depășit un caracter rezonabil, așa cum a motivat instanța fondului, iar pe de altă parte inculpații au avut o atitudine nesinceră, pericolul concret pentru ordinea publică fiind evidențiat de numărul ridicat al faptelor comise, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite și de consecințele acestora.
Mai arată acuzarea și că audierea inculpaților nu a fost epuizată, niciunul din martori nefiind încă ascultat, astfel că există bănuiala legitimă că declarațiile acestora ar putea fi influențate de către cei doi inculpați, liberi fiind, împietându-se astfel buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la inculpata parchetul susține că nu există motive obiective care să justifice înlocuirea măsurii preventive a obligației de a părăsi localitatea cu aceea de a nu părăsi țara, actele medicale depuse nefăcând dovada necesității prezenței inculpatei pentru a acorda îngrijiri părinților săi.
Partea civilă critică încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și, pe fond, admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra averii mobile și imobile a inculpaților.
În motivare arată că în mod greșit i-a fost respinsă de către instanța fondului cererea de instituire a sechestrului asigurător, în condițiile în care a făcut dovada prejudiciului, a cuantumului acestuia, prejudiciu care nu a fost reparat până în prezent. Mai mult, arată că dispozițiile art.20 din Legea nr.78/2000 instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul comiterii infracțiunilor de corupție.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată următoarele:
Tribunalul a apreciat în mod greșit că s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a intimaților-inculpați G și, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză, până la acest moment, relevă cel puțin indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că aceștia sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, aspect evidențiat și de către instanța fondului. Cât privește schimbarea temeiurilor măsurii arestării preventive, evidențiate în opinia primei instanțe de durata mare de timp a arestării-9 luni, de atingerea adusă prezumției de nevinovăție și de împrejurarea că ceilalți coinculpați se află în stare de libertate, Curtea apreciază, din contră, nu numai că temeiurile inițiale se mențin însă au apărut și temeiuri noi, acestea constând în finalizarea anchetei penale și trimiterea în judecată a inculpaților. O durată a arestării preventive de 9 luni de zile nu poate fi privită ca fiind excesivă, în condițiile unei cauze complexe cu 11 persoane acuzate și un probatoriu vast ce urmează a fi administrat și nu aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție.
De asemenea, faptul că alți coinculpați se află în libertate nu poate atrage de plano echivalarea situației juridice a intimaților-inculpați G și, măsurile preventive fiind dispuse în raport de situația de fapt reținută în sarcina fiecărui inculpat, dar și în raport de circumstanțele personale ale acestuia. Curtea apreciază că prin împrejurarea și modalitatea comiterii faptelor, de numărul mare al acestora (19 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului G și respectiv 8 în sarcina inculpatului ), caracterul continuat al unora dintre infracțiuni, toate aflate în concurs real, de starea de recidivă mare postexecutorie în care se află inculpatul G, persoana intimaților-inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la gravitatea deosebită a faptelor, la consecința care s-ar fi putut produce (deposedarea prin fraudă a părții vătămate de imobilul proprietatea sa), astfel că temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă în continuare și impun privarea lor de libertate.
Cât privește depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în nici un caz nu se poate susține că o durată de 9 luni excede rezonabilității măsurii preventive, astfel că nici sub acest aspect nu se constată vreun impediment pentru menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească se află la debut.
Referitor la inculpata, Curtea constată că înlocuirea măsurii preventive dispusă de către instanța fondului trebuia să aibă la bază o schimbare a temeiurilor inițiale ce au determinat luarea acelei măsuri, ori în speță actele medicale depuse de către inculpată ce atestă stare de sănătate a părinților săi sunt anterioare dispunerii măsurii preventive, iar pe de altă parte nu constituie un motiv obiectiv și necesar al prezenței sale alături de părinții bolnavi, înscrisurile prezentate nefăcând vorbire de o stare de imposibilitate de a se îngriji singuri.
Cât privește recursul părții civile, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.3851alin.2 proc. pen. încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs. Cum în privința măsurilor asigurătorii art.168 proc. pen. prevede posibilitatea atacării separate cu recurs numai "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia", per a contrarioCurtea apreciază că nu este deschisă calea unui recurs separate în situația respingerii cererii de instituire a măsurilor asigurătorii.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București; va casa - în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
- respinge cererile inculpaților G și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
- menține măsura arestării preventive a inculpaților G și.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Respinge cererile inculpaților G și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Menține măsura arestării preventive a inculpaților G și.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată.
Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red./14.10.2009
Dact./16.10.2009
Ex.2
Red. --
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină, Damian
