Instigarea publică și apologia infracțiunilor (art. 324 cod penal). Decizia 670/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 670
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 277/28.05.2009 a Tribunalului Iași, în dosarul nr-, având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru revizuentul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de condamnatul, așa cum a fost formulat în scris. În cazul cererilor de revizuire, potrivit disp. art. 395 al.5 Cod procedură penală, după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente.Pentru efectuarea cercetărilor parchetul trebuia să aibă la dispoziție dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată de condamnat, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față, motiv pentru care apreciază că Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și hotărârea instanței de fond sunt lovite de nulitate, potrivit disp. art. 197 Cod procedură penală raportat la art. 2 din Codul d e procedură penală. Nici parchetul, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au avut la dispoziție dosarul de fond, dosar care se află în arhiva de la Pitești și nu s-a administrat nici o probă. pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând a fi atașat dosarul de fond.
Reprezentantul Ministerului Public arată că revizuirea este o cale de atac extraordinară care are un regim restrictiv și nu orice element poate determina rejudecarea unei cauze. Au fost analizate motivele invocate în susținerea cererii de revizuire și s-a stabilit că acestea nu se circumscriu condițiilor prev. de art. 394 Cod procedură penală. Dosarul de fond ar fi fost atașat dacă se constata că există elemente care să determine admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Av., solicitând cuvântul în replică, arată că este adevărată susținerea parchetului în sensul că revizuirea unei hotărâri se exercită atunci când există anumite motive, dar în cauza de față nu s-au efectuat verificări deși s-a invocat existența a noi probe, iar atașarea dosarului de fond era obligatorie.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 935 din 10.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașia fost respinsă ca inadmisibilă cererea petentului (zis ) cu domiciliul în sat, comuna, județul I, cu domiciliul ales în I,-, bloc 603,. A,. 3,. 12, județul I privind revizuirea sentinței penale nr. 381 din 08.05.1980 a Tribunalului Militar Iași pronunțată în dosarul nr. 375/1950.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petentul a fost obligat să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10.06.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.02.2009, sub numărul de mai sus, revizuentul (zis ) a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 394 aliniatul 1 litera a Cod procedură penală, să dispună revizuirea sentinței penale nr. 381/08.05.1980 a Tribunalului Militar Iași din dosarul nr. 375/1950, menținută prin decizia penală 758/22.03.1951 a Curții Militare de Casație și Justiție.
În motivarea cererii formulate, revizuentul a arătat că atât în rechizitoriul procuraturii cât și în fața instanței nu i-a fost permis să își propună probele cu privire la situația de fapt. Adevăratul motiv al condamnării sale a fost faptul că s-a opus colectivizării. La momentul pronunțării hotărârii instanța care l-a condamnat nu a cunoscut fapte și împrejurări de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel, la momentul actului de,instigare nu era prezentă nici o persoană din cele menționate în hotărâre, iar acest aspect rezultă chiar din cuprinsul hotărârii, în care se arată că acele persoane erau,mai departe"; nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, întrucât el nu a instigat direct publicul ci doar și-a arat terenul; pedeapsa de 3 ani aplicată depășește maximul prevăzut de lege, iar temeiul de drept art. 327 alin. 3 Cod penal vizează o altă situație care nu se aplică în speță; în cauză nu există nici o probă din care să rezulte că ar fi săvârșite acte de violență asupra celor doi activiști de partid, astfel că nu poate fi vorba de o faptă de rebeliune.
În drept revizuentul a invocat disp. art. 394 Cod procedură penală.
În susținerea cererii de revizuire revizuentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Cererea revizuentului a fost însoțită de referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu solicitarea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât revizuentul contestă situația de fapt stabilită de instanță fără a indica din care mijloace de probă rezultă această situație de fapt. Cu ocazia ascultării revizuentului în prezența apărătorului ales la data de 18.06.2008, acesta a arătat că nu are probe de propus. Motivele referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor nu se circumscriu cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală, din moment ce doar se susține o altă situație de fapt fără a fi dovedită prin mijloace de probă. Referirile la cuantumul pedepsei aplicate nu fac obiectul revizuirii care are ca obiect înlăturarea erorilor de fapt.
Instanța, deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului, susținerilor revizuentului și materialului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în urma cercetărilor efectuate, reține că cererea de față nu este admisibilă în principiu.
Prin sentința penală nr. 381/08.05.1950 pronunțata in dosarul nr. 375 / 1950 al Tribunalului Iași, instanța de judecata a dispus condamnarea inculpatului, zis la pedeapsa de 3 ani închisoare corecționala pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 327 alin. 3 din Cod penal combinat cu Decretul-Lege nr. 856/ 1938. art. 157 Cod penal (instigare publica) si la pedeapsa de 2 ani închisoare corecționala pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 Cod penal (rebeliune contra funcției publice), in final având de executat 3 ani închisoare corecționala.
S-a reținut de către instanța de judecata ca la data de 15.03.1950, la indemnul lui si al tatălui sau, a plecat împreuna cu acesta din urma sa are o suprafața de teren din islazul obștii in scopul de a împiedica tractoarele sa are cele 4 ha pentru gradina. Când au sosit tractoarele, inculpatul a creat in rândurile populației o stare de spirit ostila hotărârii luata de organele de conducere locala, spunând ca " știe ce se întâmpla la ședințele de partid si ca nu o sa mai meargă mult așa căci vine si rândul nostru, cerând totodată socoteala tov. G pentru ce si din ordinul cui vine sa are pământul obștii.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de reformare a unei hotărâri judecătorești definitive care conține o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin graveerori de fapt.Instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă ce conține o gravă eroare de fapt este chemată să retragă hotărârea în realizarea principului aflării adevărului și cu înfrângerea principiului autorității lucrului judecat.
Potrivit art. 393 Cod procedură penală, hotărârile penale definitive sunt supuse revizuirii atât în latura penală cât și în cea civilă.
Pentru ca o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală ("S-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei˝) să fie admisibilă în principiumai multe condiții trebuie să fie cumulativ îndeplinite, exigențe care în prezenta cauză nu sunt îndeplinite.
Revizuentul a susținut însă că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Revizuentul nu arată care sunt aceste fapte și împrejurări noi descoperite și de care anume probe sunt susținute ele.
Astfel revizuentul a susținut că la momentul actului de,instigare nu era prezentă nici o persoană din cele menționate în hotărâre, iar acest aspect rezultă chiar din cuprinsul hotărârii, în care se arată că acele persoane erau,mai departe; în cauză nu există nici o probă din care să rezulte că ar fi săvârșite acte de violență asupra celor doi activiști de partid, astfel că nu poate fi vorba de o faptă de rebeliune.
Aceste critici se referă după cum se poate vedea doar la aprecierea pe care instanța a dat-o la acel moment probatoriului. Or calea revizuirii este rezervată doar pentru cazurile în care s-au descoperit noi fapte și împrejurări, nu și pentru o nouă apreciere a probatoriului; altfel, revizuirea nu ar fi decât o nouă cale de ataca ordinară deghizată.
A mai susținut petentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, întrucât el nu a instigat direct publicul ci doar și-a arat terenul; pedeapsa de 3 ani aplicată depășește maximul prevăzut de lege, iar temeiul de drept art. 327 alin. 3 Cod penal vizează o altă situație care nu se aplică în speță.
Aceste critici vizează legalitatea hotărârii iar nu temeinicia ei; or revizuirea este admisibilă doar dacă criticile vizează schimbarea situației de fapt avută în vedere de instanță. Criticile care au ca obiect chestiuni de drept pot fi valorificate pe alte căi legale decât revizuirea.
Petentul susține în general că adevăratul motiv al condamnării sale a fost faptul că s-a opus colectivizării.
Deși este adevărat că faptele imputate revizuentului, privite în noul context social, istoric și politic nu mai au aceeași relevanță penală ci dimpotrivă, sancțiunea aplicată revizuentului poate fi privită doar ca o formă de reprimare a celor ce se împotriveau regimului de guvernământ de la acea vreme, totuși reorientarea politicii penale odată cu schimbarea formei de guvernământ și a regimului politic nu atrage revizuirea hotărârilor penale, în lipsa unei legi exprese. Repararea suferințelor suferite de deținuții politici și reabilitarea lor se realizează pe alte căi legale decât revizuirea hotărârilor de condamnare.
Văzând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire formulate, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 403 aliniatul 3 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 394 aliniatul 1 litera a Cod procedură penală a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 381/08.05.1980 a Tribunalului Militar Iași din dosarul nr. 375/1950, menținută prin decizia penală 758/22.03.1951 a Curții Militare de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel revizuentul, apreciind sentința pronunțata ca fiind netemeinică și nelegala.
În motivarea căii de atac exercitate, petentul a arătat, în esență următoarele:
Revizuirea a fost concepută ca o cale extraordinară de atac cu un obiectiv precis determinat: înlăturarea erorilor judiciare săvârșite de instanța judecătorească care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârea apelată este nelegala, întrucât în cauza nu au fost efectuate cercetări potrivit art. 399 alin. 5 Cod procedură penală, pentru că lipsește dosarul de fond care se află în arhiva Pitești. Instanța a respins cererea de revizuire fără a se atașa dosarul de fond și fără să se administreze probe. În procesul penal, aflarea adevărului presupune o activitate de cercetare a unor fapte și împrejurări concrete, care au caracter obiectiv, fiind necesară stabilirea unor concordanțe între faptele săvârșite în realitate și cele reținute prin hotărâre judecătorească definitivă. În acest fel, susținerile revizuentului nu au fost verificate în raport de probele ce urmau a fi administrate. Prin hotărârea nr.390/19.08.1991,pronunțată în dosar 375/1991 de Comisia Județeana pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990 s-a stabilit că privațiunea de libertate a avut un caracter politic, sens în care numai acest aspect era luat în considerare, cererea de revizuire era admisibila, pentru că, condamnarea a fost abuzivă, fără ca revizuentul să aibă dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv. A arătat revizuentul că întrucât la data de 14.03.1950 s-a opus colectivizării, a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare publică și rebeliune contra funcției publice, fapte prevăzute de art. 327 alin. 3 și art. 261 Cod penal din 1936. Prin sentința penala nr. 381/08.05.1950 pronunțata în dosar 375/1950 de Tribunalul Militar Iașia fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare corecționala. A arătat revizuentul că singurul motiv pentru care a fost arestat, condamnat și bătut de organele de miliție a fost faptul că a avut curajul de a se opune colectivizării și a refuzat să înscrie terenurile avute în proprietatea CAP. Or, pe calea revizuirii sunt sesizate și îndreptate acele erori care privesc fondul cauzei, judecătorii stabilind greșit faptele și împrejurările în care acestea s-au comis, iar aceasta eroare se desprinde pe baza unor elemente exterioare cauzei judecate.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prev. de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanța a realizat o corecta aplicare a instituțiilor de drept procedural, fața de motivele expuse în cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 381/08.05.1950 pronunțata în dosar 375/1950 de Tribunalul Militar Iași.
Față de criticile formulate de revizuent în apelul formulat, tribunalul a reținut că în cauza au fost efectuate cercetările impuse de dispozițiile art. 399 Cod procedura penala, atât în cadrul Parchetului Militar Iași, cât și în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, rezultatul acestora fiind cuprins in referatul nr. 3535/III/6/31.10.2008 al parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. dosarului de fond este obiectiv justificată de depășirea termenului maximal de arhivare a dosarelor penale, care este de 30 de ani.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac de retractare îndreptata împotriva hotărârilor prin care se soluționează fondul cauzei. Spre deosebire de contestația în anulare ce are ca obiect îndreptarea greșelilor procedurale, revizuirea vizează îndreptarea erorilor privind situația de fapt stabilita definitiv, cu autoritate de lucru judecat.
În mod corect s-a apreciat de instanța fondului că aplicabilitatea dispozițiilor art. 394 lit. "a" Cod procedura penala este restrictivă, revizuentul având sarcina de a produce, în cale extraordinară promovată, dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Or, pe de o parte în fața prim procurorului militar adjunct, cu ocazia audierii sale, în data de 18.06.2008, revizuentul a arătat expres că nu are de propus alte probe, întrucât celelalte persoane care au fost de fața în anul 1950 au decedat. Alte probe nu au fost propuse de revizuent nici în fața instanței de fond și nici în apelul formulat.
Pe de alta parte, limitele investirii instanței sunt stabilite de dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța, ascultând concluziile procurorului si ale părților, examinează daca cererea de revizuire este făcuta în condițiile prevăzute de lege si daca din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea in principiu.
În condițiile examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, prima instanța era ținută a analiza exclusiv existența unor fapte sau împrejurări noi, de natura a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, potrivit art. 394 alin 2 Cod procedură penală.
Față de limitele legale ale noii jurisdicții declanșate prin promovarea cererii de revizuire, instanța fondului, în mod corect, a apreciat că în cauza nu sunt incidente prevederile art. 394 lit. "a" Cod procedura penala, întrucât nu este admisibilă, fața de dispozițiile restrictive ale art. 394 alin. 2 Cod procedură penală, o cerere de revizuire prin care s-ar tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei, reducerea pedepsei sau la reanalizarea probelor administrate ( așa cum solicita revizuentul, în sensul de a se constata că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii).
Revizuentul recunoaște că în data de 14.03.1950 s-a opus acțiunii autorităților din acea vreme prin care se puneau în executare dispozițiile referitoare la colectivizarea terenurilor, dar susține, că "singurul motiv pentru care a fost arestat, condamnat, bătut de organele de poliție a fost faptul că a avut curajul să se opună colectivizării și a refuzat să se înscrie cu terenurile în proprietate la CAP".
Este indubitabil faptul că, în speța, condamnarea petentului a avut la baza considerații politice, fapt stabilit prin hotărârea nr. 390/19.08.1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea Decretului 118/1990 prin care s-a constat că a fost privat de libertatedin motive politiceîn perioada 16.03.1950-22.04.1953, fiind stabilite în favoarea acestuia reparațiile legale.
Însă, din punct de vedere penal, răspunderea acestuia a fost antrenată, în raport de principiul activității legii penale, prin aplicarea normei încriminatoare existente la momentul săvârșirii faptei.
Prin sentința penală nr. 381/08.05.1950 pronunțata in dosarul nr. 375/ 1950 al Tribunalului Iași, instanța de judecata a dispus condamnarea inculpatului, zis la pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 327 alin. 3 din Cod penal combinat cu Decretul-Lege nr. 856/ 1938. art. 157 Cod penal( instigare publica) si la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 Cod penal (rebeliune contra funcției publice), in final având de executat 3 ani închisoare corecționala.
Așa cum s-a arătat și de instanța fondului, schimbarea regimului politic și modificarea viziunii legiuitorul penal, în acord cu principiile organizării democratice, nu poate conduce la repunerea în discuție a situațiilor juridice născute, desfășurate și stinse sub imperiul legii vechi. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1 ( împotriva Ucrainei [Cererea nr. 48.553/99, alin. (75), CEDO 2002-)
Așa cum s-a statuat în jurisprudența, Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de reparare a nedreptăților sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenția, iar statul beneficiază de o marja largă de apreciere în stabilirea remediilor necesare și în alegerea politicilor lor economice și sociale. Însă odată ce a fost adoptată o soluție de către stat ea trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibilinsecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții. (Cauza Păduraru împotriva Românieidin -, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 514 din -).Or, tocmai în vederea reparație echitabile a situației persoanelor condamnate pe motive politice, legiuitorul adoptat Decretul -Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri. Or, acordarea drepturilor prevăzute de actul normativ menționat valorează recunoașterea caracterului nedrept al condamnării pronunțate, însă reparația poate fi stabilită și acordată numai în limitele actului normativ, potrivit principiului legalității, fără a putea duce la anularea, de plano, a hotărârii judecătorești pronunțate.
În consecință, având în vedere că revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi, de natura a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, potrivit art. 394 alin. 2 Cod procedură penală, ci doar a subliniat caracterul politic al acestei condamnări, tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este legala și temeinică, motiv pentru care apelul care fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința penală nr. 935/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de revizuentul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul ales al revizuentului, în concluziile orale a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât în cauză nu au fost efectuate cercetări potrivit art. 399 alin. 5 Cod procedură penală; procurorul nu a avut la dispoziție dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată de condamnat, dosar ce se află în arhiva de la Pitești și nu au fost administrate probe.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma dispozițiilor procedurale în materie, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte și împrejurări necunoscute instanței și deci inexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
-trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
-faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În lumina celor de mai sus, rezultă că nu poate fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală în situația în care nu s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de încetare a procesului penal ori de achitare pe baza existenței unor fapte sau împrejurări noi.
Având în vedere că revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi, ci doar a invocat caracterul politic al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 381 din 08.05.1950 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 327 alin. 3 Cod penal combinat cu Decretul-Lege nr. 856/1938, art. 157 Cod penal (instigare publică) și art. 261 Cod penal (rebeliune contra funcției publice) Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este legală și temeinică.
În vederea reparației echitabile a situației persoanelor condamnate pe motive politice, legiuitorul a adoptat Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acordarea drepturilor prevăzute de actul normativ menționat valorează recunoașterea caracterului nedrept al condamnării pronunțate, însă reparația poate fi stabilită și acordată numai în limitele actului normativ, potrivit principiului legalității, fără a putea avea ca finalitate anularea hotărârii judecătorești pronunțate pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac - admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute în art. 394 Cod procedură penală.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de revizuent.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 277/28.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
09.11.2009
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
