Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2350/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.544/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.799/23.IX.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-petent-condamnat, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.001/02.2009, aflată la fila 9 dosarului de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au fost comunicate atât fotocopii de pe Sentința penală nr.82/13.III.2006 a Tribunalului Vrancea - Secția penală, din Dosarul nr.33/P/2006, de pe Decizia penală nr.149/A/1.VI.2006 a Curții de Apel Galați - Secția penală, din Dosarul nr-, de pe Decizia penală nr.1.784/30.III.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr-, cât și caracterizarea nr.G2 35829 din data de 22.2009, întocmită de Penitenciarul d e Femei.
Recurentul-petent-condamnat, prin apărătorul ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, și anume încheierea judecătorului delegat prin care i-a fost schimbat regimul de detenție.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-petent-condamnat.
Recurentul-petent-condamnat, prin apărătorul ales, depune la dosar Încheierea nr.211/25.IX.2009 a judecătorului delegat la Penitenciarul d e Femei, județul P, din Dosarul nr.198/2009.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-condamnat, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, pct.9, Cod procedură penală, susține că există nelămuriri cu privire la dispozitivul sentinței penale, întrucât, în baza aceluiași temei de drept, instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, însă a dispus efectuarea tratamentului medical sub pază permanentă, invocând, în considerente, dispozițiile art.139/1, Cod procedură penală, aplicabile doar în cazul arestului preventiv, și, nicidecum, în situația executării pedepsei închisorii, iar, pe fond, prima instanță de judecată nu a ținut seama de raportul de expertiză medico-legală, prin care se recomandă întreruperea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 luni, avându-se în vedere multiplele afecțiuni, respectiv cancer mamar stâng operat, cancer pulmonar în faza metastazei, ce necesită intervenție chirurgicală, diabet zaharat insulino-dependent și cataractă, care impun transportul între mai multe clinici, cu o birocrație de durată, care i-ar putea pune în pericol viața, și, de asemenea, nu a analizat pericolul concret pentru societate, învederând că starea sa de sănătate nu îi permite să se sustragă, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii și, în consecință, să se dispună întreruperea executării pedepselor de 16 ani închisoare și de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru o perioadă de 3 luni, pentru a-i da posibilitatea efectuării, în bune condiții, pe propria cheltuială, a tratamentului medical.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de recurs poate analiza pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că dincolo de aspectul umanitar și de gravitatea afecțiunilor de care suferă, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că petentul-condamnat a dat dovadă de o perseverență infracțională ieșită din comun, având în vedere faptul că, prin Sentința penală nr.729/25.2007 a Judecătoriei Sectorului VI, B, din Dosarul nr-, i-au fost contopite nu mai puțin de 5 pedepse cu închisoarea, aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, iar, prin Sentința penală nr.82/13.III.2006 a Tribunalului Vrancea, din Dosarul nr.33/P/2006, a fost stabilită pedeapsa de 16 ani închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu un prejudiciu material în sumă de 3.415.000.000 ROL, la nivelul anului 2005, în condițiile în care s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată, a indicat o altă adresă și, ulterior, a invocat tocmai nelegala citare, așa încât se impune ca acesta să efectueze tratamentul medical sub pază permanentă într-o unitate din cadrul Ministerului Sănătății.
Recurentul-petent-condamnat, personal, arată că, în cele trei luni de întrerupere a executării pedepsei închisorii, a efectuat tratamentul preoperator și trebuia să fie operat pe data de 7.VII.2009, însă s-a prezentat la locul de detenție, precizând că se va interna la Spitalul Universitar B, la medicul, specialitatea chirurgie toracică, și că, în prezent, se află la Spitalul Penitenciar Jilava.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.799/23.IX.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.455, Cod procedură penală, raportat la art.453, litera a, teza finală, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de petentul-condamnat, și, totodată, a dispus efectuarea tratamentului medical sub pază permanentă în rețeaua Ministerului Sănătății, pentru o perioadă de 3 luni, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin Sentința penală nr.229/27.II.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.490/R/6.IV.2009 a Curții de Apel București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr- (727/2009), s-a dispus întreruperea executării pedepselor de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.82/13.III.2006 a Tribunalului Vrancea - Secția penală, din Dosarul nr.33/P/2006, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.1.784/30.III.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr-, și de 6 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.729/25.2007 a Judecătoriei Sectorului VI, B, din Dosarul nr-, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 13.XI.2007, pe o perioadă de 3 luni
În motivare, instanța de fond a arătat că, potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr.A- din data de 24.VII.2009, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, petentul-condamnat prezintă diagnosticul de neoplasm mamar stâng operat, în tratament chimioterapic, nodul pulmonar stâng metastatic, cu indicație chirurgicală, care necesită supraveghere medicală și tratament de strictă specialitate, oncologic, ce se pot realiza doar într-o clinică de profil aparținând Ministerului Sănătății, diabet zaharat insulinonecesitant, complicat prin retinopatie diabetică, cu propunerea de întrerupere a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 luni, însă, potrivit art.453, lit.a, teza finală, Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.195/2009, intrată în vigoare pe data de 1.VI.2009, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii nu poate fi admisă în situația în care se constată că tratamentul medical poate fi efectuat sub pază permanentă, în condițiile art.139/1, Cod procedură penală, fără condiționarea de pericolul concret pentru ordinea publică.
În termen legal, petentul-condamnat a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-petent-condamnat a arătat că există nelămuriri cu privire la dispozitivul sentinței penale, întrucât, în baza aceluiași temei de drept, instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, însă a dispus efectuarea tratamentului medical sub pază permanentă, invocând, în considerente, dispozițiile art.139/1, Cod procedură penală, aplicabile doar în cazul arestului preventiv, și, nicidecum, în situația executării pedepsei închisorii, iar, pe fond, prima instanță de judecată nu a ținut seama de raportul de expertiză medico-legală, prin care se recomandă întreruperea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 luni, avându-se în vedere multiplele afecțiuni, respectiv cancer mamar stâng operat, cancer pulmonar în faza metastazei, ce necesită intervenție chirurgicală, diabet zaharat insulino-dependent și cataractă, care impun transportul între mai multe clinici, cu o birocrație de durată, care i-ar putea pune în pericol viața, și, de asemenea, nu a analizat pericolul concret pentru societate, învederând că starea sa de sănătate nu îi permite să se sustragă.
În drept, a invocat motivul de recurs prev. de art. 385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii și, în consecință, să se dispună întreruperea executării pedepselor de 16 ani închisoare și de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru o perioadă de 3 luni, pentru a-i da posibilitatea efectuării, în bune condiții, pe propria cheltuială, a tratamentului medical.
Prin Încheierea de ședință din data de 16.2009, Curtea, în temeiul art.344, alin.1, Cod procedură penală, a repus cauza pe rol, pentru a fi comunicate sentința penală de condamnare la pedeapsa de 16 ani închisoare, în a cărei executare se află petentul-condamnat, precum și un referat privind comportamentul la locul de detenție.
Au fost depuse la dosar Sentința penală nr.82/13.III.2006 a Tribunalului Vrancea - Secția penală, din Dosarul nr.33/P/2006 (filele 21-26, dosar instanță de recurs), Decizia penală nr.149/A/1.VI.2006 a Curții de Apel Galați - Secția penală, din Dosarul nr- (filele 27-36, dosar instanță de recurs), Decizia penală nr.1.784/30.III.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr- (filele 37-44, dosar instanță de recurs), toate în fotocopie, precum și caracterizarea nr.G2 35829 din data de 22.2009, întocmită de Penitenciarul d e Femei, în original (fila 69, dosar instanță de recurs).
În dovedire, recurentul-petent-condamnat a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar Încheierea nr.211/25.IX.2009 a judecătorului delegat la Penitenciarul d e Femei, județul P, din Dosarul nr.198/2009 (fila 72, dosar instanță de recurs).
Analizând sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea, în opinie majoritară, apreciază că recursul declarat de recurentul-petent-condamnat nu este fondat.
Astfel, într-adevăr, soluția instanței de fond este deficitară, ca efect al greșitei interpretări și aplicări a normelor procedurale.
Potrivit art.455, Cod procedură penal, raportat la art.453, alin.1, litera a, Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.195/2009, intrată în vigoare pe data de 1.VI.2009, instanța de judecată, în considerente, avea obligația de a examina nu numai concluziile raportului de expertiză medico-legală, dar și pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a petentului-condamnat. Având în vedere caracterul devolutiv integral al recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care nu poate fi atacată cu apel, consacrat de art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea, substituindu-se instanței de fond, va analiza cerința pericolului concret pentru ordinea publică, care rezultă din datele privind condamnările și persoana petentului-condamnat. Așadar, Curtea constată că, prin Sentința nr.82/13.III.2006 a Tribunalului Vrancea - Secția penală, din Dosarul nr.33/P/2006 (filele 21-26, dosar instanță de recurs), astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.149/A/1.VI.2006 a Curții de Apel Galați - Secția penală, din Dosarul nr- (filele 27-36, dosar instanță de recurs), rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.784/30.III.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr- (filele 37-44, dosar instanță de recurs), în baza căreia a fost emis nr.87/3.IV.2007, în a cărui executare se află, petentului-condamnat i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, și de evaziune fiscală, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât, în anul 2005, înșelat un număr de 8 societăți comerciale cu suma totală de 3.415.000.000 ROL (341.500 RON), prin emiterea unor CEC-uri fără acoperire și, totodată, a declarat fictiv sediile a două societăți comerciale de care s-a folosit, în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare fiscale, iar pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a fondului s-a sustras, fiind dat în urmărire generală, după care în căile de atac ale apelului și recursului, respinse, ca nefondate, a susținut că nu a fost legal citat, deoarece locuia la o altă adresă, pe care, de altfel, nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, deși avea această obligație. De asemenea, Curtea constată că față de petentul-condamnat a mai fost emis nr.1.580/13.XI.2007, în baza Sentinței penale nr.729/25.2007 a Judecătoriei Sectorului VI, B, în Dosarul nr-, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 13.XI.2007, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, tot pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, care a fost contopită cu pedepsele închisorii aplicate prin 5 sentințe penale diferite, pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de falsificare de monede sau de alte valori. Potrivit caracterizării nr.G2 35829 din data de 22.2009, întocmită de Penitenciarul d e Femei (fila 69, dosar instanță de recurs), petentul-condamnat a divorțat, are un copil major, nu este vizitat de membrii familiei, nu a fost sancționat, dar nici recompensat, însă a beneficiat de schimbarea regimului de detenție, și anume de la regimul de maximă siguranță la regimul închis, după cum, de altfel, dovedește Încheierea nr.211/25.IX.2009 a judecătorului delegat la Penitenciarul d e Femei, județul P, din Dosarul nr.198/2009 (fila 72, dosar instanță de recurs). Ca atare, având în vedere bogata activitate infracțională a petentului-condamnat, specializat deja în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, cu efectul unor prejudicii materiale deosebit de ridicate, atitudinea sa de sustragere în fața organelor judiciare, precum și conduita sa firească, însă neremarcabilă, în regimul de detenție, Curtea apreciază că există posibilitatea reluării activității infracționale, cu atât mai mult cu cât, beneficiind, în mod definitiv, de o întrerupere de executare a pedepselor închisorii, a speculat încrederea instanțelor de judecată acordată anterior, puternic afectată, însă, în opinia majoritară, de comportamentul simulat, specific infractorului prin înșelăciune, care, mai întâi, obține credibilitate, după care se manifestă infracțional. Este evident faptul că petentul-condamnat suferă de o serie de afecțiuni grave, care, însă, în aceste condiții, pot fi tratate în modalitatea alternativă a tratamentului medical sub pază permanentă, și nu prin punerea sa în libertate, tocmai avându-se în vedere periculozitatea acestuia față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Totodată, în dispozitiv, instanța de fond ar fi trebuit să se limiteze doar la respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, fără a dispune, substituindu-se administrației locului de deținere, efectuarea unui tratament medical sub pază permanentă, însă înlăturarea acestei mențiuni nelegale, dar favorabilă petentului-condamnat, nu este posibilă în calea de atac a recursului exercitată doar de petentul-condamnat, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriu recurs, consacrat de art.385/8, alin.1, Cod procedură penală.
Așadar, Curtea, în majoritate, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.799/23.IX.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.799/23.IX.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red. și dact.:
- Secția a I-a penală:.
2 ex.
Opinia separat a judecătorului -
Apreciez că recursul declarat de petenta - condamnată este fondat și trebuia admis, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, cu consecința casării sentinței penale atacate și, pe fond, a admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82/2006 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 1784/R/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a celei de amânare a executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 729/2007 a Judecătoriei Sector 6 B, definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 3 luni începând cu data punerii în libertate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. a) și art. 455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată sau, respectiv, întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea/întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cererea de amânare/întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă în condițiile prevăzute de art. 1391Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
Așadar, admiterea unei cereri de amânare/întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, este condiționată de îndeplinirea a trei cerințe prevăzute în mod expres de textul de lege menționat, respectiv: constatarea, pe baza unei expertize medico-legale, a faptului că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei; aprecierea instanței că lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; constatarea faptului că tratamentul condamnatului nu se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile art. 1391Cod procedură penală.
În ceea ce privește prima condiție, se constată că aceasta este îndeplinită în cauză, afecțiunile pe care le prezintă petenta atingând gravitatea cerută de lege și făcând imposibilă executarea în continuare a pedepsei de către condamnată.
Astfel, din raportul de primă expertiză medico-legală nr. A- din 24.07.2009 întocmit de " Minovici" B, rezultă că petenta - condamnată prezintă diagnosticul:
"1. Neoplasm mamar stâng operat, în tratament chimioterapie. Nodul pulmonar stâng metastatic - cu indicație chirurgicală.
2. Diabet zaharat insulinonecesitant, complicat (retinopatie diabetică)",
menționându-se că patologia gravă de la pct. 1 necesită supraveghere medicală și tratamentul de strică specialitate, oncologic (care include și efectuarea unei intervenții chirurgicale), care nu se pot realiza în cadrul rețelei sanitare a ANP, ci numai prin internare într-o clinică de profil aparținând Ministerului Sănătății.
În concluzie, s-a avansat propunerea întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, timp în care condamnata se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Referitor la cea de-a doua cerință prevăzută de art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, apreciez că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui condamnat nu poate fi raportat, în mod singular, la natura și gravitatea faptelor penale pe care acesta le-a săvârșit, elemente ce au fost deja evaluate de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și de care s-a ținut seama la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată.
Legea cere ca acest pericol să fie generat nu de comiterea unei anumite infracțiuni, ci de lăsarea în libertate a condamnatului, fiind, deci, ulterior săvârșirii faptei și pronunțării condamnării și, ca urmare, trebuie constatat, în principal, pe baza altor elemente de apreciere, cum ar fi împrejurarea dacă acesta s-a sustras sau nu executării pedepsei, comportamentul manifestat la locul de detenție, atât față de ceilalți deținuți, cât și în raporturile cu autoritățile penitenciare, conduita manifestată în perioada în care a beneficiat de alte amânări/întreruperi ale executării pedepsei etc.
Aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a condamnatului exclusiv prin raportare la natura și gravitatea faptelor comise ar conduce la o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, care consacră egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, căci ar însemna ca, niciodată, persoane care au fost condamnate pentru infracțiuni de o gravitate deosebită să nu poată beneficia de dispozițiile art. 455 și art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, chiar dacă ar prezenta maladii grave, care fac imposibilă executarea pedepsei.
O asemenea interpretare a dispozițiilor legale menționate ar putea conduce chiar la încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 22 din Constituție, care consacră dreptul oricărei persoane la viață și obligă autoritățile naționale de a depune toate diligențele necesare pentru a proteja viața celor aflați în detenție, prin asigurarea unui tratament medical adecvat și luarea măsurilor corespunzătoare care să prevină decesul acestora.
În cauză, din adresa nr. G2/35829/22.10.2009 emisă de Penitenciarul, rezultă că petenta a manifestat un comportament corespunzător pe perioada detenției, atât față de ceilalți deținuți, cât și în relațiile cu personalul penitenciar, îndeplinindu-și sarcinile care i-au fost repartizate și respectând normele informale și formale.
Totodată, datorită comportamentului integrat și faptului că nu a fost sancționată disciplinar, s-a încadrat în prevederile Regulamentului de ordine interioară și a participat la activitățile educative organizate la nivelul locului de detenție, prin încheierea nr. 211/25.09.2009 a judecătorului delegat s-a dispus, în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 raportat la art. 91 din nr.HG 1897/2006, schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate a condamnatei din cel de maximă siguranță în regimul închis.
Este de menționat, totodată, că petenta a mai beneficiat de o perioadă de 3 luni de întrerupere a executării acelorași pedepse, prin sentința penală nr. 229/27.02.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală (dosar nr-), definitivă prin decizia penală nr. 490/R/06.04.2009 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, intervalul de timp în care nu a comis fapte antisociale și la expirarea căruia s-a prezentat la locul de detenție pentru a fi reîncarcerată.
Față de toate aceste aspecte anterior expuse, apreciez că lăsarea din nou în libertate a condamnatei nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind, așadar, îndeplinită în cauză și cea de-a doua condiție impusă de art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală.
În ceea ce privește constatarea împrejurării că tratamentul condamnatului nu se poate efectua sub pază permanentă, consider că respectiva constatare nu se poate face decât în condițiile art. 1391Cod procedură penală, adică pe baza unor acte medicale, în speță raportul de primă expertiză medico-legală nr. A- din 24.07.2009 întocmit de " Minovici"
Or, lucrarea medico-legală menționată nu a făcut nici o referire la posibilitatea efectuării tratamentului sub pază permanentă, datorită multitudinii și gravității deosebite a afecțiunilor constatate avansând propunerea întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, timp în care condamnata se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Deși a făcut aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza finală Cod procedură penală, instanța de fond nu a făcut nici o referire în considerentele hotărârii la argumentele care au condus la pronunțarea unei asemenea soluții, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză medico-legală recomanda întreruperea executării pedepsei.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, apreciez că, în cauză, se impunea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de petenta - condamnată, casarea hotărârii atacate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82/2006 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 1784/R/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a celei de amânare a executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 729/2007 a Judecătoriei Sector 6 B, definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 3 luni începând cu data punerii în libertate, cu impunerea obligațiilor prevăzute de art. 4531alin. 1 lit. a), b), c), d) și alin. 2 lit. f) Cod procedură penală și atragerea atenției petentei - condamnate asupra dispozițiilor art. 454 alin. 12Cod procedură penală.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Magdalena Iordache, Ioana Alina
