Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2728/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.766/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.910/19.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-petent-condamnat, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.036.751/27.XI.2009, aflată la fila 6 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-condamnat, prin apărătorul din oficiu, arată că situația materială a familiei sale este precară, deoarece soția și copiii locuiesc într-o casă compusă din trei camere, aflată într-o stare avansată de degradare, pentru repararea căreia urmează să vândă un imobil moștenit, pe care nu are încredere să-l vândă prin procură, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, în temeiul art.455, raportat la art.453, alin.1, lit.c, Cod procedură penală, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul petentului-condamnat nu există mențiuni privind existența unor împrejurări speciale, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-petent-condanat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-petent-condamnat, personal, arată că a executat 12 ani din pedeapsa închisorii, are meseria de șofer și solicită întreruperea executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 sau 3 luni, pentru a vinde imobilul moștenit.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.910/19.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de petentul-condamnat, pe care, în temeiul art.192,alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Instanța de fond a reținut că petentul-condamnat se află în executarea pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prin Sentința penală nr.85/7.XII.1998 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr.1852/1998, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.966/9.III.2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, iar, prin cererea de întrerupere a executării pedepsi închisorii, a arătat că soția sa este bolnavă și fără sprijin, astfel că nu poate repara casa, aflată într-o stare avansată de degradare, în care locuiește singură, a cărei reparație o poate efectua în urma vânzării unui imobil pe care l-a moștenit.
În motivare, instanța de fond a arătat că, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de Consiliul local al comunei, județul G, în casa, compusă din trei camere, aflată într-un stadiu avansat de degradare, locuiesc, soția petentului-condamnat, împreună cu și, fiii acestora, cu toții angajați la din județul G, însă starea de degradare a imobilului nu constituie o împrejurare specială, cu atât mai mult cu cât este rezultatul indiferenței familiei petentului-condamnat, ale căror venituri materiale nu sunt folosite pentru conservarea acestuia, iar vânzarea unui imobil moștenit poate fi realizată prin intermediul unei procuri speciale către soția sa sau o altă persoană de încredere.
În termen legal, petentul-condamnat a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-petent-condamnat a arătat că situația materială a familiei sale este precară, deoarece soția și copiii locuiesc într-o casă compusă din trei camere, aflată într-o stare avansată de degradare, pentru repararea căreia urmează să vândă un imobil moștenit, pe care nu are încredere să-l vândă prin procură.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, în temeiul art.455, raportat la art.453, alin.1, lit.c, Cod procedură penală, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Analizând sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat de recurentul-petent-condamnat nu este fondat.
Într-adevăr, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că petentul-condamnat nu a făcut dovada existenței unei împrejurări speciale, cu efecte grave asupra sa sau familiei sale. În cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, petentul-condamnat a afirmat, în mod mincinos, că soția sa este bolnavă și că locuiește singură într-un imobil degradat, care necesită reparații urgente, însă în referatul de anchetă socială nr.1.995/10.VIII.209, întocmit de Primăria comunei, județul G, se precizează că în imobilul respectiv locuiesc, în vârstă de 48 de ani, soția petentului-condamnat, împreună cu, în vârstă de 19 ani, și, în vârstă de 22 de ani, fiii acestora, care, cu toții, sunt angajați la din județul G, iar, din căsătorie, au mai rezultat, în vârstă de 24 ani, căsătorită într-o altă localitate, în vârstă de 26 de ani, căsătorită și aflată într-o altă localitate, și, în vârstă de 28 de ani, căsătorită în aceeași localitate. Deși nu a produs nici o dovadă că a moștenit un imobil, petentul-condamnat poate să-l înstrăineze prin intermediul unui mandat special către soția sa sau către unul dintre cei cinci copii majori ori către o altă persoană de încredere.
Așadar, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.910/19.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.910/19.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
-Secția a I-a penală: jud.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Cristina
