Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1084/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1035
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Daniel Gradinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București -reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.375/08.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul condamnat G, personal asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.56721/16.05.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului condamnat depune la dosar două înscrisuri medical emise de Spitalul Clinic de Urgență #., în care sunt menționate recomandările post operatorii ce s-au acordat intimatului condamnat, înscrisuri care nu s-au aflat la dispoziția Institutului Național de Medicină Legală, astfel că nu au fost avute în vedere la formularea punctului de vedere transmis instanței, referitor la situația condamnatului, motiv pentru care solicită a se emite o adresă către instituția medicală, pentru a-și putea exprima opinia. Totodată a se reveni cu adresă către Spitalul Penitenciar Jilava pentru a se înainta date privind comportamentul petentului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că înscrisurile ce se solicită a se atașa la dosar, nu prezintă relevanță, în cauză atât timp cât, din răspunsul Institutului Național de Medicină Legală, reiese că recurentul poate fi tratat post operator în rețeaua medicala
Apărătorul intimatului condamnat arată că înscrisurile medicale de care a făcut vorbire nu au fost avute în vedere de Institutului Național de Medicină Legală, la formularea răspunsului înaintat instanței.
Menționează că inculpatul are nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a se recupera, suferă de mai multe afecțiuni și mai mult de la intervenția chirurgicală nu a trecut decât o lună.
Reprezentantul parchetului, consideră că răspunsul Institutului Național de Medicină Legală, este edificator și nu se mai impune obținerea altor relații.
Arată că nu va mai susține motivul de recurs al parchetului care viza faptul că lăsat în libertate condamnatul prezintă pericol pentru ordinea publică, motivul de recurs va viza oportunitatea întreruperii pedepsei, dat fiind că apreciază că potrivit expertizei medico-legale nu există un caz de urgență medicală, care să impună întreruperea executării pedepsei, tratamentul putând a fi efectuat în rețeaua medicala a Administrației Naționala Penitenciarelor.
Apărătorul intimatului condamnat, având cuvântul, arată că insistă dat fiind că din actele medicale depuse la dosar reiese că intimatului îi este necesar un termen de recuperare de 2 luni de zile, totodată menționează că insistă în atașarea la dosar a caracterizării emisă de Spitalul Penitenciar Jilava privind comportamentul intimatului condamnat, solicită i se acorda un ultim termen.
Curtea deliberând, revine asupra probei privind obținerea unei caracterizări de la Spitalul Penitenciar Jilava ce ar fi vizat comportamentul intimatului în penitenciar, apreciind-o ca nefiind utilă în cauză.
Cu privire la cererea apărării de completare a expertizei medico-legale Curtea o va respinge, apreciind că din conținutul expertizei reiese că au fost avute în vedere toate actele medicale, inclusiv foaia de observație emisă în 15 iunie 2009, actele depuse la acest termen fiind datate 7 iunie 2009, motiv pentru care C apreciază c ă au fost avute în vedere la formularea concluziilor expertize medico-legale.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul parchetului, consideră că în cauză nu se mai poate reține incidența art.453 alin.1 lit.a C.P.P. dat fiind că din relațiile obținute de la Institutul Național de Medicină Legală reiese că intimatul condamnat poate urma tratament post operator în rețeaua medicală a Administrației Naționala a Penitenciarelor și că nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa ce i s-a aplicat.
Concluzionând solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, casarea sentinței penale nr.375/2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr- și rejudecând pe fond a se respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, ca fiind nefondată.
Apărătorul intimatului condamnat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Consideră că sunt îndeplinite cerințele art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.a C.P.P. dat fiind că intimatul condamnat a suferit în urmă cu numai o lună de zile o intervenție chirurgicală, astfel că este imposibil se fi recuperat în acest interval de timp scurt ce s-a scurs de la acest moment.
Apreciază că este imposibil ca intimatul să se fi reabilitat din punct de vedere fizic în numai 2 săptămâni de zile, concluzionând solicită respingerea recursului și fixarea unui termen de întrerupere a executării pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 375/8.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de condamnatul și s-a dispus întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 388/06. 06. 2001 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 655/11. 02. 2003 Curții Supreme de Justiție, până când starea de sănătate condamnatului va permite punerea în executare, în continuare, a pedepsei.
În baza art. 455 alin. 2 rap la art. 453/1 alin. 1 C.P.P. a stabilit pentru condamnat respectarea următoarelor obligații:
să nu depășească limita municipiului B decât în condițiile stabilite de instanță;
să se prezinte la instanță ori de cate ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus punerea în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul avocat oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
La data de 09.01.2009 s-a înregistrat la această instanță cererea formulată de condamnatul G, de întrerupere a executării pedepsei de 15 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.655/11.02.2003 a, întemeiată pe motive medicale.
S-au depus la dosar, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.486 din 24.02.2003 emis de TRIBUNALUL BUCUREȘTI secția a II-a penală, hotărârea de condamnare însoțită de referat de la Biroul de Executări penale (din care rezultă că deținutul nu a mai beneficiat de întreruperea sau amânarea executării pedepsei) și sentința penală nr.272/F/12.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI secția I penală (prin care s-a respins o cerere similară a condamnatului).
S-a dispus și efectuat în cauză o expertiză medico-legală care să stabilească dacă boala de care suferă condamnatul face imposibilă executarea pedepsei.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că petentul condamnat prezintă diagnosticul "discopatie vertebro-medulară cu hernie de disc nivel L4 și stenoză intraforaminală L5; boală de reflux gastro-esofagian; tulburare de personalitate organică (traumatism cranio-cerebral 1997); accident vascular cerebral în antecedente (afirmativ în anul 2000) în prezent fără expresivitate clinică".
S-a precizat în raport că patologia vertebro-medulară "impune" efectuarea unei intervenții operatorii ce nu se poate realiza în cadrul rețelei sanitare a ANP, necesitând internare într-o unitate medicală de profil ce aparține Ministerului Sănătății.
Deși în mod normal concluziile unui raport de expertiză medico-legală ar trebui să se limiteze la aspectele strict medicale, în raportul de expertiză depus în cauză se fac aprecieri și cu privire la eventualul comportament al condamnatului în funcție de care ar trebui admisă sau nu cererea sa.
Astfel, s-a apreciat de INML că dacă deținutul acceptă operația propusă, se internează în spital și se operează, el se va afla în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar; dacă nu acceptă intervenția chirurgicală -deși patologia este reală- asistența medicală neoperatorie poate fi realizată în cadrul rețelei sanitare a ANP și întreruperea ar fi nejustificată.
De aceea, constatând că patologia este reală, că ea impune efectuarea unei intervenții operatorii, că această intervenție nu poate fi realizată în cadrul rețelei sanitare a ANP, tribunalul a ținut cont de aceste concluzii fără echivoc ale expertizei medico-legale și a constatat, de asemenea, imposibilitatea condamnatului de a executa în continuare pedeapsa.
Mai mult,condamnatul a făcut dovada în instanță că a fost deja programat de două ori la această operație la Spitalul, dar întrucât nu se soluționase cererea sa de către instanța de judecată urmează a fi reprogramat, acceptând deci intervenția chirurgicală.
Împrejurarea că s-a respins - printr-o hotărâre a Secției I Penală a Tribunalului București, din data de 12.03.2009, nedefinitivă - o cerere a condamnatului având același obiect, formulată la 10 zile diferență de cererea dedusă judecății în prezenta, cauză în care s-a depus același raport de expertiză medico-legală - nu obligă această instanță la pronunțarea aceleiași soluții.
Date fiind concluziile raportului de expertiză medico-legală, așa cum au fost reținute de tribunal, dar și timpul petrecut în detenție ( 9 ani din pedeapsa de 15 ani închisoare) și starea neechivocă de existență și gravitate a bolii de care suferă condamnatul, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și sunt astfel îndeplinite toate cerințele art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.a Cpp.
În consecință, tribunalul a admis cererea condamnatului, a dispus întreruperea executării pedepsei de 15 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București secția a II-a penală, până când starea de sănătate a acestuia se va ameliora și va permite ca pedeapsa să poată fi pusă în executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Analizând sentința recurată atât prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea (întreruperea) executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția impusă de textul menționat, referitoare la împrejurarea că pe baza unei expertize medico-legale s-a constatat că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.
Astfel, din raportul de nouă expertiză nr.A- din 26.06.2009 al Institutului Național de Medicină Legală B rezultă că în ceea ce-l privește pe recurentul condamnat tratamentul operator recomandat a fost realizat iar asistența medicală post operatorie, ce implică atât programul de recuperare neuromotorie cât și reevaluările neurochirurgical, poate fi realizată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor. Prin urmare, s-a apreciat că nu mai subzistă motivația medicală de întrerupere a executării pedepsei formulată în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală A- din 27.02.2009, depus la tribunal cu prilejul soluționării cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Având în vedere, concluziile raportului de nouă expertiză efectuat în cursul judecării cauzei în apel, Curtea apreciază că nu se mai impune întreruperea executării pedepsei, întrucât recurentul condamnat poate beneficia de asistență medicală post operatorie în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Constatând ca nefiind îndeplinită una dintre condițiile impuse de art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, Curtea nu va mai analiza cea de-a doua condiție, vizând pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a condamnatului.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază critica formulată de parchet ca fiind întemeiată, astfel încât va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, va casa sentința recurată și va respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul G de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr.655/11.02.2003 a Curții Supreme de Justiție.
În baza art.192 alin.3 va obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.375/08.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală.
Casează în totalitate sentința recurată și rejudecând:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul G de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr.655/11.02.2003 a Curții Supreme de Justiție.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./14.07.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea, Daniel Gradinaru
