Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.166
Ședința publică din data de 04 martie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnata, fiica lui și, născută la data de 14.01.1959 în prezent deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr.13/13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnată cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e penal, aplicată prin sentința penală nr.369/31.03.2006 a Tribunalului București, Secția II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.268/24.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta condamnată în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat care substituie pe avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.943/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurenta-condamnată.
Recurenta-condamnată personal și prin avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta condamnată, critică sentința penală pronunțată de Tribunalul Prahova, susținând că nu s-au avut în vedere motivele invocate, respectiv faptul că locuiește împreună cu fiica sa care este despărțită de soț și are un copil minor, iar apartamentul a fost pus sub sechestru. Până în prezent condamnata nu a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, însă dacă i-ar fi admisă cererea de întrerupere executare pedeapsă ar putea să-și ridice sechestrul de pe apartament.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă pentru o perioadă de 3 luni.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de condamnată împotriva sentinței penale nr.13/13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că aceasta este legală și temeinică întrucât instanța de fond a reținut întemeiat că nu sunt întrunite condițiile prevăzut de art.453 lit.c pr.penală și care să determine întreruperea executării pedepsei.
Recurenta condamnată având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă precizând că i s-a dat drumul acasă o zi, dar nu a avut cum să rezolve problemele pe care le avea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.13/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnata, fiica lui și, născută la data de 14.01.1959 în prezent deținută în Penitenciarul cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e penal, aplicată prin sentința penală nr.369/31.03.2006 a Tribunalului București, Secția II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.268/24.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 369/31.03.2006 a Tribunalului București, Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 268/24.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d,e, reținându Cod Penal-se în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1și 2, cât și art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Prima instanță a reținut că în cauză s-a efectuat o anchetă socială din care a rezultat că din cele trei fiice ale sale, două, respectiv și, sunt în executarea unor pedepse privative de libertate în Penitenciarul, iar în domiciliul indicat de petentă locuiește cea de-a treia fiică care s-a despărțit recent de soțul său și are un copil minor, născut la data de 28.06.2006. Tot din referatul de anchetă socială a rezultat că apartamentul unde locuiește fiica petentei este compus din trei camere, este mobilat corespunzător și este curat întreținut, iar fiica condamnatei primește lunar alocația de stat pentru copil neavând altă sursă de întreținere.
Prima instanță a apreciat că situația menționată de condamnată privind sursa de venit a fiicei sale este reală dar, în condițiile date aceasta nu poate constitui o împrejurare specială care să producă consecințe grave pentru condamnată sau familia acesteia în cazul continuării executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că se impunea admiterea cererii sale și lăsarea sa în libertate pentru o perioadă de 3 luni.
Examinând hotărârea recurată, în raport de probele administrate la prima instanță, de susținerile recurentei, de dispozițiile legale incidente în materie, art.453 lit.c și art.455 pr.penală ca și prevederile art.385/6 alin.ultim pr.penală, Curtea constată că recursul petentei condamnate este nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, situația prezentată în referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6, atestă faptul că două, din fiicele condamnatei se află în Penitenciarul, iar a treia împreună cu minora locuiesc în apartamentul proprietate personală al condamnatei, are o situație materială grea, nu lucrează, trăind din alocația de stat.
Apartamentul în care locuiesc membrii familiei este compus din 3 camere plus dependințe, fiind bine mobilat și curat întreținut.
S-a mai reținut în același referat că din cauza problemelor financiare cu care fiica condamnatei se confruntă, s-au acumulat datorii la întreținere.
Cu toate acestea, Curtea consideră, așa cum a apreciat și prima instanță că nu sunt îndeplinite cerințele art.453 lit.c pr.penală care prevăd existența unor împrejurări speciale de natură a produce consecințe grave pentru familia condamnatei dacă aceasta continuă executarea pedepsei.
Situația materială precară în care se află fiica petentei precede arestării condamnatei, iar lăsarea în libertate a acesteia pentru o perioadă de numai 3 luni nu poate aduce îmbunătățiri semnificative pentru condițiile de trai ale familiei. Problema rezolvării datoriilor acumulate la întreținere poate fi rezolvata printr-o procură notarială pe numele fiicei sau a unei persoane de încredere, act ce poate fi întocmit și la locul de detenție, cu concursul familiei și al autorităților.
Așa fiind, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge recursul condamnatei ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata, fiica lui și, născută la data de 14.01.1959, deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr.13/13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
4 ex./17.03.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
