Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2008 PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 28.07.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 436 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.151 din 03 mai 2006 Tribunalului Dâmbovița, formulată în baza art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, de către petiționarul - condamnat, fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de detenție, asistat din oficiu de avocat, din Baroul Prahova, potrivit delegației avocațiale nr. 7637/2007, depusă la dosar, fila 9.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul condamnat și apoi având cuvântul, arată că acesta solicită acordarea unui nou termen, întrucât recurentul dorește să-și angajeze un apărător ales.
Curtea, față de cele învederate, arată că reluarea cererii pentru lipsă de apărare este nefondată, întrucât la termenul din 12 decembrie 2007 s-a dat posibilitatea recurentului de a-și angaja apărător ales, motiv pentru care instanța va desemna un apărător din oficiu care să apere interesele acestuia.
Instanța, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru condamnatul, arată că bunicii acestuia au decedat, casa se află într-o stare deplorabilă, solicitând instanței admiterea recursului, iar pe fond întreruperea cererii de executare a pedepsei, pentru ca recurentul să se ocupe de această casă unde se va întoarce după ce își va executa pedeapsa.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul - condamnat ca fiind nefondat,
- 2 -
deoarece motivele invocate de condamnat nu justifică întreruperea executării pedepsei.
Recurentul - condamnat, având ultimul cuvânt, solicită instanței amânarea pronunțării cauzei, întrucât dorește să depună la dosar acte prin care să dovedească adresa unde va locui după întreruperea executării pedepsei.
CURTEA:
Pentru a da posibilitatea recurentului - condamnat să depună la dosar actele cu privire la imobilul în care urmează să locuiască după executarea pedepsei și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16 ianuarie 2008.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 ianuarie 2008.
Președinte Grefier
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.56
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu Mihai
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 28.07.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 436 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.151 din 03 mai 2006 Tribunalului Dâmbovița, formulată în baza art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, de către petiționarul - condamnat, fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea recurentului - condamnat să depună la dosar actele cu privire la imobilul în care urmează să locuiască după executarea pedepsei și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 9.01.2008, când în urma delibărărilor a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.436 din 5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.151/3 mai 2006 Tribunalului Dâmbovița, formulată, în baza art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c pr.pen. de petiționarul-condamnat, fiul lui și, născut la data de 28.07.1976, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că din referatul întocmit de Colectivul de al Autorității Tutelare și Asistenței Sociale din cadrul Primăriei comunei, nu rezultă existența unor împrejurări speciale, astfel cum preved disp. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c pr.pen. în prezența cărora s-ar impune întreruperea executării pedepsei.
Aceeași instanță a reținut și că deși din cele relatate de condamnat în cererea formulată s-au verificat cu ocazia întocmirii actului menționat, aceasta nu poate fi admisă, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale, împrejurările speciale trebuie să fie de natură să producă consecințe grave pentru condamnat, altele decât cele pe care încarcerarea le aduce prin lipsa din domiciliu și imposibilitatea gospodăririi bunurilor.
De asemenea, s-a apreciat că, așa cum rezultă din referatul întocmit în cauză, condamnatul nu este nici proprietarul imobilului și nici singurul care ar putea să se ocupe de renovarea lui, necunoscându-se exact dacă acesta va fi măcar primit să locuiască acolo după executarea pedepsei, în condițiile în care succesiunea de pe urma bunicilor nu a fost dezbătută și există mai mulți moștenitori.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, condamnatul a arătat că cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă din cauza unor neînțelegeri, în sensul că i s-a imputat faptul că nu a achitat taxa de succesiune, însă nu poate plăti această taxă doarece tatăl său, care a decedat în anul 2006, este unicul proprietar al imobilului unde urmează a locui în ipoteza admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 C.P.P. va constata că recursul condamnatului este nefondat, pentru următoarele motive:
Petentul condamnat, aflat în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, a solicitat întreruperea executării pedepsei din motive sociale și familiale, arătând că casa în care a locuit înaintea încarcerării sale a ajuns într-o stare avansată de degradare și necesită reparații urgente.
Tribunalul, după analizarea referatului de anchetă socială dispus în cauză, a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condițiile disp. art.453 lit.c C.P.P. întrucât imobilul în discuție este construit din cărămidă, compus din două camere și într-un stadiu avansat de degradare a pereților, neavând geamuri, pardoseală. Totodată, în referat se arată că imobilul este acoperit cu plăci de azbociment, aparține bunicilor condamnatului care sunt decedați, și că nu s-a făcut dezbaterea succesorală între mama petentului (decedată și ea) și frații acesteia.
În aceste condiții, corect a reținut tribunalul că împrejurările speciale prevăzute de textul menționat trebuie să fie de natură să producă concesințe grave pentru condamnat în cazul executării în continuare a pedepsei, iar în cauză petentul nici măcar nu este proprietarul imobilului și singurul care să se ocupe de renovarea lui.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1976, deținut la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.436 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 ianuarie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red. /. red.
3ex./ 18.02.2008
Dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
