Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 254/
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.96 din 26 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul-petent personal, în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea re4cursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei, cu motivarea că locuința recurentului este într-o stare avansată de degradare astfel că acesta are posibilitatea de a repara, având în vedere că petentul a lucrat în domeniu și are cunoștințe în construcții.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, apreciind că motivele invocate de recurent nu se încadrează în disp.art.455 Cod procedură penală.
Recurentul-petent, personal, în stare de deținere, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, cu precizarea că a lucrat în construcții și are posibilitatea să-și refacă locuința.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.96 din 26 februarie 2008, în dosarul nr-, Tribunalul Argeșa respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.18 din data de 09.02.2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1254/2003, formulată de petentul, fiul lui și, născut la 23.04.1948, în, jud. A, cu același domiciliu, sat, jud. A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Obligă pe petent la 80 lei cheltuieli judiciare tre stat, din care 40 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 14 ianuarie 2008, prin declinare de competență, a fost înregistrată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare, formulată de petentul G cu motivarea că, imobilul casă proprietatea sa se află într-o stare avansată de degradare, fiind necesare reparații urgențe pentru a nu se dărâma.
Tribunalul examinând această cerere prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și efectuând o anchetă socială în cauză, reține că petentul a fost condamnat la 16 ani, prin sentința penală nr. 18 din 9 februarie 2004 Tribunalului Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1
Totodată, din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, tribunalul a reținut că familia petentului este înscrisă în registrul agricol cu un imobil casă în suprafață de 72., soția acestuia fiind decedată, iar copii, fiind căsătoriți, nu mai locuiesc pe teritoriul comunei.
Având în vedere cele arătate mai sus, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile prev. de art. 455 rap.la art. 453 lit."c" proc.pen. neexistând o împrejurare specială față de care executarea imediată a pedepsei privative de libertate de către petent să aibă consecințe grave asupra sa sau asupra familiei sale, situație față de care a fost respinsă cererea.
În temeiul disp.art. 192 alin.2 proc.pen. a fost obligat petentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu avocat din oficiu.
Împotriva sentinței a declarat recurs condamnatul G, criticând soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând în esență, printre altele, că în cauză instanța nu a luat în considerare aspectele reclamate în cerere, în sensul că se impune eliberarea sa în vederea recondiționării casei sale aflată într-o stare avansată de degradare, ce continuă, ancheta socială întocmită în cauză nefăcând nici o referire în acest sens.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea în complet majoritar constată următoarele:
Analizând hotărârea dată de tribunal, curtea reține că în această cerere vizând întreruperea executării pedepsei, condamnatul G susține în esență că imobilul în care locuiește este într-o stare de degradare avansată, fără acoperiș și cu unul dintre pereții căzuți, fiind necesare măsuri pentru ca el să-și repare această casă, reparație ce s-ar putea face numai dacă ar fi pus în libertate prin întreruperea executării pedepsei, soția sa fiind decedată.
În legătură cu această cerere, curtea constată însă, că deși s-au efectuat o anchetă socială în cauză dispusă de către tribunal, în concluziile acestei anchete înregistrată sub nr.208/ din 8.02.2008 la Primăria comunei, județul A, ( fila 13 dosar tribunal), nu se face referire la un astfel de aspect considerat esențial de petent pentru admiterea cererii sale de întrerupere.
Aceasta, deoarece nici tribunalul nu a fixat un astfel de obiectiv în adresa dispusă către primăria menționată în vederea efectuării anchetei sociale.
Ca urmare, prima instanță nu a lămurit o atare situație, privind degradarea fizică avansată a imobilului pe care petentul o invocă, ca fiind determinantă în soluționarea favorabilă a cererii sale.
Numai în acest mod, - apreciază curtea -, dacă această situație a degradării fizice avansate a imobilului era analizată prin prisma asimilării sau nu a unor "împrejurări speciale" care ar conduce la " consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează", așa cum de altfel se pretinde în textul art.453 alin.1 lit.c Cod, procedură penală, la care fac trimitere prevederile art.455 Cod procedură penală vizând întreruperea executării pedepsei, tribunalul ar fi apreciat în mod corect și just asupra incidenței art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală menționat, mai exact, asupra legalității și temeiniciei cererii condamnatului.
Ca atare, cum nu a lămurit acest aspect, curtea consideră că hotărârea este supusă casării cu reținere spre rejudecare, conform art.385/15 pct.2 lit.d, teza a II- Cod procedură penală, care face trimitere la prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală.
Desigur, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului - a se vedea în acest sens considerentele mai sus exprimate - dar, acest motiv atrage în opinia completului majoritar casarea cu reținere spre rejudecare în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit. teza a II- Cod procedură penală, așa cum s-a menționat și nu casarea cu trimitere spre rejudecare așa cum se susține în opinia separată.
Aceasta, deoarece, în opinia completului majoritar, în raport de prevederile actuale în materie procesuală penală, nu mai operează trimiterea cauzei spre rejudecare în cauzele susceptibile numai de recurs cum este cauza de față, textul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, fiind expres modificat în acest sens, prin teza a II-a ce cuprinde referirea expresă la prevederile art.385/6 menționate.
Or, prevederile art.385/6 Cod procedură penală, vizează numai aceste cauze care nu se mai atacă cu apel, ci numai cu recurs, cum sunt cauzele în materia executării hotărârilor - a se vedea prevederile art.385/1 alin.1 lit.f, teza a -II-a, inclusiv deci, cele care au ca obiect întreruperea executării pedepsei.
Ca urmare, cum art.385/6 Cod procedură penală face trimitere la orice motiv de casare, dar și la cele prevăzute de art.385/9 alin.1 Cod procedură penală și cum în cauză este incident unul dintre aceste motive, și anume cel prevăzut la pct.10, curtea concluzionează în opinie majoritară că în cauză poate opera numai casarea cu reținere spre rejudecare, potrivit art.385/15 pct.2 lit. teza a II-a Cod procedură penală așa cum de altfel s-a argumentat mai sus.
Cum însăși chiar instanța de recurs trebuie să lămurească împrejurarea esențială cu privire la starea de degradare fizică avansată a imobilului, în cauză va fi necesară administrarea unei astfel de probe, și în consecință, vor fi incidente și prevederile art.385/16 alin.1 Cod procedură penală, în care se arată că în cazul reținerii spre rejudecare, potrivit art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se pot administra și probe.
Ca urmare, curtea admițând recursul inculpatului și reținând cauza spre rejudecare în sensul celor mai sus expuse, va administra o astfel de probă, fixând termen spre rejudecare.
În consecință, curtea va dispune completarea anchetei sociale efectuate cu obiectul de a se constata care este starea actuală a casei de locuit a recurentului și dacă necesită reparații urgente.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea va admite recursul declarat de condamnat G, împotriva sentinței penale nr.96 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, va casa cu reținere sentința sus menționată, în sensul considerentelor mai sus exprimate, fixând termen de fond pe data de 22.05.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul, fiul lui și, născut la 23.04.1948, în, jud. A, cu același domiciliu, sat, jud. A, CNP -,deținut în Penitenciarul Colibași,împotriva sentinței penale nr.96 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează cu reținere sentința sus-menționată, în sensul că dispune completarea anchetei sociale efectuate cu obiectivul de a se constata care este starea actuală a casei de locuit a recurentului și dacă necesită reparații urgente.
Termen de fond: 22.05.2008.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2008, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
2 ex.
14.05.2008.
OPINIE ( PARȚIAL) SEPARATĂ
Opiniez pentru casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea acesteia pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea anchetei sociale cu obiectivul constatării stării fizice în care se găsește casa de locuit, proprietatea petiționarului-condamnat și dacă sunt necesare reparații urgente la acest imobil.
In speță, s-a constatat incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, respectiv faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulate de petiționarul-condamnat, de natură să-i garanteze drepturile și care puteau influența soluția procesului.
Astfel, petiționarul-condamnat a solicitat instanței de fond să-i întrerupă executarea pedepsei închisorii, motivându-și cererea pe urgența reparării casei sale situată în comuna, județul A, invocând cazul prev. de art.455 rap. la art.453 lit.c Cod pr.penală.
Deși petiționarul-condamnat a specificat în cererea sa că la locul unde se află casa nu mai locuiește nimeni, că soția a decedat iar copiii sunt în alte localități, tribunalul, în mod inexplicabil, a dispus ca la efectuarea anchetei sociale să se aibă în vedere alte obiective fără nici o legătură cu motivul invocat de petiționar. Ancheta socială efectuată de Primăria comunei, care nu relevă în nici un fel motivul de întrerupere al pedepsei închisorii invocat de petiționar, a stat, în mod exclusiv, la baza pronunțării sentinței penale, prin care s-a respins cererea petiționarului.
Față de cele ce preced, este clar că instanța de fond nu a pronunțat o soluție întemeiată pe probele care trebuiau să fie administrate în mod corect și care puteau fi de natură să influențeze soluție procesului.
Este adevărat că, potrivit art.385/16 alin.1 Cod pr.penală, când instanța de recurs casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare, potrivit art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, poate administra și probe. Dar, acest lucru nu mai este valabil când se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru parte, de natură să garanteze dreptul său și să influențeze soluția procesului. A admite că se poate trece peste "judecata formală" făcută de instanța de fond, în ideea că probele se pot administra în calea de atac a recursului, înseamnă că, fără temei, judecata în asemenea cauze contează doar în recurs, fondul rămânând o simplă formalitate.
Tot atât de adevărat este și faptul că, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.385/9, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, dar aceasta nu echivalează cu lipsa obligației instanței de fond de a se pronunța cu privire la cererile esențial ale părților.
Nepronunțarea instanței de fond asupra uneia dintre cererile esențiale formulate de petiționarul-condamnat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului în sensul art.385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală, este de natură să conducă la casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
JUDECĂTOR,
dr.- -
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu
