Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 25 septembrie 1963, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 50 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza disp. art.456 rap. la art.455 și art.453 lit.c cod proc. penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de acesta, cu privire la pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.378 din 16.09.2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1388/11.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova conform delegației nr. 465/2009, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat desemnat din oficiu luat legătura cu recurentul condamnat, precizând că acesta înțelege să-și retragă recursul ce face obiectul cauzei.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, arată că revine asupra declarației de renunțare și că dorește refacerea raportului de anchetă social dispus a se efectua de instanța de fond, pentru a se verifica dacă fiul său se află într-adevăr în îngrijirea mamei, așa cum se susține.
Menționează că aspectele reținute în referat nu corespund realității, deoarece copilul nu se mai află în grija mamei, fiind vândut de aceasta.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat arată că prin recursul de față se critică sentința penală nr.50/2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe disp. art.455 rap. la art.453 lit. c cod proc. penală, respectiv împrejurările speciale în care se află familia acestuia.
Se susține că referatul de anchetă socială efectuat la instanța de fond cuprinde mențiuni nereale, motiv pentru care înțelege să solicite efectuarea unei noi anchete sociale în comuna, sat, la numita, anchetă care va releva în mod real situația familiei condamnatului, în mod deosebit a copilului acestuia, situație specială care este de natură să producă consecințe grave pentru minor care nu se află în îngrijirea mamei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre judecare, cu completarea probatoriului, în sensul efectuării unei noi anchete sociale, așa cum s-a precizat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în cauză urmează a se constata faptul că instanța de fond a dispus efectuarea anchetei sociale la o adresă și o familie indicate de condamnat, însă acesta prin recursul de față înțelege să critice sentința tribunalului, care și-a întemeiat motivarea hotărârii pe aspectele constatate în referatul de anchetă socială.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de efectuare a unei noi anchete sociale, la o altă adresă, solicită a se constata că aceasta nu face obiectul cauzei deduse judecății.
Pentru motivele arătate, formulează concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează că fiul său nu se află în îngrijirea mamei, așa cum se susține de lucrătorii primăriei, ci a unor doi străini, fiind vândut de aceasta. Menționează că poate dovedi aceste afirmații, dovada aflându-se la locul de deținere.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 456 rap. la art. 455 și art. 453 lit. c cod proc. penală s-a respins cererea prin care condamnatul (fiul lui și, născut la 25 septembrie 1963 în orașul V de M, județul P), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 378/16 septembrie 2003 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 1388 din 11 martie 2004 ÎCCJ, ca neîntemeiată.
Totodată, acesta a fost obligat și la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza anchetei sociale efectuate de Primăria comunei, s-a reținut că în prezent fiul condamnatului, rezultat din relațiile consensuale întreținute anterior începerii executării pedepsei, se află în grija mamei sale, având condiții normale de creștere și educare, alături de ceilalți doi frați minori și actualul concubin.
Pe de altă parte, s-a stabilit că acesta nu are nicio relație de rudenie cu familia, (care o perioadă s-a preocupat de îngrijirea minorului ), iar cei doi soți deși sunt în vârstă și bolnavi, nu se află într-o situație specială ce ar impune întreruperea deținerii, asigurându-și subzistența corespunzător statutului social (soțul fiind pensionar pentru limită de vârstă), inclusiv prin sprijinul acordat de nepoata lor,.
Față de aceste împrejurări, unite cu trimiterea unor scrisori de amenințare, către aceștia din urmă, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de normele legale pentru punerea în libertate din executarea unei pedepse de 20 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor calificat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, s-a susținut că referatul de anchetă socială dispus la primul grad de jurisdicție ar fi incomplet, situație ce ar impune refacerea acestuia în recurs, pentru a se reverifica dacă fiul său se află în îngrijirea mamei sale, fosta concubină, el având cunoștință că după începerea executării pedepsei, minorul ar fi fost vândut altor persoane.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor în sensul celor expuse.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de casare invocat precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 2 și 3 Cod proc. penală, rezultă că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, examinând împrejurările considerate ca speciale în sensul art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală, în cererea formulată de condamnatul, prin administrarea acelor probe utile și concludente pentru aflarea adevărului, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Este știut că întreruperea programelor instituționalizate privind executarea pedepselor privative de libertate, pe motive sociale, este condiționată de probarea existenței cauzelor prejudiciabile invocate, de natură a afecta în vreun mod condamnatul, familia acestuia, ori alte persoane față de care și-ar fi asumat obligații în sensul Codului familiei, anterior arestării, dar și a faptului că acestea nu ar putea fi preîntâmpinate ori înlăturate decât prin contribuția sa exclusivă.
Recurentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 378 din 16 septembrie 2003 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 1388 din 11 martie 2004 ÎCCJ, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, faptă din august 1999, fiind privat de libertate începând cu data de 28 februarie 2002.
Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2008 pe rolul instanței de executare, acesta a solicitat întreruperea executării sancțiunii conform art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod penal, invocând ca împrejurări speciale prejudiciabile faptul că fiul său ar fi fost abandonat de mamă, (fosta concubină ) în grija familiei și, bunicii săi, (persoane în vârstă, cu situație materială precară și bolnavi), în localitatea, satul.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Comisia de pentru Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comuna, la data de 29 decembrie 2008, completat la 22 ianuarie 2009, rezultă cu certitudine că după arestarea condamnatului, minorul a fost îngrijit câteva săptămâni de bunicii materni (soții și ), iar din anul 2001 locuiește împreună mama sa și alți doi frați, în satul, la adresa numitului, noul concubin al acesteia.
S-a stabilit de asemenea că acesta nu se află într-o situație specială prejudiciabilă ce ar impune prezența tatălui, având condiții normale de creștere și educare, mediul în care se dezvoltă fizic și intelectiv fiind monitorizat și apreciat ca optim atât de serviciul specializat al autorității publice locale, cât și Direcția de Protecție a Copilului.
S-a opinat totodată că față de conduita notorie contrară normelor de conviețuire socială și familie, adoptată anterior arestării în raporturile cu fosta concubină (obligând-o să-l însoțească chiar la săvârșirea unor fapte penale, fiind condamnată pentru complicitate), dar și amenințările adresate soților după începerea executării pedepsei, punerea în libertate a condamnatului nici nu ar fi oportună.
Mai mult, ar influența negativ, chiar periclita situația rudelor apropiate și a fiului său, aflat sub supravegherea specială a autorităților și instituțiilor locale, inclusiv a învățătoarei care a reușit să realizeze integrarea acestuia în mediul școlar și o relație constructivă cu mama sa.
Din examinarea documentației înaintate de Primăria comunei se constată că referatele întocmite corespund întocmai legislației ce reglementează protecția minorilor, împrejurările relatate ca și concluziile expuse fiind consecința mai multor deplasări în teren a celor trei membri ce alcătuiesc colectivul de sprijin al autorității tutelare, (cu participarea secretarului și consilierului juridic), luându-se în considerare toate aspectele constatate la cele două locații indicate de condamnat, ce ar putea concura la normala dezvoltare fizică, psihică și intelectivă a unui minor, rezultat din relații consensuale, în condițiile privării de libertate a tatălui, frecventării cursurilor școlare și creșterii de mama sa, în cadrul unui nou concubinaj.
Ca atare, în lipsa depunerii timp de circa trei luni de zile de la înregistrarea cererii a pretinselor dovezi deținute în penitenciar, afirmația recurentului pentru prima dată în recurs, că în prezent minorul ar locui într-o altă familie, "fiind vândut de mama sa", nu poate fi luată în considerare ca serioasă și conduce la refacerea anchetei sociale de către aceeași autoritate tutelară, contravenind disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc. penală ce admit completarea probelor din recurs.
De altfel, cum rezultă și din partea expozitivă a sentinței atacate prin calea de atac exercitată el vizează în principal nu întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare, ci reverificarea unor informații privind situația actuală a minorului prin intermediul instanțelor judecătorești și a autorităților locale de la ultimul domiciliu, interes legitim care s-a și realizat în condițiile pe larg expuse.
Concluzionând, justificat prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada condițiilor cumulativ cerute de prevederile art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală pentru întreruperea procesului execuțional instituționalizat al sentinței penale nr. 378/2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 1588/2004 a ÎCCJ - Secția penală.
Situația fiului său minor, îngrijit exclusiv de mama lui în condițiile consumării unui nou concubinaj, (risc asumat la încălcarea legii penale), nu s-a modificat pe perioada detenției recurentului, în sensul intervenției vreunor împrejurări prejudiciabile asupra creșterii și educației, el fiind protejat prin serviciile specializate de monitorizare a copiilor aflați în dificultate, în cazul privării de libertate a unuia dintre părinți.
Pe de altă parte, natura infracțiunii pentru care a fost condamnat săvârșită în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal, cuantumul pedepsei ca și conduita antisocială notorie, adoptată în comunitate anterior începerii executării pedepsei, impun în egală măsură, prezervarea ordinii publice și continuarea programelor de reeducare la care este supus.
În consecință, hotărârea atacată se apreciază ca fiind justă și conformă legii, iar recursul declarat se privește ca nefondat, respingându-se în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, (fiul lui și, născut la data de 25 septembrie 1963) deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 50 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./ Tehnored. GM
4 ex./29.04.2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
