Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 325/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(302/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 325R
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către condamnatul, împotriva sentinței penale nr.42 din 20.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-condamnat, aflat în stare de arest de detenție, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/02.03.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-condamnat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință în temeiul art.453 lit.c Cod procedură penală rap. la art. 455 Cod procedură penală admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei și întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni, apreciind că există o împrejurare specială, întrucât recurentul-condamnat nu a avut posibilitatea să-și recunoască fiica în vârstă de 2 ani, rezultată dintr-o relație de concubinaj cu numita, întrucât a fost arestat. - mult decât atât, concubina acestuia a părăsit domiciliul și a plecat în Spania, iar copilul a rămas în îngrijirea mamei sale, care este bolnavă, fiind diagnosticată cu cardiopatie ischemică și iar în urmă cu un an a suferit un infarct.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică, apreciind că din probele administrate în fața instanței de fond nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c Cod procedură penală rap. la 455 Cod procedură penală.
În plus, nu rezultă că situația materială a familiei condamnatului a fost mai bună anterior condamnării acestuia și nici nu există presupunerea că acesta ar putea să o schimbe într-o perioadă de 3 luni de zile.
Recurentul-condamnat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.42 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.455 raportat la art.453 lit.c pr. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.1193 din 27.10.2006 a Tribunalului București - secția a II-a penală, formulată de condamnatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, că prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 3.12.2008, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1193 din 27.10.2006 a Tribunalului București - secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1495 din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
n motivarea cererii, petentul condamnat a arătat ca are un copil minor, aflat in grija mamei sale, care este bolnavă diagnosticată cu cardiopatie ischemică, concubina acestuia părăsind domiciliul conjugal.
Petentul condamnat a solicitat, fiindu-i încuviințată, efectuarea unui raport de anchetă socială la domiciliul său din comuna Tunari,-, Județul
Din ancheta socială efectuată de către Colectivul de al Autorității Tutelare și Asistenței Sociale din cadrul Primăriei Tunari, a rezultat că proprietarul casei mai sus menționate este, tatăl condamnatului . Casa este construită din chirpici, tencuită, învelită cu carton și tablă, iluminată electric, sumar mobilată și încălzită cu lemne, casă ce cuprinde 4 camere și o bucătărie. În aceasta locuiesc 7 adulți si 3 copii. trăiește în concubinaj cu numita în vârsta de 56 ani și au avut 7 copii, unul decedat în accident de mașină la vârsta de 18 ani; de 35 ani, căsătorită, nu locuiește cu aceștia; de 31 ani, 29 ani, de 28 de ani (arestat), de 23 ani, în vârsta de 19 ani. În casă mai locuiește și numita, concubina condamnatului și fetița acestora în vârstă de 2 ani. Cei 7 adulți și 3 minori care locuiesc la adresa mai sus menționată au un venit lunar de 781 Ron, venit ce reprezintă alocațiile copiilor și salariul numitei, aceasta fiind angajată în cadrul Primăriei Tunari în funcția de asistent personal al persoanei cu handicap.
De asemenea, s-a întocmit un referat de către Biroul de executări penale de pe lângă Tribunalul București - Secția a II-a Penala, din care a rezultat că petentul condamnat nu a mai beneficiat de amânări sau întreruperi ale executării pedepsei inchisorii aplicate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp art 455 raportat la art 453 lit.c pr. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că petentul condamnat se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin entința penalaă nr.1193/27.10.2006 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penala nr.1495/19.03.2007 a ICCJ, iar până în prezent acesta nu a mai beneficiat de nici o întrerupere a executării pedepsei.
Instanța a constatat că, în raport de probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada împrejurării speciale apărute după începerea executării pedepsei de către petentul condamnat, care să aibă consecințe grave asupra familiei acestuia.
Astfel, din referatul de anchetă socială nr.23392/04.10.2005 întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Tunari, instanța a reținut că proprietarul casei mai sus menționate este, tatăl condamnatului. Casa este construită din chirpici, tencuită, învelită cu carton și tablă, iluminată electric, sumar mobilată și încălzită cu lemne, casa ce cuprinde 4 camere și o bucătărie. În aceasta locuiesc 7 adulți și 3 copii, au un venit lunar de 781 RON, venit ce reprezintă alocațiile copiilor și salariul numitei, aceasta fiind angajată în cadrul Primăriei Tunari în funcția de asistent personal al persoanei cu handicap.
Este adevărat că situația economică a familiei condamnatului nu este dintre cele mai bune, dar nu este nici o situație specială de mare criză și pe care condamnatul ar putea în vreun fel să o influențeze în bine prin prezenta sa pe o durata de maxim 3 luni.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.453 alin. 1 lit.c pr. pen. cu atât mai mult cu cât în familia petentului condamnat există persoane care ar putea să se îngrijească de persoanele care necesită îngrijire specială, cum ar fi copilul minor, în vârstă de 2 ani al petentului, așa încât executarea pedepsei în continuare de către condamnat nu are consecințe grave pentru familia sa.
Împotriva hotărârii a declarat recurs condamnatul care a solicitat întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru a putea să-și recunoască copilul minor pe care îl are dintr-o relație de concubinaj cu numita.
Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect că motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale în sensul cerut de dispozițiile legii procesual penale, din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și pentru familia sa.
Așa cum a arătat și tribunalul, situația financiară precară a familiei condamnatului nu s-a datorat detenției acestuia, ci era o stare de fapt anterioară arestării sale. - mult, acesta nu a făcut dovada în ce măsură punerea sa în libertate ar duce la îmbunătățirea nivelului de trai al familiei sale.
În ceea ce privește motivul invocat în recurs, Curtea apreciază că este vădit neîntemeiat, starea de detenție a condamnatului neîmpiedicându-l să-și recunoască copilul născut în afara căsătoriei.
Curtea constată că poziția recurentului condamnat s-a schimbat după depunerea referatului de anchetă socială, acesta solicitând întreruperea executării pedepsei pentru un alt motiv decât cel arătat în cererea sa inițială, depusă la tribunal, ceea ce demonstrează că problemele invocate de condamnat nu sunt reale, ci sunt invocate de acesta numai în scopul obținerii clemenței instanței de judecată.
Față de cele arătate, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulată de inculpatul împotriva sentinței penale nr.42 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. ES/10.03.2009
Dact. AL/ 2 ex.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
