Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 357/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.133 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de întrerupere a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.41/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul condamnat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul condamnat, învederează instanței că cererea de întrerupere a executării pedepsei se întemeiază pe dispozițiile art.453 alin.(1) lit.c) Cod procedură penală. În motivarea cererii condamnatul arată că domiciliul său din comuna Greci, județul C, se află într-o stare avansată de degradare și necesită reparații de urgență pentru a avea unde locui după executarea pedepsei.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei motivând în principal că imobilul nu este al petentului și că se află în indiviziune. Ori, deși este adevărat acest lucru, și indiviziunea care rezultă în urma moștenirii este tot o formă a dreptului de proprietate. De pe urma defuncților și au rămas cei 4 descendenți, printre care și mama condamnatului respectiv, astfel încât, operând reprezentarea acesta va urca în gradul, locul și dreptul mamei sale, astfel încât, va fi coproprietar alături de ceilalți trei moștenitori. Prin urmare, se poate considera că și condamnatul are o cotă parte din dreptul de moștenire.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că petentul nu ar dispune de fondurile necesare pentru reparații. Solicită a se constata că acesta a arătat faptul că banii provin de la sora sa care este plecată în Italia la muncă încă din anul 2000. Solicită a se avea în vedere și concluziile anchetei sociale în care se arată că imobilul este degradat și necesită reparații urgente.
Apreciază că cererea de întrerupere a executării pedepsei este fondată și că perioada de 3 luni ar suficientă pentru ca recurentul să efectueze reparațiile necesare. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de condamnatul și de menținere a sentinței de fond ca temeinică și legală. Consideră că Tribunalul Tulcea prin hotărârea pronunțată a răspuns condițiilor impuse de dispozițiile art.453 alin.(1) lit.c) Cod procedură penală. În cauză nu este vorba despre o situație specială, iar condamnatul nu a făcut dovada domiciliului său. Problema succesiunii nefiind o situație specială.
Având ultimul cuvânt, recurentul condamnat, învederează instanței a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei, ca urmare a unei discuții avută cu familia, care i-a comunicat că va fi unicul moștenitor al imobilului. Precizează că locuința se află într-o stare de degradare avansată și că până va fi pus în libertate aceasta se va degrada de tot. Arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 133 din 12 mai 2009, Tribunalul Tulcea, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul, fiul lui și, născut la 28.06.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală a obligat petentul la plata sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile către BA T pentru avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Din concluziile referatului de anchetă socială efectuat de Primăria Greci, jud.T, tribunalul reține că imobilul la care face referire petentul a aparținut bunicilor decedați ai acestuia, iar până în prezent moștenirea nu a fost dezbătută. Potrivit autorității tutelare, gospodăria rămasă moștenire de pe urma defuncților și, se află într-o stare avansată de degradare necesitând reparații și lucrări de întreținere.
Conform dispozițiilor art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, în acest caz executarea putând fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Analizând ancheta socială efectuată de Primăria comunei Greci, jud.T, instanța constată că imobilul la care face referire petentul nu îi aparține acestuia, ci celor 4 copii ai defuncților și, printre care și mama petentului decedată de asemenea. Cum până la această dată nu a fost dezbătută moștenirea nu se poate cunoaște dacă și în ce fracție petentul are dreptul la această locuință.
Este adevărat că locuința indicată de petent se află într-o stare avansată de degradare, numai că acesta nu face nici dovada domiciliului și nici nu precizează de unde va avea fondurile necesare efectuării reparațiilor.
Față de aceste elemente de fapt, instanța reține că, în speță nu se regăsesc acele împrejurări speciale prevăzute de textul de lege mai sus citat, și este greu de crezut că, lăsarea în libertate a condamnatului pentru o perioadă scurtă de 3 luni, ar rezolva problema spațiului locativ a petentului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs condamnatul, prin care solicită casarea primei hotărâri și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, invocând ca temei prevederile art. 453 lit. c cod pr. penală ( pentru repararea imobilului in care va locui după executarea pedepsei ).
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse de 9 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, fiind arestat la data de 24.06.2003.
Din concluziile anchetei sociale, efectuat la imobilul din com. Greci ce a aparținut bunicilor săi, condamnatul are o cotă parte, alături de ceilalți doi frați ai săi, ca urmaș ai defunctei ( fiica autorilor ).
Așadar, condamnatul este moștenitor legal alături de ceilalți doi frați ai săi care au o cotă de 1/25 și ceilalți fii ai defuncților, și.
In raport de aceste precizări, instanța de fond in mod corect a apreciat că nu sunt îndeplinite disp. art. 453 lit. c cod pr. penală, neexistând cauze sau împrejurări speciale pentru care, continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familie.
În mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 4553 lit. c cu ref. la art. 455 cod pr. penală, astfel că, recursul declarat in cauză este neîntemeiat. Vor fi aplicate disp. art. 192 alin. 2 cod pr. penală in mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.133 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./29.06.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Viorica Lungu
