Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 495/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.365
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarca Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de către petentul - condamnat - împotriva sentinței penale nr.75 din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent - condamnat -, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Având cuvântul, apărătorul din oficiu pentru recurentul petent condmanat, avocat, învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, recurentul petent condamnat solicită desființarea sentinței atacate, iar, pe fond, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prev de art.455 rap la art.453 alin.1 lit.c Cod pr penală. În susținerea motivelor de recurs, arată prezenta petentului condamnat este absolut necesară în familie deoarece situația financiară este precară, mama acestuia nu are venituri și se îngrijește de cei trei copii ai săi, iar casa în care locuiesc necesită reperații ce pot fi efectuate de către condamnat. Apreciază, în opinia sa, că acestea constituie împrejurări prevăzute de textul de lege susmenționat, care, în eventualitatea continuării executării pedepsei de către condamnat, ar avea consecințe destul de grave asupra sa și familiei acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie împrejurări speciale prev de art.455 rap la art.453 alin.1 lit.c Cod pr penală. În motivarea acestora, arată că din referatul de anchetă socială rezultă că familia condamnatului nu are nevoie de sprijinul acestuia și, mai mult, în cele trei luni în nici un i-ar da posibilitatea petentului să aducă vre-o îmbunătățire materială, financiară sau de sănătate familiei sale, acestea fiind preexistente încarcerării condamnatului.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, achiesează la susținerile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.75 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.19 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4924 din 15 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de condamnatul -, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând motive familiale.
În cauză, s-a dispus și efectuat ancheta socială la domiciliul indicat de condamnat, respectiv la locuința mamei condamnatului - - din referatul acesteia rezultând că mama condamnatului deși nu beneficiază de pensie, locuiește împreună cu alt fiu al său care obține venituri și merge periodic la cel de-al treilea fiu al său, pentru a avea grijă de copii acestuia. Casa în care locuiește familia condamnatului se află în bune condiții.
A apreciat instanța fondului că, cele concluzionate în referatul de anchetă socială nu se circumscriu împrejurărilor speciale din cauza cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul condamnat -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Examinând hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul declarat este nefondat.
În cauză, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.19 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4924 din 15 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că se impune acest lucru, față de situația grea în care se află familia sa.
În cauză, instanța fondului a dispus efectuarea unei anchete sociale, din al cărei referat a rezultat că, într-adevăr, familia condamnatului se află într-o stare financiară precară, față de faptul că mama condamnatului nu realizează venituri, însă s-a reținut și împrejurarea că aceasta mai are doi copii majori și că, în fapt, numita locuiește la unul dintre ei, crescându-și nepoții.
Potrivit art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din actele și lucrările dosarului cauzei, rezultă că, în cauză, s-a efectuat ancheta socială la adresa unde locuiește familia condamnatului, iar din referatul acesteia nu se poate reține existența unor împrejurări speciale, în sensul legii, pentru a conduce la întreruperea executării pedepsei.
Răspunzând criticii condamnatului, Curtea arată că și, în eventualitatea în care s-ar avea în vedere faptul că mama sa nu realizează venituri și, deci pe cale de consecință, are o situație materială grea, totuși, petentul mai are doi frați majori, care au aceleași obligații față de mama lor.
Mai mult, Curtea apreciază că, oricum, petentul nu a făcut dovada modului în care și-ar putea ajuta familia - din actele dosarului nerezultând că anterior arestării ar fi avut ocupație sau loc de muncă, dar rezultând împrejurarea că a fost condamnat pentru o infracțiune de omor, comisă în stare de recidivă - iar problemele invocate de acesta - chiar dacă ar fi reale - nu pot fi rezolvate într-un timp relativ scurt (de maxim 3 luni - cât prevede legea) și, oricum, erau preexistente încarcerării.
Astfel fiind, în conformitate cu disp.art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul petent condamnat - împotriva sentinței penale nr.75 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Obligă pe recurent la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./13.04.2009
Dact./14.04.2009
Ex.2
Red.- -II.
Președinte:Piciarca DumitrițaJudecători:Piciarca Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran