Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.440/R/2008
Ședința publică din 21 august 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
Judecător: - G- președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul recurent, născut la data de 22.08.1975, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.196 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, prev. de art.455 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent în stare de arest, asistat de apărătorii aleși ai acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 03.07.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și av. (fără delegație).
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Av. arată instanței că susține recursul formulat de către condamnat și solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul de a se dispune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei până la însănătoșirea condamnatului, ori casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță având în vedere că aceasta nu a dispus efectuarea unei noi expertize la. T astfel cum s-a solicitat. Consideră că prima instanță a soluționat superficial această cauză.
Av. solicită instanței admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar solicită casarea cu reținere spre rejudecare. Arată că, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, acesta având probleme psihiatrice. Totodată arată că la prima instanță s-au depus o serie de acte și s-a solicitat o completare a raportului de expertiză medico- legală, având în vedere că nu s-a ținut cont de acel bilet de ieșire din Spitalul de Psihiatrie și atât raportul de expertiză cât și completarea raportului nu au fost întocmite de un medic de specialitate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului formulat de către condamnat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, arătând că instanța nu a dispus completarea raportului de expertiză medico- legală pentru cele arătate de apărătorii condamnatului ci pentru a se stabili dacă, condamnatul, în raport de bolile de care acesta suferă, se află sau nu în imposibilitatea executării pedepsei în regim de detenție. Astfel, consideră că nu se impune întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
Condamnatul arată instanței că dorește să fie internat în spital.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.196/P din 27 mai 2008, în baza art.455 raportat la art.453 al.1 lit.a Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 22 august 1975, actualmente deținut în Penitenciarul Oradea, privind întreruperea executării pedepsei de 5 ani 9 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 84/2006 a Tribunalului Bihor.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 27.09.2007, condamnatul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să se dispună întreruperea executării pedepsei de 5 ani 9 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 84/2006 a Tribunalului Bihor, din motive medicale.
În consecință, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se stabili dacă, condamnatul, în raport de bolile de care acesta suferă, se află sau nu în imposibilitatea executării pedepsei în regim de detenție.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală aflată la filele 22-23 din dosar, rezultă că, condamnatul suferă de "tulburare de personalitate organică; afecțiunea pe care sus-numitul o prezintă nu îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenție", arătându-se totodată că nu se recomanda întreruperea executării pedepsei, iar în caz de nevoie, se poate efectua tratament prin infirmeria locului de detenție, eventual internare într-o secție de psihiatrie a unui spital penitenciar.
Deoarece la efectuarea acestei expertize, nu s-a ținut cont de un bilet de ieșire din Spitalul de Psihiatrie, condamnatul a solicitat, iar instanța a încuviințat efectuarea unui supliment la acest raport de expertiză, respectiv de a se reexamina situația condamnatului, ținându-se seama și de această internare.
Efectuându-se acest supliment la raportul de expertiză medico-legală, s-a constatat că se mențin aceleași concluzii din prima expertiză, menționându-se că diagnosticul stabilit în acel bilet de ieșire din Spitalul de Psihiatrie nu aduce elemente medicale suplimentare față de cele menționate în expertiza inițială, astfel că, concluziile inițiale rămân nemodificate.
În aceste condiții, văzând că numitul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim de detenție, tribunalul, în baza art.455 raportat la art.453 al.1 lit.a Cod procedură penală, a respins cererea formulată de condamnatul, deținut în Penitenciarul Oradea, privind întreruperea executării pedepsei de 5 ani 9 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 84/2006 a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței, în principal în sensul admiterii cererii formulate de condamnat și a întreruperii executării pedepsei până la însănătoșirea acestuia, iar în subsidiar în sensul casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei primei instanțe. Printr-o altă cerere subsidiară, s-a cerut reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale.
În motivarea recursului s-a susținut că, în raport de problemele psihiatrice pe care le are condamnatul se impunea admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de acesta, iar cu privire la cererile subsidiare s-a arătat că deși la dosarul primei instanțe s-au depus o serie de acte, raportat la care s-a solicitat efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală, expertiza efectuată, respectiv completarea la aceasta nu au fost efectuate de un medic de specialitate.
Examinând sentința prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, prin prisma tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, potrivit art. 455 Cod procedură penală, executarea pedepsei poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, acest din urmă text de lege prevăzând că executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care în pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din aceste prevederi ale legii rezultă că instanța poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii dacă se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Or, din raportul de expertiză medico-legală nr. 3760/V/24 din 16 noiembrie 2007 (filele 22-23 din dosarul instanței de fond), efectuat de Serviciul de Medicină Legală al județului B, rezultă că petentul condamnat prezintă tulburare de personalitate organică dar că afecțiunea nu îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim de detenție, în caz de nevoie recomandându-se tratament prin infirmeria locului de detenție, eventual internare într-o secție de psihiatrie a unui spital penitenciar.
Ulterior, prima instanță a dispus, la cererea condamnatului, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, raportat la un act nou depus de condamnat, respectiv la un bilet de ieșire din Spitalul.
Serviciul de Medicină Legală al județului B, prin suplimentul cu nr. 3760/V/24/2007 din 16 noiembrie 2007 (filele 38-39 din dosarul instanței de fond), a concluzionat în sensul că biletul de ieșire din Spitalul de Psihiatrie, unde condamnatul a fost internat cu diagnosticul "stare psihopatoidă posttraumatică", nu aduce elemente medicale suplimentare față de cele menționate în expertiza inițială, motiv pentru care concluziile raportului rămân nemodificate.
Ulterior, ținând seama de cererea condamnatului, care a solicitat ca din comisia medico-legală să facă parte și medicul de specialitate, Tribunalul Bihors -a adresat din nou Serviciului de Medicină Legală al județului B, care, prin adresa nr. 3760/V/24/2007 din 24 mai 2008, comunicat instanței că o reevaluare a condamnatului și o trimitere a acestuia, din nou la Spitalul de Psihiatrie O, nu ar aduce elemente medicale suplimentare, deoarece medicii de la această unitate spitalicească i-au pus condamnatului un diagnostic la multă vreme după ce acesta a fost internat în Spitalul de la și că diagnosticul Spitalului de Psihiatrie Oaf ost cel care a stat la baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de condamnat, privind efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină - Legală
Față de cele ce preced, curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că recursul condamnatului este nefondat, atât sub aspectul său principal, cât și sub cele subsidiare, neimpunându-se nici întreruperea executării pedepsei condamnatului, câtă vreme afecțiunea de care suferă acesta nu îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa și nici efectuarea unei noi expertize medico-legale, raportul efectuat în cauză, precum și suplimentul la acesta răspunzând pe deplin solicitărilor instanței.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul condamnatului, urmând ca acesta să fie obligat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de recurentul condamnat, fiul lui și, născut la data de 22.08.1975, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.196/P din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 august 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
red.dec.- /01.09.2008
jud.fond
tehnored.2ex./02.09.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
