Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 456

Ședința publică din data de 22 iunie 2009

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran

Judecător - - -

Grefier -

*****

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui G și, născut la 02.03.1955, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale 206 din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, cererea de întrerupere a executării pedepsei.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, asistat de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit delegației avocațiale nr. 55446, fila 6 dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței avocat, a luat legătura cu recurentul condamnat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.

Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul condamnat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 206 din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere starea precară de sănătate.

Susține că din raportul de expertiză medico-legal depus la dosar rezultă că recurentul suferă de mai multe afecțiuni grave cu fi o boală cardiacă ischemică, arteriopatie obliterantă membre inferioare, diabet zaharat și ca urmare are nevoie de un regim alimentar strict. De asemenea, arată că angioplastia trebuie efectuată prin implantarea unui "stent", iar având în vedere că suferă și de diabet, stentul care trebuie amplasat trebuie amplasat este unul având un cost ridicat și care nu este asigurat în rețeaua

Mai arată că bolile de care suferă recurentul nu pot fi tratate în rețeaua medicală și în acest în mod greșit prin hotărârea pronunțată recurentului i-au fost încălcate drepturile prev. de art. 22, 34 din Constituția României și disp. art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind Interzicerea.

În concluzie, susține că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală și solicită admiterea recursului.

Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că față de concluziile raportului de expertiză medico-legal efectuat în cauză, din care rezultă că afecțiunile de care suferă recurentul condamnat pot fi tratate în rețeaua sanitară a, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale 206 din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.

Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr. 206 din 17.04.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul și l-a obligat la 180 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 coroborat cu art. 453 Cod procedură penală, atât cele privitoare la imposibilitatea tratării afecțiunilor de sănătate ale acestuia în penitenciar, deoarece expertiza medico-legală efectuată în cauză nr. 17/B/18.03.2009 de către Târgoviște a concluzionat că acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a cu dispensarizare permanentă și supraveghere medicală în Secția, cu reevaluare periodică boli nutriție și reevaluare cardi-vasculară, cât și cel privind pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a petentului, reținându-se că acesta este condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o infracțiune de trafic de persoane, faptă ce denotă o periculozitate a persoanei care a comis-

Împotriva acestei soluții a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea orală a acestei căi de atac, efectuată prin intermediul avocatului ales, condamnatul a reiterat afecțiunile de care suferă, menționate în raportul de expertiză medico-legală mai sus amintit, precizând că este strict necesară amplasarea unui "stent", operație ce se poate efectua în condiții bune numai în regim neprivativ de libertate. Dacă nu i se va acorda condamnatului această posibilitate de a-și trata afecțiunile în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, s-ar putea spune că se încalcă prev. art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind Interzicerea.

Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele sub art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare.

Așa cum a precizat instanța de fond art. 455 Cod procedură penală rap. la art. 453 lit. a Cod procedură penală impune două condiții pentru întreruperea executării unei pedepsei și anume, când se constată pe baza unei expertize medico-legală că boala de care suferă condamnatul face imposibilă executarea pedepsei și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din probatoriile administrate în cauză respectiv acte medicale dar și raportul de expertiză medico-legală nr. 17/B/2008/18.03.2009 întocmit de Târgoviște rezultă că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a, ceea ce înseamnă că acestea nu fac imposibilă executarea în continuare a pedepsei.

Având în vedere această concluzie a actului medico-legal, Curtea consideră că ce-a de a doua condiție nu se mai impune a fi cercetată, motiv pentru care apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în consecință va respinge recursul formulat ca nefondat în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 02.03.1955, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale 206 din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publica din data de 22.06.2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - - - -

Grefier,

4 ex. /26.06.2009

Red.

Tehnored.

nr- Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Ploiesti