Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 459
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 461 din data de 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru condamnatul recurent, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei față de motivele expuse. Mai înțelege să scoată în evidență pe lângă imobilul familiei inculpatului, faptul că mama acestuia este bolnavă iar inculpatul are și un copil, cel mai important aspect respectiv acela că inculpatul pentru casă a făcut un împrumut de 70.000.000 lei, împrumut ce ar putea fi restituit dacă s-ar admite cererea inculpatului de întrerupere a executării pedepsei.
Tot în susținerea cererii inculpatului, arată că acesta este un om de o calitate extraordinară.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Consideră că acea împrejurare invocată de recurent nu se circumscrie dispozițiilor legale.
Condamnatul recurent având cuvântul solicită admiterea recursului și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, condamnatul, deținut în Penitenciarul Iașia solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.439/22.06.2009 a Tribunalului Iași.
În cererea formulată condamnatul a motivat faptul că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave asupra familiei sale.
În drept, condamnatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin 1 lit. c Cod procedură penală.
În vederea soluționării cererii instanța a dispus atașarea sentinței penale de condamnare nr. 439 tribunalului pronunțată în dosarul nr. 6855/2004.
În dovedirea cererii formulate condamnatul a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul familiei sale, cerere admisă de către instanța de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 439 din 22.06.2006 a Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 2099/10l06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a - b Cod penal, petentul aflându-se în prezent în executarea pedepsei.
În aceste împrejurări obiectul cererii a fost modificat din amânarea executării pedepsei în întreruperea executării pedepsei.
Din referatul întocmit de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași rezultă că petentul - condamnat nu a beneficiat de amânarea sau întreruperea executării pedepsei.
Din referatul de anchetă socială nr. 2418/14.07.2008 întocmit de către Primăria comunei, Colectivul de sprijin comunitar, rezultă că petentul locuiește împreună cu soția în casa proprietate personală, ce nu este terminată pe exterior. Nu deține stare materială, petentul realiza venituri din munci ocazionale cu ziua, un alt venit constituindu-l alocația copiilor.
Având în vedere concluziile referatului de anchetă socială anterior menționat, instanța a constatat că situația în care se afla familia condamnatului nu constituie o împrejurare excepțională, specială, datorită căreia executarea imediată a pedepsei de către petent să aibă consecințe grave pentru membrii familiei, aceasta fiind una perpetuă și care nu ar putea fi rezolvată prin întreruperea executării pedepsei.
Astfel, împrejurarea că locuința petentului nu estre finisată pe exterior, ori că are datorii de 17,532 lei RON nu este, pe de o parte, una din împrejurările care s-ar circumscrie consecințelor grave la care să fie expusă persoana condamnată sau familia acestuia, reglementată de textul legal, iar pe de altă parte, această situație nu poate fi remediată prin acordarea unei întreruperi pe durata admisă de textul legal de maxim 3 luni, având în vedere că nici anterior, petentul nu realiza decât venituri ocazionale, din lucrul cu ziua.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că cererea formulată de petent este neîntemeiată și în consecință a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen condamnatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, condamnatul a susținut că este căsătorit, are un copil minor, soția nu realizează venituri, iar mama sa este în vârstă și bolnavă. A mai precizat condamnatul că înainte de a fi arestat a făcut un împrumut în valoare de 70.000.000 lei pentru finisarea imobilului în care locuiește familia sa și acum nu are cine restitui ratele.
A solicitat reaprecierea materialului probator, casarea sentinței pronunțate și în rejudecare, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 luni, pentru a rezolva situația financiară a familiei sale.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.385 indice 6 alin.3 Cod procedură penală constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Petentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.439/22.06.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.104/17.05.2007 a Curții de Apel Iași și modificată prin decizia penală nr.2099/10 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Condamnatul a executat în stare de arest preventiv un număr de 676 zile și apoi a fost reîncarcerat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la data de 23.06.2008, pedeapsa urmând să-i expire la data de 16.-08.2014.
Până în prezent condamnatul nu a beneficiat de amânări, ori de întreruperi ale executării pedepsei.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei, județul I rezultă că soția petentului este casnică, au în întreținere doi copii minori: - în vârstă de 4 ani și - în vârstă de 8 luni.
Soții realizează venituri din munci ocazionale, cu ziua și singura sursă constantă o reprezintă alocația celor doi copii minori.
Se mai menționează în același referat că familia petentului locuiește într-un imobil compus din 3 camere, bucătărie și hol, modest mobilat iar terenul aferent casei de locuit este în suprafață de 350. Nu dețin bunuri de valoare, animale ori suprafețe de teren, iar casa de locuit nu este finisată la exterior.
Față de această situație de fapt, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor "împrejurări speciale" care să aibă consecințe grave pentru condamnat și pentru familia acestuia, dacă ar continua executarea pedepsei.
Situația materială modestă a familiei condamnatului nu ar putea fi schimbată în bine, prin întreruperea executării pedepsei aplicate pe o perioadă maximă de 3 luni, așa cum permit dispozițiile art.453 alin.1 lit. "c" Cod procedură penală și nici imobilul în care locuiește familia acestuia nu ar putea fi finisat.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârii, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat recursul formulat de condamnatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.461/14.08.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Maria Cenușă
