Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 468/ DOSAR NR-
Ședința publică din 08 iulie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 178/S din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul condamnat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul condamnat solicită admiterea recursului formulat de condamnat împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s- respins cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale, hotărâre pe care o consideră ca fiind netemeinică. Instanța de fond în motivarea hotărârii a reținut că nu sunt dovedite susținerile condamnatului în sensul că executarea în continuare pedepsei ar avea consecințe extrem de nefaste asupra minorului, ori consideră că aceste susțineri sunt netemeinice și nebazate pe un suport juridic concret având în vedere dispozițiile art. 287 Cod procedură penală referitoare la rolul activ al instanței de judecată, precum și dispozițiile privitoare la administrarea probatoriului. Din înscrisurile depuse la instanța de fond rezulta fără dubiu că era în interesul copilului ca instanța de judecată să dispună întreruperea executării pedepsei având în vedere situația familială de la acel moment și care subzistă în oricare măsură și astăzi și anume că minorul fusese încredințat printr-o ordonanță președințială tatălui, iar în urma arestării acestuia s-a generat o situație specială și anume acesta a revenit în îngrijirea mamei, însă așa cum s-a reținut prin acele sentințe și din înscrisurile depuse la acel moment minorul a fost afectat de această schimbare bruscă de mediu parental. De aceea consideră că pentru dezvoltarea psihică normală a minorului se impune întreruperea executării pedepsei pentru a asigura trecerea din aceste medii în condiții normale. Apreciază că în mod nejustificat instanța de fond, deși a avut tot materialul probator la dosar, s-a mulțumit a reține că condamnatul nu dovedit susținerile care au stat la baza cererii de întrerupere a executării pedepsei. Consideră că prin această motivare s-au încălcat drepturile procesuale ale condamnatului. În raport de cele menționate apreciază că se impune admiterea recursului și pe cale de consecință întreruperea executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de condamnat, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică care în mod corect a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 178/15 aprilie 2009 Tribunalul Brașova respins cererea formulată de petentul condamnat privind întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 592/05.11.2004 definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 pronunțată de ICCJ
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Brașova constatat următoarele:
Petentul se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 592/05.11.2004 definitivă prin decizia penală nr. 823/10.03.2009 pronunțată de ICCJ B, fiind deținut în executarea acestei pedepse începând cu data de 10.03.2009.
În susținerea cererii, petentul a depus sentința civilă nr- pronunțată de Judecătoria sector 3 B, act doveditor al nașterii copilului.
Instanța a constatat că într-adevăr prin sentința civilă nr. 356/19.01.2009, Judecătoria sectorului 3 B- secția civilă a dispus pe cale de ordonanță președințială încredințarea în mod provizoriu a minorului spre creștere și educare tatălui până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a dosarului de divorț nr-, sentința fiind executorie.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că din susținerile părților a rezultat că minorul se afla în grija tatălui din luna iunie a anului 2008. Instanța a mai reținut din referatul de anchetă socială efectuat în cauză că la creșterea și educarea minorului tatăl este ajutat din când în când de mama sa și de o bonă pe care tatăl a angajat- De asemenea, s-a reținut că mama copilului a recunoscut la interogatoriu că de 3 luni de creșterea și educarea copilului se ocupă bunica paternă. Instanța a luat în calcul comportamentul ambilor părinți față de copil astfel cum s-a desprins din analiza probei testimoniale și a conchis că este în interesul minorului să fie încredințat provizoriu spre creștere și educare tatălui care pentru a se ocupa corespunzător de copil a adus-o pe mama sa în domiciliul său și mai nou a angajat o bonă, instanța luând în considerare totodată și faptul că mama copilului nu a făcut nici un demers în a-și schimba programul de lucru în vederea implicării sale efective în creșterea și educarea copilului.
Din adresa nr. 10163-10164/10.04.2009, judecătoria sector 3 Bac omunicat Tribunalului Brașov că împotriva sentinței civile nr. 356/2009 s-a promovat recurs de către numita astfel că dosarul se află în prezent înaintat Tribunalului București pentru soluționarea acestui recurs.
Conform notei telefonice din data de 15 aprilie 2009 încheiată de grefa instanței rezultă că prin sentința civilă nr. 4090/06.04.2009 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei sectorului 3 B s-a dispus desfacerea căsătoriei petentului și încuviințarea minorului spre creștere și educare mamei pirita reclamantă din acel dosar.
Potrivit art. 455 Cpp rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sa, aceasta se poate dispune pentru o perioada de cel mult 3 luni de zile si numai o singură dată.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, minorul în vârstă de 2 ani și 9 luni s-a aflat în grija ambilor părinți până la vârsta 2 ani ceea ce presupune că între copil și mama s-a stabilit o legătură afectivă, după care s-a aflat la tată, fiind crescut practic de bunica paternă cu ajutorul unei plătită de petent.
În prezent, din adresa nr. 30971/13.04.2009 emisă de Consiliul Local sector 3 Direcția generală de asistență socială și Protecția Copilului rezultă că în prezent copilul se află în grija mamei cu care locuiește la o mătușă maternă în comuna din județul B și în lipsa unei anchete sociale care ar fi trebuit să fie dispusă în prezenta cauză în probațiune la solicitarea petentului nu pot fi verificate susținerile petentului că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe extrem de nefaste asupra minorului care a fost smuls cu brutalitate de lângă el și care are nevoie de un timp pentru a se obișnui în prezența ambilor părinți cu noua sa situație.
În consecință nu se poate supune discuției încălcarea art. 8 din CEDO potrivit căruia executarea imediată a pedepsei închisorii apare ca depășind limitele a ceea ce este necesar într-un stat de drept pentru atingerea scopului legitim urmărit de legiuitor prin executarea unei pedepse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul care a arătat că era în interesul copilului ca instanța de judecată să dispună întreruperea executării pedepsei având în vedere situația familială de la acel moment și care subzistă în oricare măsură și astăzi și anume că minorul fusese încredințat printr-o ordonanță președințială tatălui, iar în urma arestării sale s-a generat o situație specială și anume acesta a revenit în îngrijirea mamei însă, așa cum s-a reținut prin acele sentințe și din înscrisurile depuse la acel moment minorul a fost afectat de această schimbare bruscă de mediu parental. De aceea a arătat că pentru dezvoltarea psihică normală a minorului se impune întreruperea executării pedepsei pentru a asigura trecerea din aceste medii în condiții normale și că în mod nejustificat instanța de fond, deși a avut tot materialul probator la dosar, s-a mulțumit a reține că nu dovedit susținerile care au stat la baza cererii de întrerupere a executării pedepsei și prin această motivare i s-au încălcat drepturile procesuale.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță nu s-a făcut dovada că reîncredințarea minorului la mamă ar avea consecințe nefaste asupra acestuia. Este adevărat că actele depuse la dosar de către petent, respectiv sentințele civile, dovedesc că mama oferă mai mult timp programelor de televiziune decât minorului, acesta fiind și motivul pentru care minorul a fost încredințat tatălui, dar acest lucru nu o împiedică să stabilească o legătură buna cu minorul și mai mult, dosarul se află în recurs și nici nu reprezintă un caz de întrerupere a executării pedepsei așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 453 Cod procedură penală.
Prin urmare, corect a statuat prima instanță că în prezent copilul se află în grija mamei cu care locuiește la o mătușă maternă în comuna din județul B și în lipsa unei anchete sociale care ar fi trebuit să fie dispusă în prezenta cauză în probațiune la solicitarea petentului nu pot fi verificate susținerile petentului că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe extrem de nefaste asupra minorului care a fost smuls cu brutalitate de lângă el și care are nevoie de un timp pentru a se obișnui în prezența ambilor părinți cu noua sa situație.
În consecință nu se poate supune discuției încălcarea art. 8 din CEDO potrivit căruia executarea imediată a pedepsei închisorii apare ca depășind limitele a ceea ce este necesar într-un stat de drept pentru atingerea scopului legitim urmărit de legiuitor prin executarea unei pedepse.
Așa fiind instanța apreciază că nu este dovedită îndeplinirea condițiilor expres cerute de art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, motiv pentru care urmează a se respinge, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul promovat de petentul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 178/15 aprilie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./28.07.2009
Dact./28.07.2009
3 exemplare
Jud fond/
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Simona Franguloiu, Manuela Filip
