Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 718/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.624/
Ședința publică din data de 04 mai 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva Sentinței penale nr.243/F din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul condamnat, personal, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul condamnat precizează că nu este în posesia înscrisurilor medicale pe care dorea să le depună la dosar în susținerea cererii sale, întrucât soția lui s-a îmbolnăvit iar copiii sunt plecați de acasă, astfel încât nu a avut cine să-i aducă la locul de deținere înscrisurile respective.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat precizează că recursul vizează Sentința penală nr.243/F din data de 03 martie 2009, prin care Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art.455 rap. la art.453 lit.c din Codul d e procedură penală.
Având în vedere referatul de anchetă socială întocmit în cauză, atașat la fila 12 din dosarul de fond, din care rezultă că familia condamnatului se confruntă cu o situație materială dificilă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, în urma rejudecării, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe perioada permisă de lege. În aprecierea temeiniciei acestei cereri, solicită să se țină seama și de susținerile condamnatului în sensul că soția este grav bolnavă, iar copii sunt plecați de acasă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care arată că, din examinarea referatului de anchetă socială, rezultă că atât soția, cât și copiii condamnatului realizează venituri proprii. Împrejurare că locuința pe care o ocupă se află în stare de degradare, precum și situația medicală a soției condamnatului nu constituie împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei.
În consecință, având în vedere că nu s-a făcut de către condamnat dovada existenței unor astfel de împrejurări, susține că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.455 rap. la art.453 lit.c din Codul d e procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul condamnat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni, învederând că deja a executat din pedeapsa respectivă o perioadă de 12 ani.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.243/F din data de 03 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
A respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului (fiul lui și, născut la data de 07 august 1955, deținut în Penitenciarul Rahova ) de întrerupere - pe motive familiale - a executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr.85/1998 a Tribunalului Giurgiu pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
A obligat pe condamnat la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul, a constatat, pe baza referatului de anchetă socială întocmit de Primăria comunei din județul G, că, la adresa indicată de condamnat, locuiesc soția acestuia, în vârstă de 48 de ani, împreună cu cei doi fii, în vârstă de 19 ani și, în vârstă de 22 de ani, cel din urmă fiind și căsătorit, toți membrii familiei fiind angajați la un abator. Casa în care aceștia locuiesc este compusă din 3 camere, care se află într-o stare avansată de degradare.
Tribunalul a apreciat că, deși condamnatul a învederat că dorește să-și ajute familia, într-un termen limitat de 3 luni acesta nu ar putea realiza venituri suficiente pentru întreținerea ei, starea de pauperitate a familiei neconstituind un motiv de întrerupere a executării pedepsei.
În consecință, Tribunalul a constatat că aspectele invocate de condamnat în susținerea cererii deduse judecății nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recurs în termenul legal(la data de 24 martie 2009)condamnatul, care, cu ocazia dezbaterilor, a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând reevaluarea referatului de anchetă socială întocmit în cauză și, avându-se în vedere situația concretă a membrilor familiei sale, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, în condițiile art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală.
Recursul condamnatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 30 martie 2009.
La primul termen de judecată din data de 06 aprilie 2009, Curtea a încuviințat pentru condamnatul recurent administrarea probei cu înscrisuri medicale referitoare la pretinsa stare de boală a soției sale, acordându-i un nou termen pentru depunerea lor, fără ca acesta să prezinte însă vreun înscris.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Condamnatul se află, începând cu data de 02 iulie 1998, în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, care i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prin Sentința penală nr.85/1998 a Tribunalului Giurgiu, pedeapsa respectivă urmând a expira, la termen, în data de 01 iulie 2016.
Contrar susținerilor condamnatului, referatul de anchetă socială întocmit de către lucrători ai primăriei din localitatea sa de domiciliu nu a învederat că familia acestuia s-ar afla într-o situație specială, care să reclame cu caracter de necesitate prezența sa temporară în stare de libertate pentru sprijinirea ei.
Astfel, s-a evidențiat că, la adresa indicată de condamnat în comuna, locuiesc soția acestuia, doi fii majori și soția unuia dintre ei, toți patru angajați în muncă la un abator din zonă, în comuna respectivă sau în cele învecinate locuind alte trei fiice majore, toate căsătorite.
Prin urmare, membrii familiei condamnatului se pot întreține singuri din venituri proprii, sprijinindu-se la nevoie reciproc, neaflându-se într-o situație stringentă care să reclame vreun ajutor din partea acestuia.
Împrejurarea, consemnată în același referat de anchetă socială, că imobilul în care locuiesc primii patru membri ai familiei condamnatului se află într-o stare avansată de degradare nu constituie o astfel de situație, întrucât, pe de o parte, ea poate fi ușor remediată prin diligența acelor persoane, în condițiile în care, toate fiind angajate în muncă, realizează venituri care să le permită efectuarea reparațiilor necesare la locuința respectivă, iar, pe de altă parte, condamnatul nu doar că nu a dovedit, dar nici măcar nu a învederat ce posibilități concrete și actuale ar avea la îndemână pentru a contribui la remedierea aspectului în discuție.
În ceea ce privește pretinsa stare de boală a soției condamnatului, Curtea constată că, în referatul de anchetă socială, nu se face nicio mențiune în acest sens, iar recurentul nu a prezentat vreun înscris doveditor, deși i-a fost acordat un termen pentru depunerea de acte medicale care să probe susținerea sa.
Drept urmare, întrucât în cauza de față nu a fost dovedită vreo împrejurare specială, pentru care executarea în continuare de către condamnat a pedepsei închisorii să determine consecințe grave pentru familia sa, instanța de fond a constatat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, hotărârea acesteia de respingere, ca nefondată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei fiind, în consecință, legală și temeinică.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul împotriva Sentinței penale nr.243/F din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 19.05.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
