Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 93
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Iulia Elena I -
Grefier. - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " întreruperea executării pedepsei" promovat de condamnatul recurent, fiul lui și, născut la data de 26 octombrie 1958, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I împotriva sentinței penale nr.625 din data de 27 octombrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr.5412/2008.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul recurent aflat sub stare de arest, asistat de avocat ( ce substituie la acest termen pe av., apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că nu s-au primit relațiile solicitate de la Primăria comunei, județul V, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, constată lipsa relațiilor solicitate precum și imposibilitatea obținerii acestora atât timp cât nu pot fi prezentate elemente categorice unde ar putea fi minorul.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recursul promovat de condamnat.
Avocat, având cuvântul pentru condamnatul recurent, pune concluzii de admitere a recursului așa cum este formulat în scris. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, sentința recurată fiind temeinică și legală, motivele invocate de către condamnat nu se încadrează în dispozițiile cerute de art.453 lit.c Cod procedură penală.
Condamnatul recurent având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru motivele invocate în cererea introductivă.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 625 din 27.10.2008, Tribunalul Iașia respins, în baza art. 453 raportat la art. 453 alin. 1 lit. "c" Cod procedură penală, ca nefondată cererea condamnatului, privind întreruperea executării pedepsei. A dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut instanța că, din referatul de anchetă socială depus la dosar relevă că membrii familiei petentului - respectiv cei șapte copii sunt toți majori, având fiecare propria familie sau fiind plecași la muncă, fie în țară, fie în străinătate, iar fosta locuință a petentului a fost vândută.
Cum în cauză nu sunt satisfăcute cerințele impuse de legiuitor în art. 453 lit." c "Cod procedură penală, respectiv că situația familiei sale nu fac imposibilă continuarea executării pedepsei, instanța va respinge cererea acestuia, ca nefondată.
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost recurată de către petentul condamnat, fiind criticată pentru netemeinicie. Arată petentul că are un copil de a cărui soartă nu mai are cunoștință de 14 ani de când a început executarea pedepsei închisorii, pe care nu îl cunoaște, și dorește, ca prin intermediul întreruperii executării pedepsei, să aibă posibilitatea de a se interesa de acesta. Solicită admiterea recursului și acordarea întreruperii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru cele ce se vor expune.
Dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. "c" Cod procedură penală, prevăd posibilitatea ca executarea pedepsei să fie întreruptă când, datorită unor împrejurări speciale, continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, ori familia acestuia.
Întrucât legiuitorul nu definește înțelesul unor temeiuri, precum cel de "împrejurări speciale" sau "consecințe grave", revine instanței de judecată ca, în raport de materialul probator administrat în cauză, să stabilească și să aprecieze dacă situația în care se află la un moment dat condamnatul sau familia acestuia se încadrează în noțiunea de "împrejurări speciale", care, prin continuarea executării pedepsei de către condamnat, să producă pentru aceștia "consecințe grave.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, în mod just instanța de fond a apreciat că situația familiei condamnatului nu se încadrează în noțiunea de "împrejurări speciale" care, în accepțiunea legii și în altă ordine de idei, presupun - împrejurările - situații pasagere și nu de durată, ce pot fi ameliorate substanțial ori chiar înlăturate într-un termen relativ scurt.
Or, situația familiei condamnatului, deosebit de faptul că nu este una deosebită și cu atât mai puțin specială, nu reprezintă, la acest moment, pentru condamnat și din perspectiva legii civile, care definește noțiunea de familie, cât și din cea a legii penale "o familie" în sensul legii, și, cu atât mai puțin, una care să reclame cu necesitate prezența condamnatului în rândul său pentru înlăturarea/ameliorarea unor situații speciale. Și asta, cu atât mai mult, cu cât din referatul de anchetă socială rezultă neîndoielnic că "familia" condamnatului, respectiv copii acestuia, nici măcar nu au păstrat legătura cu tatăl lor și nici ei între ei. În consecință, în mod corespunzător a apreciat instanța fondului că executarea pedepsei în continuare de către petent nu este de natură să producă acele "consecințe grave" asupra familiei sale, la care face referire textul invocat.
Așa fiind, raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul condamnatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 625 din 27.10.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă condamnatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei onorariu apărător oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
16.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Ciobanu Iulia Elena
