Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.93/
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 310 din 11.11.2009 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul - condamnat, în stare de deținere și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că s-au depus la dosar: sentința penală nr. 117 din 16.08.2001 a Tribunalului Buzău, cazierul judiciar al condamnatului, adresa nr. B 3 1775/4.02.2010 a Penitenciarului Focșani și răspunsul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici " B, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței prin care i s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motiv că din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că acesta suferă de mai multe afecțiuni și pentru tratarea acestora este necesară o intervenție chirurgicală și pentru realizarea acesteia este nevoie de două luni.
Avându-se în vedere răspunsurile sosite la dosar din care rezultă că imposibilitatea executării pedepsei nu este datorată bolii de care suferă condamnatul ci urmare tratamentului pe care trebuie să-l facă coroborat și cu răspunsul de la Penitenciar din care rezultă că i se poate asigura paza pentru efectuarea intervenției chirurgicale, lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea recursului față și de dispozițiile art. 453 lit.a cod pr.penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că sentința penală recurată este legală. Față de dispozițiile art. 453 lit.a Cod pr.penală și faptul că boala de care suferă condamnatul nu face imposibilă executarea pedepsei potrivit relațiilor sosite la dosar.
Solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul înregistrat sub număr dosar penal -, la această instanță s-a solicitat întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.119/2001, a Tribunalului Buzău.
În susținerile sale condamnatul arată că starea sănătății sale este afectată grav de "mai multe boli incurabile" care îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.
În cauză s-a dispus din oficiu efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se constate bolile de care suferă condamnatul și dacă acestea sunt în măsură să-l pună în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.
Analizând actele și lucrările cauzei, precum și susținerile orale ale părților, instanța a reținut că cererea este formulată de o persoană din categoria celor vizate în art.455 alin.2 Cod proc.penală, raportat la art.453 alin.2 Cod penal, prin urmare, cererea sub aspect formal este admisibilă potrivit art.455 alin.2 Cod proc.penală, raportat la art.453 alin.2 Cod proc.penală.
Situația de fapt în cauză reținută de instanță este următoarea:
Condamnatul se află în executarea pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 119/2001, a Tribunalului Buzău pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
În perioada detenției condamnatul a fost internat în mai multe unități sanitare aparținând rețelei medicale a și anume Spitalul Penitenciar Poarta Albă, Spitalul Penitenciar, Spitalul Penitenciar Tg.Ocna, Spitalul Penitenciar Jilava.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală dispus în cauză rezultă că diagnosticul condamnatului este următorul:
a).- ischemică cronică cu:
-infarct miocardic inferior, sechelar (2006);
-disfuncție sistolică ușoară de ventricul stâng;
- stabil de efort.
b).- vertebrală cu:
-hernie de disc nivel L4-L5 (protruzie discală paramediană ) cu lombosciatalgie bilaterală;
-anomalie tranzițională L5-S1;
-multiple discartroze și obstructivă.
c).- cronică obstructivă.
d).- dorso-lombară dreaptă cu rotație și poziție antalgică.
e).- tumorală chistică latero-cervicală dreaptă.
f).- marginală, focare dentare infecțioase, multiple lipsuri dentare.
g).- membre pelvine, în observație.
Condamnatul necesită efectuarea unei intervenții neurochirurgicale realizabilă printr-o internare într-o unitate medicală de profil ce aparține Ministerului Sănătății, comisia medicală recomandă: întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe o perioadă de aproximativ 2 (două) luni de zile, cu atât mai mult cu cât sus-numitul prezintă și o comorbiditate (cu referire în special la cea cardiovasculară) care poate influența evoluția, timp în care sus-numitul să poată beneficia de tratamentul recomandat.
Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Art. 455 alin.1 Cod proc.penală, "Executarea pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute de art.453, la "cererea persoanelor arătate la alin.2 al acelui articol".
Art. 453 alin.1 lit.a Cod proc.penală, "Executarea pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri:
a).- când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă în condițiile art.139 ind.1 Cod proc.penală.
Art. 52 alin.2 teza II Cod penal "Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
Art.50 alin.3 din Legea nr. 275/2005 "Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical și de medicamente".
Analizând în drept și pe fond a admisibilității cererii condamnatului s-a constatat următoarele:
Pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii potrivit art.455 alin.1 Cod proc.penală, raportat la art.453 alin.1 lit.a Cod proc.penală, care prevede că "Executarea pedepsei închisorii. poate fi întreruptă.când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care-i face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă în condițiile art.139 ind.1 Cod procedură penală".
Rezultă din economia textului normativ precizat că întreruperea executării pedepsei închisorii se poate dispune dacă sunt realizate cumulativ următoarele condiții:
a).- condamnatul suferă de o boală gravă constată medico-legal;
b).- starea sănătății condamnatului îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
c).- din datele cauzei rezultă că lăsarea condamnatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
d).- dacă se constată că tratamentul condamnatului nu se poate efectua în condițiile art.139 ind.1 Cod proc.penală.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că starea sănătății condamnatului este afectată de bolile descrise în condițiile actului medical.
de care suferă condamnatul se încadrează în noțiunea de "boală gravă" prevăzută de textul legal în discuție: instanța extrage o atare concluzie din considerentul comisiei medico-legale prin care apreciază că se impune "efectuarea unei intervenții neurochirurgicală".
Prin urmare, prima condiție este realizată.
Cea de-a doua condiție impusă de textul legal nu se evidențiază decât indirect din raportul medico-legal prin considerentul că se propune întreruperea executării pedepsei pentru 2 luni, datorită faptului că "susnumitul prezintă și o comorbiditate ce poate influența evoluția".
Instanța a considerat că și această condiție este realizată.
Din actele și datele existente la dosarul cauzei nu rezultă la nivel rezonabil că lăsarea condamnatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, de aceea instanța a socotit realizată și această cerință legală.
În privința ultimei condiții instanța a constatat că din recomandările comisiei medico-legale rezultă că tratamentul de specialitate de care trebuie să beneficieze condamnatul s-ar întinde pe 2 luni și se impune a fi efectuat într- unitate medicală ce aparține Ministerului Sănătății. Prin urmare, aprecierea realizării acestei condiții se impune a fi făcută pe două coordonate și anume - în raport cu durata tratamentului.
Cu privire la condițiile în care trebuie realizat, instanța a considerat că 2 luni cât se apreciază durata tratamentului medical prescris este o perioadă în care i se poate asigura paza permanentă în condițiile art.139 ind.1 Cod proc.penală într- unitate unitară de profil din rețeaua Ministerului Sănătății.
Mai mult, situația generală a condamnatului implică supraveghere medicală cvasipermanentă, care în regim de detenție i se poate asigura în condițiile art.50 alin.2 din Legea nr. 275/2008; ceea ce instanța, are serioase dubii, că s-ar putea asigura condamnatului dacă ar fi lăsat în libertate prin întreruperea executării pedepsei.
O atare concluzie instanța a extras-o din referatul de anchetă socială de la dosar în care se relevă că "locuința condamnatului prezintă condiții de igienă și spații precare", este abandonată necesită lucrări de întreținere și igienizare pe care condamnatul din punct de vedere fizic nu le poate susține.
În acest context, instanța a considerat că această ultimă condiție legală nu este realizată.
Cum condițiile expuse mai sus, trebuiesc realizate cumulativ instanța constatând că una dintre ele - cea de la lit.d - nu este realizată a găsit cererea condamnatului ca fiind neîntemeiată drept pentru care a respins-
Potrivit art.192 alin.2 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu acest proces se vor suporta de condamnat.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei susținând că la dosar se află o expertiză medico-legală ce recomandă acest lucru.
Recursul declarat de petentul condamnat este fondat și urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 455 Cod pr. penală în referire la art. 453 lit. a Cod pr. penalăexecutarea pedepsei se poate întrerupe când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se întrerupe până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub paza permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139^1, care se aplică în mod corespunzător.
Din cele mai sus arătate rezultă cu evidență că în cauzele în care se solicită întreruperea executării pedepsei este obligatorie, pe de o parte, efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească cu certitudine dacă petentul condamnat suferă de o boală gravă care îl împiedică să execute în continuare pedeapsa, iar pe de altă parte, este necesar să se stabilească dacă tratamentul condamnatului se poate efectua sau nu sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Raportând aceste criterii la datele concrete ale speței Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, completat cu relațiile solicitate de instanța de recurs de la Institutul de Medicină Legală " Minovici", rezultă că nu bolile în sine de care suferă condamnatul fac imposibilă executarea pedepsei cinumai efectuarea intervențieineurochirurgicale, ce presupune acceptarea acesteia, internarea în spital și realizarea fizică a operației și că această intervenție ar impune scoaterea provizorie a acestuia, pentru o perioadă de aproximativ 2 luni de zile din regimul penitenciar.
Mai mult, din relațiile solicitate de instanța de recurs de la Penitenciarul Focșani, locul de deținere al condamnatului, rezultă că rezolvarea terapeutică pentru afecțiunea neurochirurgicală de care suferă acesta este posibilă prin internare cu paza asigurată de Penitenciarul Spital BS. într-o unitate sanitară aparținând Ministerului Sănătății.
Așa fiind, Curtea constată că în cauză în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se impune întreruperea executării pedepsei față de condamnatul, situație în care recursul declarat de acesta împotriva sentinței Tribunalului Vrancea apare ca fiind nefondat și va fi respins ca atare, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul (fiul lui și, născut la data de 2.08.1955, CNP - -) deținut în Penitenciarul Galați, împotriva sentinței penale nr. 310 din 11.11.2009 a Tribunalului Vrancea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./24.02.2010
Tehnored./04.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
