Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1633/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.439/
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat G împotriva Deciziei penale nr.95/A/12.VI.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (441/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-inculpat G, personal și asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.029.754/25.IX.2009, aflată la fila 8 dosarului de recurs, și intimatul-inculpat, personal și asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.030.655/1.2009, depusă la fila 13 dosarului de recurs, lipsind intimatul-parte civilă ""
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, arată că pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție, este mult prea aspră, avându-se în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, coborârea pedepsei sub limita specială.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, lasă la aprecierea Curții.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, arată că, în mod greșit, instanța de apel a reținut în sarcina fiecărui inculpat forma continuată a infracțiunii, întrucât nu există probe clare de vinovăție cu privire la actul material din data de 1/2.II.2008, atâta timp cât recunoașterile inculpaților nu se coroborează cu alte probe, astfel că este corectă încadrarea juridică stabilită de instanța de fond, iar, referitor la cuantumul pedepsei de 1 an închisoare, arată că, în mod temeinic, au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare, respectiv natura infracțiunii de furt calificat, săvârșită împreună cu o altă persoană și pe timp de noapte, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, solicitând admiterea recursului declarat de recurentul-inculpat, cu extinderea efectelor asupra intimatului-inculpat, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin înlăturarea dispozițiilor art.41, alin.2, Cod penal.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, este de acord cu înlăturarea dispozițiilor art.41, alin.2, Cod penal.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.218/4.III.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Slobozia, județul I în temeiul art.334, Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat, în formă continuată, prev. de art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, lit. b, Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal; în temeiul art.334, Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat, în formă continuată, prev. de art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal; în temeiul art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, art.74, litera c, Cod penal, raportat la art.76, litera c, Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, făcând aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal; în temeiul art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit. a, g și i, Cod penal, cu aplicarea art.74, litera c, Cod penal, raportat la art.76, litera c, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, făcând aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, apoi, în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principală și accesorie pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale, potrivit art.82, Cod penal, punându-i în vedere inculpatului disp. art.83, Cod penal; a luat act că partea vătămată "" nu s-a constituit parte civilă; în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 25 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin Rechizitoriul din data de 6.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, din Dosarul nr.309/P/2008, s-a reținut că pe data de 1/2.II.2008 inculpații s-au deplasat, cu o căruță, la ferma agricolă, județul I, aparținând "", B, al cărei gard împrejmuitor l-au escaladat, sustrăgând 5 panouri din tablă zincată cutată, găsite abandonate pe câmp pe data de 3/4.II.2008. De asemenea, a reținut că pe data de 3/4.II.2008, în timpul nopții, inculpații s-au deplasat, cu o căruță, la ferma agricolă, județul I, aparținând "", B, au sărit gardul și au sustras, dintr-o magazie, 14 saci de azotat de amoniu, pe care îi cărau în căruță, timp în care au fost surprinși de agenții de pază și, care le-au solicitat să aducă bunurile înapoi. În ceea ce privește pe inculpatul G, a reținut că, prin Sentința penală nr.189/19.2004 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr.283/3.VIII.2004 a Tribunalului Brăila, i-a fost aplicată, pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, executată în perioada 7.2004-18.IV.2005, când a fost liberat condiționat.
În motivare, instanța de fond a arătat că pentru fapta penală din data de 1/2.II.2008 nu există dovezi de vinovăție, în sensul că declarațiile de recunoaștere ale inculpaților nu sunt susținute de alte probe, atâta timp cât martorii și, agenți de pază, au susținut, la urmărirea penală, că pe data de 3/4.II.2008, după plecarea inculpaților, în curtea inculpatului au auzit zgomote de tablă și au văzut un fascicul de lumină, apoi au auzit căruța plecând spre câmp, după care, în cursul cercetării judecătorești, martorul a arătat că a aflat de la alți doi colegi, aflați în serviciul de pază a doua zi, că s-au auzit zgomote de tablă, în timp ce martorul a precizat că nu a văzut nici un fascicul de lumină, deoarece din curtea fermei agricole nu se poate vedea în sat, cu atât mai mult cu cât inculpații au susținut că panourile din tablă zincată au fost depozitate în imobilul inculpatului G, de unde le-au încărcat și transportat pe câmp, unde au fost abandonate. Cu privire la fapta penală din data de 3/4.II.2008, a arătat că există probe de vinovăție, iar fapta penală comisă de fiecare inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în forma fapt consumat, deoarece momentul consumări este momentul împosedării, independent de durata stăpânirii efective a bunului.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea pentru fiecare inculpat, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii de furt calificat, determinate de împrejurările de comitere și de urmările cauzate, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care au o vârstă tânără, o situație materială precară, cu câte un minor în întreținere, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului G, au avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că a reținut în favoarea fiecăruia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, litera c, Cod penal. Referitor la individualizarea sub aspectul executării, a arătat că, în ceea ce privește pe inculpatul, scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executare în regim de detenție.
În termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, pentru nelegalitatea și netemeinicia schimbării încadrării juridice, în sensul că, pe de o parte, există probe de vinovăție, iar, pe de altă parte, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la actul material din data de 1/2.II.2008, inculpatul, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii, prin coborârea până la limita minimă specială de 3 luni închisoare, prevăzută de art.76, litera c, Cod penal, și partea civilă "", nemotivat.
Prin Decizia penală nr.95/A/12.VI.2009, din Dosarul nr- (441/2009), Tribunalul Ialomița - Secția penală, în temeiul art.379, punctul 2, lit. a, Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, a desființat, în parte, sentința penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina fiecărui inculpat, și, rejudecând în fond, a menținut încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu în sarcina fiecărui inculpat, a menținut pedepsele cu închisoarea aplicate și modalitățile de executare, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar, în temeiul art.379, punctul 1, litra b, Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat G și de apelantul-parte civilă "", B, obligând pe apelantul-inculpat și pe apelantul-parte civilă să plătească fiecare suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că există probe de vinovăție pentru actul material din data de1/2.II.2008, și anume declarațiile constante de recunoaștere ale inculpaților, coroborate atât cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 4.II.2008, însoțit de planșele fotografice, care înfățișează panourile din tablă zincată abandonate pe câmp, cât și cu declarațiile martorilor și, care au relatat că au auzit zgomote metalice puternice în zona în care locuiesc inculpații. Cât privește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G, a arătat că instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de legea penală, modalitatea de comitere, respectiv împreună cu inculpatul, pe timp de noapte și prin efracție, prejudiciul material cauzat părții vătămate, starea de recidivă după condamnare, precum și atitudinea procesuală sinceră, cu efectul coborârii sub limita minimă de 3 ani închisoare. A constatat că, prin adresa nr.7669/2.XII.2008, partea vătămată "", Bad eclarat că nu se constituie parte civilă, întrucât prejudiciul material a fost recuperat.
În termen legal, apelantul-inculpat Gad eclarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că pedeapsa de 1 an închisoare este mult prea aspră, în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră.
În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală.
MINISTERUL PUBLIC a invocat, în favoarea recurentului-inculpat, cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, solicitând menținerea încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina fiecărui inculpat, astfel cum a fost schimbată de instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, invocat de MINISTERUL PUBLIC în favoarea inculpatului, în sensul că, în mod greșit, instanța de apel a reținut în sarcina fiecărui inculpat forma continuată a infracțiunii, Curtea apreciază că o asemenea solicitare este inadmisibilă, atâta timp cât unicul său motiv de apel a fost tocmai reținerea formei continuate a infracțiunii, astfel că, în recurs, nu mai putea susține contrariul. Cu toate acestea, dincolo de caracterul neserios și inconsecvent al unei asemenea susțineri, Curtea, având în vedere opiniile contrare ale instanțelor de fond și de apel, va analiza probatoriul, în baza căruia a fost stabilită, printre altele, încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina fiecărui inculpat. Așadar, Curtea apreciază că instanța de fond a înlăturat forma continuată a infracțiunii de furt calificat nu numai în mod nelegal, prin utilizarea instituției schimbării încadrării juridice a faptei penale, în loc de achitare pentru actul material din data de 1/2.II.2008, dar și în mod netemeinic, atâta timp cât există probe clare de vinovăție, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 4.II.2008, cu planșele fotografice (filele 9-36, dosar de urmărire penală), potrivit cărora pe câmp sunt vizibile urme de rulare lăsate de căruță până la canalul de desecare, unde au fost găsite, abandonate, 5 panouri din tablă zincată cutată, coroborate cu declarațiile martorilor (filele 52-55, dosar de urmărire penală) și (filele 56-58, dosar de urmărire penală), agenți de pază la ferma agricolă, județul I, aparținând "", B, potrivit cărora în noaptea de 3/4.II.2008, în timpul serviciului, după ce inculpații, pe care i-au surprins încărcând în căruță 14 saci de azotat de amoniu, sustrași din magazie, au fugit în sat, în zona curții inculpatului au văzut un fascicul de lumină și au auzit zgomote metalice puternice, apoi au auzit o căruță deplasându-se pe marginea localității, împrejurări confirmate inclusiv de martorul, chemat telefonic de martorul, colegul său de serviciu, care a precizat că în noaptea respectivă, în zona locuinței inculpatului a văzut un fascicul de lanternă și a auzit zgomote puternice de metal trântit, după care a auzit o căruță care se deplasa pe marginea localității (filele 59-62, dosar de urmărire penală). Curtea apreciază că pot fi avute în vedere inclusiv declarațiile din faza cercetării judecătorești ale martorilor, care a arătat că doar a auzit zgomot de tablă, însă nu a văzut vreun fascicul de lumină (filele 46 și 47, dosar instanță de fond), și, care a precizat că nu mai este sigur cu privire la fasciculul de lumină, deoarece a trecut un an de atunci (filele 48 și 49, dosar instanță de fond), întrucât nu contrazic, în mod absolut, susținerile sigure de la urmărirea penală, ci doar cuprind elemente de ezitare, firești după trecerea unei perioade suficient de îndelungată de la constatarea împrejurărilor respective. În plus, inculpații (filele 39 și 40, 42 și 43, dosar de urmărire penală, filele 36 și 37, dosar instanță de fond) și G (filele 45-48, 50 și 51, dosar de urmărire penală, filele 34 și 35, dosar instanță de fond) au recunoscut, în mod constant, comiterea actului material din data de1/2.II.2008, astfel încât contradicția dintre declarațiile inculpaților, conform cărora tabla zincată a fost depozitată la domiciliul inculpatului G, și declarațiile martorilor, care au afirmat că au fost depuse la domiciliul inculpatului, este de natură pur speculativă, cu atât mai mult cu cât martorii au declarat că fasciculul de lumină și zgomotele metalice veneau din zona imobilului inculpatului, și nu, în mod precis, din curtea acestuia. Așadar, în contextul în care inculpații au fost surprinși de agenții de pază sustrăgând bunuri, gestul imediat următor al acestora de a abandona pe câmp bunurile anterior sustrase de la aceeași parte vătămată, depozitate la domiciliul unuia dintre inculpați, apare ca logic.
Toate aceste dovezi, care se întrepătrund, constituie probe clare de vinovăție, pe care inculpații nu le-au contestat, ci, dimpotrivă, le-au recunoscut.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, invocat de recurentul-inculpat, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare, prevăzute de legea penală, pericolul social concret relativ redus al faptei penale, determinat de cuantumul redus al prejudiciului material, recuperat, desigur, nu datorită inculpaților, ci intervenției prompte a agenților de pază, circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 29 de ani, cu un nivel scăzut de instruire școlară, absolvind doar 8 clase primare, potrivit propriilor declarații, întreține o relație de concubinaj cu, din care a rezultat minora -, născută pe data de 8.1999, potrivit certificatului de naștere Seria -, nr.-, eliberat de Primăria Municipiului S, pe data de 12.1999 (fila 51, dosar instanță de fond), care are un intelect liminar, astfel după cum atestă certificatul de expertiză și orientare școlară nr.181/10.2007, întocmit de Consiliul Județean I - Comisia pentru protecția copilului (fila 54, dosar instanță de fond), astfel că a fost încadrată în grad de handicap ușor, potrivit Hotărârii nr.471/10.2007 a Consiliul Județean I - Comisia județeană pentru protecția copilului, din Dosarul nr.165 (fila 53, dosar instanță de fond), venitul acestora constă doar din alocația copilului, în sumă de 90 lei lunar, este proprietarul unui imobil, compus din trei camere, bine întreținut, are un, doi porci și câteva păsări, astfel după cum rezultă din referatul de anchetă socială nr.1155 din data de 2.XII.2008, întocmit de Consiliul local al comunei, județul I (fila 50, dosar instanță de fond), stările de agravare a răspunderii penale ale formei continuate a infracțiunii și recidiva postexecutorie, care, în același timp, este o recidivă specială, în raport cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilită, pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat, prin Sentința penală nr.189/19.2004 a Judecătoriei Brăila, din Dosarul nr.176/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.283/3.VIII.2004 a Tribunalului Brăila, cu deducerea prevenției pe durata 6.204-3.VIII.2004, inclusiv, executată în perioada 7.2004-18.IV.2005, inclusiv, când a fost liberat condiționat, antecedența penală, fiind condamnat definitiv, prin alte două sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unor infracțiuni de ultraj, în variantă agravată, și de furt calificat, atitudinea sa procesuală sinceră, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare, prin reținerea circumstanței atenuante judiciară, prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, este mult prea blândă, în special în raport cu perseverența infracțională a inculpatului, astfel că starea de sărăcie materială a acestuia, care, după atâtea condamnări, trebuia să fie înlăturată prin muncă, nu justifica, nicidecum, o coborâre, de altfel, facultativă, atât de drastică sub minimul special.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.95/A/12.VI.2009 Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (441/2009), iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, onorariul apărătorului său din oficiu, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G împotriva Deciziei penale nr.95/A/12.VI.2009 Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (441/2009).
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, onorariul apărătorului său din oficiu, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
-
Red. și dact.: jud.
Trib. I - Secția penală: / (jud. red.).
Jud. S, jud. I:.
2 ex.
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina
