Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1131/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.019
Ședința publică din data de 10.VII.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER A
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.258/A/17.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.162.729/15.VI.2009, lipsind intimatul-parte vătămată " "
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, Curtea invocă, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privitor la nemotivarea apelului.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, susține că pericolul social al faptei penale este relativ scăzut, a avut o bună conduită anterioară și o atitudine procesuală sinceră, astfel că solicită reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii, iar, în ceea ce privește motivul de recurs pus în discuție din oficiu, arată că, într-adevăr, decizia penală nu este motivată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de apel nu s-a pronunțat efectiv asupra apelului declarat de apelantul-inculpat, ci a preluat, întocmai, motivarea instanței de fond, iar, cât privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, invocat de recurentul-inculpat, susține că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei închisorii, ținând seama atât de împrejurarea că inculpatul a abandonat vehiculul tip, fără a depune un minimum de diligență în vederea recuperării prejudiciului material pe care l-a creat, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este consumator de droguri, nu avea un loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, care au debutat în perioada minoratului, fiind condamnat definitiv de cinci ori la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie și a unor infracțiuni de aceeași natură, iar, după o perioadă de doar trei luni de la liberarea sa condiționată, a comis din nou infracțiunea din această cauză, a avut o atitudine procesuală nesinceră, astfel că pune concluzii, pentru cazul de casare invocat din oficiu, de admitere a recursului, casarea deciziei penale, cu trimiterea, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul București, în timp ce, pentru cazul de casare invocat de recurentul-inculpat, de respingere, ca nefundat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.107/4.II.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului II - Secția penală, în temeiul art.208, alin.1-art.209, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b, Cod penal, art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, rap. la art.76, alin.1, lit.c, Cod penal, art.80, Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, a menținut, în temeiul art.350, alin.1, Cod procedură penală, starea de arest a inculpatului, a dedus, în temeiul art.88, Cod penal, durata reținerii și arestării preventive de la data 8.2008 la zi, a luat act că partea vătămată " " nu s-a constituit parte civilă, iar, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 7.2008, inculpatul a sustras, de pe Str. -, din fața imobilului cu numărul 68, Sectorul II, B, un motociclu marca "", cu număr de înmatriculare B-88-, aparținând " ", neasigurat, ulterior găsit abandonat, pe data de 14.2008, pe Str. -. -, nr.1, în fața blocului 105, scara A, Sectorul II, B, și restituit părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă. De asemenea, a reținut că, prin Sentința penală nr.160/28.II.2005 a Judecătoriei Sectorului II, B, din Dosarul nr.15199/2004, definitivă prin Decizia penală nr.614/11.IV.2005 a Curții de Apel București - Secția a I-a penală, i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, executată în perioada 13.XI.2004-24.VI.2008, când, prin Sentința penală nr.2329/24.VI.2008 a Judecătoriei Târgu -J, a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 49 zile închisoare.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume procesul-verbal din data de 7.2008 privind redarea în formă scrisă a înregistrările video, efectuate cu camerele de supraveghere, amplasate deasupra porții de acces în imobilul în fața căruia se afla parcat motociclul, potrivit cărora, în intervalul orar 12,14-12,18 inculpatul, recunoscut după semnalmentele fizice și după îmbrăcăminte, împingea motociclul, procesul-verbal din data de 14.2008, cu planșe fotografice, privind găsirea motociclului pe Str. -. -, nr.1, în fața blocului 105, scara A, Sectorul II, B, împreună cu dovada din data de 14.2008 privind restituirea motociclului către reprezentantul legal al părții vătămate, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, înlăturând susținerile contradictorii ale acestuia, conform cărora a vândut vehiculul sustras, cu suma de 700 lei, martorului G G, întrucât nu se coroborează cu nici o probă, cu atât mai mult cu cât martorul GGa declarat că-l cunoaște pe inculpat din copilărie, însă nu sunt prieteni și nu s-a întâlnit cu acesta pe data de 7.2008.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, și anume gradul mediu de pericol social al faptei penale, valoarea medie a prejudiciului material, acoperit, prin restituire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dovedind perseverență infracțională în comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, atitudinea procesuală sinceră pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, astfel că a reținut în sarcina sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, lit.c, Cod penal.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr.258/A/17.IV.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.379, punctul 1, lit.b, Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, iar, în temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.350, alin.1, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv, cu deducerea, în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, a perioadei reținerii și arestului preventiv de la data de 8.2008 la zi, obligându-l pe apelantul-inculpat, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că pericolul social al faptei penale este relativ scăzut, a avut o bună conduită anterioară și o atitudine procesuală sinceră.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei penale, iar, pe fond, reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii.
În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală.
Prin Încheierea de ședință din data de 22.2009, Curtea, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a recurentului-inculpat.
De asemenea, la solicitarea Curții, a fost comunicată Sentința penală nr.245/2.II.2007 a Judecătoriei Sectorului V, B, din Dosarul nr-, cu mențiunile: "Definitivă, prin neapelare. în perioada 13.XI.2004-24.VI.2008, când, prin Sentința penală nr.2329/24.VI.2008 a Judecătoriei Târgu -J, a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 49 zile închisoare (fila 21, dosar instanță de recurs).
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, pct.10, Cod procedură penală, privitor la nemotivarea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și decizia penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat, din punctul de vedere al motivului de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, invocat din oficiu.
Astfel, instanța de apel este obligată, pe de o parte, potrivit art.378, alin.3, Cod procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar, pe de altă parte, ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, după cum prevăd disp. art.371, alin.2, Cod procedură penală. Cu toate acestea, instanța de apel, sesizată doar cu un singur motiv de netemeinice, constând în individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei închisorii, nu a efectuat, nici măcar în mod sumar, analiza apelului, ci a reprodus, în mod fidel, argumentele instanței de fond. Curtea constată că judecătorul-redactor s-a limitat în a indica grefierului-dactilograf paragrafe întregi de copiat, astfel după cum, de altfel, se poate constata din însemnările făcute pe sentința penală, iar rezultatul firesc este o redare mecanică a considerentelor instanței de fond, fără nici un fel de contribuție proprie a instanței de control judiciar, care, prin motivare, ar fi făcut dovada unei reale și serioase analize a apelului cu care a fost sesizată. Procedând în această manieră, instanța de apel nu numai că a încălcat dispozițiile procedural penale, care o obligă să-și motiveze soluția, dar, în același timp, l-a privat pe inculpat, aflat în stare de arest preventiv, de prima cale de atac ordinară prevăzută de legea procesual penală, cu efectul devoluției în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a cărui devoluție este limitată.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra însuși apelului, care are natura unei cereri esențiale, de natură a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul penal, caz de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală.
De aceea, Curtea nu va analiza motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, invocat de recurentul-inculpat, iar instanța de apel, la motivarea primului termen al recidivei postexecutorii, prevăzută de art.37, lit.b, Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, va trebui să țină seama de pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.245/2.II.2007 a Judecătoriei Sectorului V, B, din Dosarul nr-, rămasă definitivă, prin neapelare, și nu de pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.160/28.II.2005 a Judecătoriei Sectorului II, B, din Dosarul nr.15199/2004, definitivă prin Decizia penală nr.614/11.IV.2005 a Curții de Apel București - Secția a I-a penală, care a fost contopită.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de recurentul - inculpat - împotriva Deciziei penale nr.258/A/17.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în totalitate, și va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpat -, aflat în stare de arest preventiv, în baza nr.163//8.2008, emis de Judecătoria Sectorului II, B, în Dosarul nr-, împotriva Deciziei penale nr.258/A/17.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Casează, în totalitate, decizia penală și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.VII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
iu- -
GREFIER,
a
Red. și dact.: jud.
-Secția a II-a penală: (jud. redactor)
-.
Jud. Sector II,.:.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Stan Mustață, Corneliu Bogdan
