Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 1/MP
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 449/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat reprezentat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 5240/2009 emisă de Baroul Constanța, lipsa intimatului inculpat reprezentat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 5241/2009 emisă de Baroul Constanța, lipsă intimatele părți civile și responsabile civilmente SC SA, Revie și autoritatea tutelară Primăria.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
În baza art. 301 cod procedură penală;
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală, constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită, în baza art. 38515pct. 2 lit. b cod pr. penală, admiterea recursului ca fondat, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, și să se constate conform art. 51 al. 1 cod penală, că inculpatul s-a aflat într-o eroare de fapt, întrucât a crezul că depozitul era abandonat și materialele nu aveau stăpân, astfel încât nu a realizat că săvârșește o faptă penală. În concluzie, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2lit. a cod pr. penală, rap. la art. 10 lit. e cod pr. penală, întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Apărătorul intimatului inculpat solicită admiterea recursului și potrivit art. 3857cod pr. penală, extinderea efectelor și cu privire la intimatul inculpat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și a efectelor extensive, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de apel în mod corect a analizat actele dosarului și a dispus condamnarea inculpatului, dozând corespunzător pedeapsa, întrucât din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, acesta a pătruns de trei ori prin efracție și escaladare în depozitul care era și luminat, tribunalul reducând deja pedeapsa și a extins efectele și asupra intimatului inculpat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: prin sentința penală nr.475/03.04.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a hotărât:
In baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. si rap. la art. 99, art. 109, art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. d pen. fost condamnat inculpatul - fiul lui si, nascut la data de 27.04.1990, in M, jud. Constanta, cetatean R, studii 6 clase, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, -, cu domiciliul in Sud,-, jud. Constanta, lapedeapsa de 1 (unu) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.
În baza art. 110 rap. la art. 110 pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare, aplicată prin prezenta, pe odurată de 3 (trei) ani, termen de încercare care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3.pen.
În conformitate cu dispoz. art. 110 rap. la art. 863alin. 1.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;
- va anunța la Serviciul de Probațiune menționat, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica acestui serviciu și va justifica schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 110 rap. la art. 863alin. 3.pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să urmeze un curs de calificare.
În baza art. 359.proc.pen. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 84.pen. și art. 110 alin. 3.pen. rap. la art. 864alin. 2.pen. căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
In baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. si rap. la art. 99, art. 109, art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, nascut la data de 26.11.1989, in mun. Constanta, cetatean R, studii 10 clase, elev, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, -, cu domiciliul in Sud, str. -. - nr. 105, jud. Constanta, lapedeapsa de 1 (unu) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.
În baza art. 110 rap. la art. 110 pen. s- dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare, aplicată prin prezenta, pe odurată de 3 (trei) ani, termen de încercare care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3.pen.
În conformitate cu dispoz. art. 110 rap. la art. 863alin. 1.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;
- va anunța la Serviciul de Probațiune menționat, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica acestui serviciu și va justifica schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 110 rap. la art. 863alin. 3.pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să urmeze un curs de calificare.
În baza art. 359.proc.pen. s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 84.pen. și art. 110 alin. 3.pen. rap. la art. 864alin. 2.pen.a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-au admis pretentiile civile formulate de partea civila 2000 Sud.
In baza art. 14, art. 346.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. a obligat, in solidar, inculpatii, acesta in solidar cu partile responsabile civilmente si, si, acesta in solidar cu partile responsabile civilmente si, la plata sumei de 2.966 lei catre partea civila 2000 Sud, cu titlu de daune materiale.
Conf. art. 191 alin. 2, 3.proc.pen.a obligat inculpatii, acesta in solidar cu partile responsabile civilmente si, si, acesta in solidar cu partile responsabile civilmente si, la plata a cate 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.04.2007, reprezentantul legal al părții vătămate C 2000 Sud a sesizat organele de poliție în legătură cu sustragerea mai multor bunuri din depozitul societății, constând în 2 șine metalice, panouri de gard, plase metalice, porți și țevi metalice, o ușă metalică, precum și cuvele de la 2 spălătoare pentru vase.
În temeiul sesizării, lucrătorii de poliție deplasați la fața locului au constatat că lacătul ce asigura ușa de acces în incinta depozitului prezenta urme de forțare, precum și că de la cele 2 spălătoare pentru vase lipsesc cuvele, conform procesului verbal de cercetare la fața locului și planșelor fotografice aferente ( 9 - 15 ).
În cauză a fost audiat martorul, care a arătat că, la datele de 08, 09 și 11.04.2007, la solicitarea inculpatului, fără a avea cunoștință de proveniența bunurilor în cauză, l-a ajutat să transporte cu căruța 2 șine metalice, precum și alte obiecte metalice, până la centrul de colectare a fierului vechi aparținând martorului. Cele 3 transporturi au fost efectuate de la locuința inculpatului, aflată în imediata vecinătate a depozitului în cauză, iar pentru 2 dintre ele martorul a fost plătit cu câte 10 lei. Cu ocazia ultimului transport, a achiziționat de la inculpatul, contra sumei de 50 lei, 7 panouri de gard, restul bunurilor fiind vândute martorului, pentru suma de 130 lei.
Cele 7 panouri de gard în cauză au fost restituite părții vătămate, conform dovezilor de la 17 - 20
Aceste aspecte au fost coroborate de declarațiile martorului, care a arătat că, în perioada 08 - 11.04.2007, în 3 rânduri, a cumpărat contra sumei de 130 lei de la inculpatul și de la o altă persoană, pe care nu o poate nominaliza, o serie de bunuri, despre care i s-a spus că ar aparține familiei inculpatului, respectiv 2 șine metalice, 2 porți din fier, precum și o ușă metalică.
În fine, martorii și au arătat că, la data de 08.04.2007, aflându-se la locuința inculpatului, l-au ajutat pe acesta și pe inculpatul să încarce în căruța martorului o serie de bunuri metalice, a căror proveniență le era martorilor necunoscută.
Audiați fiind în faza de urmărire penală, cei 2 inculpați minori au recunoscut săvârșirea faptelor imputate, precizând că, în 3 ocazii diferite, în perioada 08 - 11.04.2007, escaladând gardul împrejmuitor și forțând lacătul care asigura ușa depozitului societății, au pătruns în interior, de unde au sustras bunurile reclamate de partea vătămată. Aceste bunuri le-au valorificat, cu ajutorul martorului, la centrul de colectare aparținând martorului.
În fața instanței, minorii au revenit parțial asupra poziției lor procesuale, în sensul că au arătat că nu au avut reprezentarea faptului că bunurile respective aparțineau cuiva. Dimpotrivă, au acționat inculpații cu credința că respectivul depozit era părăsit, iar bunurile abandonate, sens în care s-au aflat în eroare de fapt cu privire la apartenența bunurilor respective.
Instanța apreciază că această apărare este formală, de circumstanță, determinată de conștientizarea semnificației penale a faptelor săvârșite și a răspunderii penale care urmează să le fie antrenată celor 2 inculpați. Astfel, nici o altă împrejurare din ansamblul cauzei nu verifică, în sensul art. 69.proc.pen. această nouă versiune a inculpaților.
Dimpotrivă, se constată că inculpații au acționat de o manieră organizată, atât la adăpostul nopții, cât și pe timp de zi, în 3 împrejurări diferite, încurajați de reușita operațiunilor ilicite anterioare. În acest sens, au depășit obstacolele pe care le-au întâlnit în cale (au escaladat gardul împrejmuitor, au forțat lacătul și au eludat paznicii care asigurau securitatea perimetrului, în intervalul orar 16.30 - 08.30), însușindu-și, în final, un număr apreciabil de bunuri, mult mai mare decât ceea ce ar fi fost strict necesar pentru organizarea unui, așa cum au încercat să susțină inculpații.
Pentru aceste considerente, instanța va cenzura apărarea inculpaților, apreciind-o nepertinentă și neveridică.
Față de ansamblul cauzei, este aprecierea instanței că inculpații au săvârșit, în mod continuat, faptele expuse anterior, prevăzute de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția directa, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen. aceștia prevăzând și urmărind rezultatul produs în urma sustragerii bunurilor respective (însușirea bunurilor pe nedrept, în scopul folosirii și valorificării lor).
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, reținută în sarcina inculpaților, aceasta constă în activitatea de luare a bunurilor respective, pe nedrept și fără consimțământul proprietarilor, în scopul însușirii și folosirii lor.
Infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul intrării bunurilor în sfera de stăpânire, folosință și dispoziție a inculpaților, moment în care s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează proprietatea privată a persoanelor.
Referitor la forma continuată de săvârșire a actelor materiale de furt calificat, în contextul unității subiectului activ și al unității de calificare juridică, este aprecierea instanței că rezoluția infracțională a inculpaților a fost suficient de determinată (realizând, în acest sens, conform aceluiași mod de operare, împreună, 3 acte materiale de sustragere, în decursul lunii aprilie 2007, din depozitul societății menționate), minorii având imaginea de ansamblu a activității lor ulterioare (sustragerea de bunuri, în vederea valorificării lor), iar, prin fiecare act de executare separată, intenționată, hotărârea infracțională s-a concretizat.
Așadar, în drept, fapta inculpaților minori și care, în perioada 08 - 11.04.2007, în 3 rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, pe timp de zi și de noapte, prin efracție și escaladare, au pătruns în incinta depozitului C 2000 Sud, de unde au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu de 2.986,54 lei, recuperat parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpați, în temeiul art. 345 alin. 2.proc.pen. instanța va dispune condamnarea acestora.
Văzând cauza în ansamblul ei, respectiv gradul de pericol social al faptei, personalitatea minorilor infractori, care se află la primul raport penal de conflict, dar și vârsta acestora, care face ca orice măsură educativă să fie total inaptă și neadecvată scopului ei, conf. art. 100 alin. 2.pen. instanța urmează a aplica o pedeapsă minorilor.
Față de împrejurarea că, la data săvârșirii faptei, inculpații erau minori, urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale relevante.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 449/29.10.2009, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele:
"În baza art.379 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.
Admite, ca fondat, apelul declarat de apelantul inculpat - - fiul lui si, nascut la data de 27.04.1990, in M, jud. Constanta, cetatean R, studii 6 clase, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, -, cu domiciliul in Sud,-, jud. Constanta, împotriva sentinței penale nr.475/03.04.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.373 Cod.proc.pen.
Extinde efectele apelului declarat și cu privire la inculpatul - fiul lui si, nascut la data de 26.11.1989, in mun. Constanta, cetatean R, studii 10 clase, elev, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, -, cu domiciliul in Sud, str. -. - nr. 105, jud. Constanta.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1(unu) an închisoare la 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. art.99 și art.109 Cod.pen. art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod.pen. și art.76 alin.1 lit.d Cod.pen.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1(unu) an închisoare la 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. art.99 și art.109 Cod.pen. art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod.pen. și art.76 alin.1 lit.d Cod.pen.
În baza art.81 Cod.pen.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților și.
În baza art.82 Cod.pen. rap. la art.110 Cod.pen.
Stabilește termen de încercare de câte 9(nouă) luni pentru fiecare inculpat, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 6(șase) luni.
În baza art.359 Cod.proc.pen.
Atrage atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art.83 Cod.pen. care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod.pen.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art.110 rap la art.1101Cod.pen. art.1101rap. la art.863alin.1 Cod.pen. art.1101rap. la art.863alin.3 Cod.pen. art.1101alin.3 Cod.pen. rap. la art.864alin.2 Cod.pen. art.71 alin.4 Cod.pen. precum și celelalte dispoziții contrare prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele;
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică.
Inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. și art.99 și urm. Cod.pen.
În sarcina acestora s-a reținut că, în perioada 08 - 11.04.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de zi și pe timp de noapte, au pătruns prin efracție și escaladare în incinta depozitului SC 2000 SA, din Sud, de unde au sustras mai multe bunuri în valoare de 2966 lei.
În cursul urmăririi penale, fiind audiați, inculpații au avut o atitudine sinceră, aceștia recunoscând și descriind amănunțit modalitatea în care au sustras bunurile din depozitul SC 2000 SA, din Sud.
Și la instanța de fond, inculpații au recunoscut sustragerea bunurilor, motivând însă că au procedat astfel, întrucât au avut convingerea că depozitul respectiv era părăsit, iar bunurile abandonate.
Aceeași susținere în apărare au invocat-o inculpații și în apel, când au propus audierea martorului, care a relatat că din care au sustras inculpații bunurile era într-o stare de degradare avansată, nu era asigurată și nu aparținea nimănui.
Pornind de la aceste susțineri inculpații au invocat eroarea de fapt, solicitând să fie achitați.
Potrivit dispozițiilor art.51 alin.1 Cod.pen. eroarea de fapt înlătură caracterul infracțional al faptei săvârșite, atunci când făptuitorul nu cunoștea în momentul săvârșirii acesteia, existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde acest caracter.
În opinia instanței de apel în prezenta cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale și, prin urmare, nu se justifică achitarea inculpaților pe acest considerent.
în vedere împrejurarea că în cursul urmăririi penale inculpații, în momentul în care au fost audiați, nu au invocat acest fapt, ci din contră, din declarațiile acestora rezultă că depozitul respectiv nu era părăsit.
Astfel, ambii inculpați au relatat că în seara zilei de 10.04.2007, s-au gândit să sustragă din nou bunuri din depozit, întrucât se întunecase și ploua, iar șansele de a fi prinși erau reduse. Tot din declarațiile inculpaților mai rezultă și faptul că depozitul respectiv era luminat și păzit( inculpatul: "observând că paznicul de la depozit nu este prezent, am sărit gardul"; "la lumina din depozit am observat niște plase de sârmă, o ușă metalică, "; inculpatul: "am găsit la lumina din zonă lângă o clădire stivuite mai multe porți.").
Având în vedere cele expuse mai sus, în opinia instanței de apel rezultă cu certitudine că inculpații nu s-au aflat în eroare în ceea ce privește situația bunurilor sustrase, respectiv că acestea nu erau abandonate. Ceea ce conduce la această concluzie este precizarea făcută de ambii inculpați, în sensul că s-au gândit să profite de faptul că se întunecase și ploua, pentru că în aceste condiții riscul de a fi prinși era mult mai mic.
Prin urmare, în mod corect a stabilit instanța de fond că rezultă cu certitudine vinovăția celor doi inculpați și că se impune tragerea la răspundere penală a acestora.
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 cod.pen. respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalităților concrete de comitere, a prejudiciului cauzat, a datelor ce caracterizează persoana inculpaților.
Având în vedere că inculpații se află la primul conflict cu legea penală, că erau minori la data săvârșirii infracțiunii, că au avut o atitudine relativ sinceră, valoarea prejudiciului cauzat, considerăm că se poate da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora și că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de art.76 alin.1 lit.d Cod.pen. răspunde scopului prevăzut de art.52 Cod.pen.
De asemenea, în raport de aceleași criterii apreciem că în cauză sunt incidente dispozițiile art.81 în ref. la art.110 Cod.pen. scopul pedepselor putând fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acestora.
În termen legal împotriva aceste hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat in termenul prevăzut de lege.
Oral, cu ocazia dezbaterii acestuia, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând existenta uneia din cauzele care înlătura răspunderea penala, in sensul ca inculpatul s-a aflat intr-o eroare de fapt întrucât a crezut ca materialele nu aveau stăpân si ca depozitul unde erau păstrate era abandonat.
Critica formulata se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 15 cpp, și ar putea fi luat in considerare din oficiu, insa din analiza probelor administrate in cauza rezulta ca invocarea cauzei care înlătura caracterul penal al faptei, nu este susținuta din punct de vedere probatoriu, întrucât chiar si in cazul in care depozitul nu era păzit, materialele păstrate in acesta nu puteau in mod obiectiv sa fie considerate abandonate, ci doar depozitate fara paza.
In acest sens, curtea apreciază ca inculpatul recurent nu s-a aflat in eroare da fapt, iar cauza exoneratoare nu poate fi reținuta, critica formulata de recurent fiind neîntemeiata.
Ca atare, întrucât recursul nu a fost motivat in termen, iar instanța de recurs nu constata existenta vreunui elemente de fapt sau de drept sa impună din oficiu luarea in considerare a vreunui din motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 3 cpp. Recursul de față va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
Respinge recursul ca nefondat formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.449 din data de 29.10.2009 pronunțată de Tribunalului Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza prevederilor art.189 cod procedură penală.
Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor plăti din fondurile C în contul Baroului C, pentru avocații și.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec.-
Tehnodact. 2 ex.25.01.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
