Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1057
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.243 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, în condițiile prevăzute de lege, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, inculpatul era arestat, iar comunicarea sentinței s-a făcut la data de 9 martie 2009, astfel încât în mod greșit apelul a fost respins ca tardiv introdus.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod legal instanța de apel a apreciat că acesta este tardiv, nefiind îndeplinite nici condițiile apelului peste termen în raport de data declarării căii de atac.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.230 din data de 30.01.2009, Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 03.11.1983, cu domiciliul în C, str. -,.4A,. 1,.19, în C, str. -, -.10, CNP -, deținut în prezent în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a constat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 lei, contravaloarea bunurilor furate și nerestituite, sumă ce nu servește la despăgubirea părții vătămate și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.03.2008 a fost înaintat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 5643/P/2006, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
La data de 01.08.2006 organele de cercetare penală au fost sesizate de către cu privire la faptul că, în noaptea de 31.07/01.08.2006 persoane necunoscute au sustras din autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, aflat în folosința sa, un CD player auto Sony și un telefon mobil Nokia 1100 cu încărcătorul aferent.
În urma cercetărilor efectuate, în cauză, s-a reținut faptul că în noaptea de 01.08.2006, în jurul orelor 2,30, a parcat autoturismul Daewoo afectat de activități de taximetrie, la domiciliul său din C,-, asigurându-l în mod corespunzător.
În dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 05,30, deplasându-se la autoturism, a observat că portiera dreapta față era îndoită spre exterior și din interior lipsesc bunurile menționate.
S-a stabilit că autoturismul și bunurile sustrase din acesta sunt proprietatea părții vătămate.
Cu ocazia cercetării la fața locului, de pe partea exterioară a ramei portierei dreapta a fost prelevată o urmă papilară, prin analiza criminalistică efectuată în cauză fiind identificat autorul furtului în persoana inculpatului.
Starea de fapt a fost probată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză criminalistică, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și ale inculpatului.
În faza de cercetare judecătorească s-a luat interogatoriu inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Au fost audiați martorii, care și-au menținut declarațiile inițiale.
Instanța de fond a constat că, starea de fapt a fost corect reținută prin actul de inculpare, iar încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este corectă, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu probele administrate în cauză.
În drept, faptele inculpatului, care în data de 31.07./01.08.2006 a pătruns prin forțarea portierei dreapta față în interiorul autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare -, de unde a sustras un CD player auto Sony și un telefon mobil Nokia 1100 cu încărcătorul aferent, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp. Raportat la informațiile ce rezulta din fișa de cazier judiciar a inculpatului se constata ca acesta se afla la data săvârșirii faptei in stare de recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cp.
Văzând si dispozițiile art. 72 Cod penal, ce stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor, în baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a condamnat la 3 ani și 3 luni închisoare, apreciata ca îndestulătoare pentru reeducarea sa.
S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a teza a II a și lit. b Cp, pe durata executării pedepsei principale, considerându-se ca este necesara executarea in detenție a pedepsei, date fiind antecedentele acestuia.
S-a constat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1000 lei, contravaloarea bunurilor furate și nerestituite, sumă ce nu servește la despăgubirea părții vătămate in condițiile in care aceasta nu s-a constituit parte civila.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei; onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, prin care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, solicitând în principal achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.243 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Dolj, a respins ca tardiv apelul declarat de inculpat și l-a obligat la 300 lei, cheltuieli judiciare statului.
Conform dispozițiilor legale sus menționate, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea unei copii de pe dispozitiv pentru partea care a fost lipsă atât la dezbateri cât și la pronunțare.
În speță, s-a constatat că, deși inculpatul fost prezent la termenul din data de 23.01.2009, termen la care cauza a rămas în pronunțare (pronunțare amânată la 30.01.2009) și fiind arestat în altă cauză, i-a fost comunicată copie de pe dispozitivul sentinței la data de 09.02.2009, acesta a declarat apel numai la data de 18.03.2009, deci după expirarea termenului legal de 10 zile.
Față de cele precizate și având în vedere totodată că apelantul inculpat nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare care să motiveze declararea apelului peste termenul prevăzut de lege, tribunalul a respins ca tardiv introdus apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că este tardiv introdus apelul său, arătând că era arestat în altă cauză, i s-a comunicat o copie de pe sentința judecătoriei, însă nu-și amintește data la care a primit hotărârea și nici dacă a respectat termenul prevăzut de 10 zile pentru declararea apelului, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.171Cod pr.penală și din oficiu în limitele prevăzute de art.3856Cod pr.penală, se constată că este legală și temeinică în concordanță cu probele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, recurentul inculpat a fost condamnat de Judecătoria Craiova prin sentința penală nr.230 din 30 ianuarie 2009, la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, constatându-se că inculpatul este arestat în altă cauză. Cu ocazia dezbaterilor la instanța de fond, care au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2009, inculpatul a fost prezent fiind asistat de apărător, iar din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de fond la fila 78, rezultă că inculpatului i s-a comunicat copie de pe sentința menționată mai sus și că acesta a luat cunoștință și a semnat de primire la 9 februarie 2009.
Deși dispozițiile legale imperative referitoare la termenul de declarare a recursului, respectiv art.3853Cod pr.penală, din care rezultă că termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și pentru inculpatul deținut curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Ori, în cauza de față, așa cum am arătat, deși inculpatului i s-a comunicat o copie de pe sentința instanței de fond la 9 februarie 2009, acesta a declarat apel la data de 18 martie 2009, astfel încât în mod legal, instanța de apel a apreciat apelul inculpatului ca fiind tardiv introdus, după expirarea termenului prevăzut de lege de 10 zile.
Deoarece în cauză nu au fost constatate motive care să impună o repunere în termenul de apel al inculpatului, respectiv că întârzierea ar fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare (din chiar declarația inculpatului dată în fața instanței de recurs rezultă că nu știe dacă a respectat termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea apelului), în mod corect instanța de apel a procedat conform celor menționate mai sus.
În raport de aceste considerente, constatându-se că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca apelul să fie considerat peste termen, recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.243 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/26.11.2009
30 octombrie 2009.
- Emis mandat executare pedeapsă nr.246/24.02.2009 de Judecătoria Craiova.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 550 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Constantin
