Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
1676/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1059
Ședința publică din 22 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Dolache Damian
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 386/A/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/15.07.2009 (fila 9), lipsă fiind intimatul-parte civilă și intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului potriv. disp. art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. casarea deciziei penale nr.386/A/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în temeiul disp. art. 3859pct. 14.pr.pen. și aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, considerând că este mult prea mare în raport de circumstanțele reale de săvârșire ale infracțiunii deduse judecății.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de cercetare penală, iar partea civilă nu a solicitat daune.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că partea civilă a renunțat la pretențiile invocate, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 3859pct. 171.pr.pen. susținând că a fost pronunțată o hotărâre contrară legii.
Consideră că instanța de apel, pe latură civilă, trebuia să aibă în vedere principiul disponibilității, să admită apelul, să desființeze în parte hotărârea instanței de fond, înlăturând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale către partea civilă.
Cu privire la cazul de casare invocat de apărare, referitor la redozarea pedepsei, reprezentantul parchetului consideră că instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, manifestând perseverență infracțională.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată în apel și în parte sentința penală pronunțată de instanța de fond, cu înlăturarea obligării inculpatului la plata daunelor materiale către partea civilă.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. arată că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.777/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (dosar nr-), în baza art. 208 al.1- art.209 al.1 lit.e,g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2168/28.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B și s-a contopit restul rămas neexecutat - de 267 zile de închisoare - cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 18.02.2009, la zi.
Conform art. 14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală, rap. la art.998-999 Cod civil, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei, daune materiale către acesta.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare față de stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, din data de 10.03.2009, în dosarul de urmărire nr.1922/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 al.1 Cod penal, art.209 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare, s-a reținut că, în dimineața zilei de 12 februarie 2008, inculpatul a sustras radiocasetofoanele a două autoturisme, aparținând părților vătămate, respectiv. S-a arătat astfel că, inculpatul, vecin cu partea vătămată, a fost observat când a sustras bunul de martorul, iar partea vătămată a aflat în câteva zile de aceasta și mergând la locuința sa, a găsit bunul sustras, însă acesta era deteriorat, sesizând organele de poliție furtul radiocasetofonului. La momentul depistării inculpatului de către organele de poliție, la 18.02.2009, s-a găsit asupra acestuia un alt radiocasetofon, identificându-se cealaltă parte vătămată căreia îi fusese sustras și căreia i-a fost remis bunul.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului a fost corect reținută prin rechizitoriu, în sensul că acesta a sustras radiocasetofoanele prin efracție, forțând încuietorile autoturismelor, în una dintre împrejurări acționând noaptea, astfel cum rezultă din recunoașterea inculpatului care se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile părților vătămate, identificarea bunurilor sustrase la inculpat și procesele verbale de conducere în teren.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă de acțiune, de caracterul repetat al actelor materiale și de motivația inculpatului la săvârșirea faptei. A reținut prima instanță că inculpatul nu a putut preciza de ce comite fapta, aspect care coroborat cu antecedența penală confirmă riscul ridicat de comitere a unor acte similare. De asemenea, a apreciat că modul de acțiune demonstrează periculozitatea inculpatului care a acționat conștient, organizat în sens infracțional. S-a ținut seama și de starea de recidivă (postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2168/28.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B) și timpul scurs de la liberarea condiționată, inculpatul săvârșind faptele la aproximativ două săptămâni de la punerea în libertate, având un rest rămas neexecutat de 267 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.386/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2009 la zi.
În baza art. 383 alin.11rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părților vătămate, procesul verbal de percheziție corporală, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și planșele foto, procesul verbal de ridicare și predare bunuri sustrase, declarațiile martorului și declarațiile inculpatului), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
A mai apreciat Tribunalul că, instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere, forma continuată a infracțiunii, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, dar care a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie la un interval scurt de timp de la data liberării condiționate, dovedind astfel perseverență infracțională.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond este, de altfel, orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege, fiind de natură a atinge scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Referitor la susținerile părții civile care a învederat instanței de apel că nu se mai constituie parte civilă, s-a constatat că - față de stadiul procesual al cauzei - nu se poate lua act de manifestarea de voință a acestei părți, în sensul renunțării la acțiunea civilă, având în vedere că Tribunalul a fost investit cu soluționarea apelului inculpatului, iar intimata - parte civilă nu a promovat apel împotriva sentinței penale.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, al cărei cuantum este apreciat ca fiind prea, față de circumstanțele reale și cele personale.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
Recursul promovat de inculpat este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Curtea notează că instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt, aceasta fiind în concordanță cu întregul material probator administrat în cauză, din care rezultă - în mod indubitabil - vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost condamnat, împrejurările în care aceasta s-a consumat fiind bine lămurite, în acord cu dispozițiile art.62 Cod procedură penală.
Cât privește - însă - individualizarea judiciară a pedepsei, se apreciază că un cuantum corespunzător faptei și persoanei inculpatului - valoarea mică a prejudiciului fiind acoperită, regretul și atitudinea sinceră manifestată de inculpat în fața instanțelor de judecată - constând în 4 ani de închisoare apare ca îndestulător, fiind satisfăcute - totodată - și cerințele art.72 alin.1 și ale art.52 Cod penal; pe de altă parte, o reducere și mai substanțială a pedepsei nu este posibilă, întrucât inculpatul este recidivist postcondamnatoriu săvârșind fapta dedusă acestei judecăți, la un interval de numai două săptămâni de la data când fusese liberat condiționat (cu un rest de 267 zile), din executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.2168/2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, împrejurare de natură a evidenția periculozitatea inculpatului, care nu și-a revizuit conduita, în ciuda măsurilor restrictive de libertate luate anterior împotriva sa.
Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că raționamentul instanței de apel, ce a fundamentat decizia de a nu lua act de renunțarea la despăgubiri (renunțare manifestată de partea civilă ), este unul greșit.
Astfel, acțiunea civilă este guvernată - printre altele - de principiul disponibilității, partea care a inițiat o atare acțiune, având facultatea de a nu cere despăgubiri, de a renunța la dreptul său la reparații civile, în orice fază a procesului și chiar în situația în care se judecă o cale de atac pe care nu a promovat-o această parte, ci inculpatul.
Așa fiind, Curtea - în temeiul prevăzut de art.38515pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va casa - în totalitate - decizia și - în parte - sentința pronunțată de prima instanță.
Va reduce cuantumul pedepsei aplicate, iar în temeiul art. 61 Cod penal, va revoca beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2168 din 28 iunie 2006 Judecătoriei Sectorului 4 B și va dispune contopirea restului rămas neexecutat - de 267 zile închisoare - cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, va interzice drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Se va lua act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, Curtea urmează a deduce - din pedeapsa astfel stabilită - perioada reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2009, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare - în recurs, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 386/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în întregime decizia și parțial sentința penală nr. 777 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și în fond, rejudecând:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2168 din 28 iunie 2006 Judecătoriei Sector 4 B și contopește restul rămas neexecutat de 267 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Ia act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2009, la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
-
Red.--Jud.sect.4
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Constantinescu Mariana, Dolache Damian
