Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.106/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 13 FEBRUARIE 2009
PREȘEDINTE: Cârcotă Constantin Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Cârcotă Constantin, Maria Tacea Liviu Herghelegiu
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILAîmpotriva Deciziei penale nr.205/10.10.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.989/17.06.2008 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-), privind peinculpatul, domiciliat în B,-, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208-209 Cod penal.
La apelul nominal a răspuns pentru inculpatul-intimat lipsă, avocat, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.188/12.01.2009 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind și partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată cu procedura completă, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsusține că s-a declarat recurs în cauză întrucât hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice.
Prin hotărârile pronunțate s-au încălcat prevederile art.3859pct.18 Cod procedură penală, inculpatul fiind achitat în condițiile în care din întreg material probator rezultă că fata a fost comisă de el.
La data de 3.03.2007, inculpatul a pătruns prin efracție, în cursul zilei, în locuința părții vătămate, de unde a sustras o servietă în care se aflau bani și bijuterii, în valoare de 41.500 lei.
Fapta comisă a fost dovedită cu probele administrate în cauză, s-au prelevat urme papilare, inculpatul a fost supus testului poligraf care a demonstrat un comportament simulat, s-au audiat martori care au arătat că inculpatul a fost văzut cu sume mari de bani, situație diferită de cea anterioară.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul condamnării inculpatului pentru fapta comisă.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției inculpatului. U papilară găsită în casa părții vătămate este justificată pentru că inculpatul făcea frecvent curățenie și nu s-a găsit asupra sa valori din cele sustrase, nu s-a făcut dovada că acesta ar fi încercat să valorifice sau să amaneteze vreun gram de aur, parfumuri sau alte valori care ar fi fost sustrase. Faptul că avea asupra sa diferite sume de bani se justifică pentru că era taximetrist și făcea încasări.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa formulat recurs împotriva deciziei penale nr.205/10.01.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 205/10.01.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr.989/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în cauza privind pe intimatul-inculpatul (CNP -, ns. 17.05.1977 în B, fiul lui și, domiciliat în B-, f legale-.
A fost desființată în parte sentința atacată, înlăturându-se dispozițiile privind încadrarea juridică a faptei precum și pe cele privitoare la soluționarea laturii civile și în rejudecare:
În baza art.11 pct. 2 lit. a proc.pen. în referire la art. 10 lit. c pen.;
A fost achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. i și alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art.37 lit. a pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, TRIBUNALUL BRĂILA, a avut în vedere că prin sentința penală nr.989 din 17.06.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul penal nr- s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen rap. la art. 10 lit c pr.pen, achitarea inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la plângere prealabilă prev. de art. 210.pen rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i, al. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a cod penal întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În baza art 14 Cpp raportat la art 346 al.3 Cpp nu s-au acordat despăgubiri civile și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile îndreptată împotriva inculpatului.
În baza art 192 pct.3 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 953/P/2007 din data de 31.10.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i, al. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 03.03.2007 inculpatul, prin efracție a sustras bunuri ( bani, aur, certificate de naștere) din locuința părții vătămate.
In cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului (50), a părții vătămate (30 + supliment 90) și a martorilor (48), (49 + supliment 61), - (60), G (91), (92) și (la ultimul termen).
Prin încheierea din 20.05.2008, și pentru considerentele acolo arătate, instanța în baza art. 334.p Cod Penal a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i, al. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a cod penal, în infracțiunea de furt calificat la plângere prealabilă prev. de art. 210.pen rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i, al. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a cod penal, iar față de faptul că partea vătămată prin suplimentul de declarație a arătat că înțelege să facă plângere împotriva inculpatului pentru această faptă, s-a dispus continuarea cercetării judecătorești.
Analizând întregul material probator administrat in cauza instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.03.2007 (iar nu 03.07.2007 cum eronat se arată în considerentele rechizitoriului), domiciliat în-, Bas esizat faptul că în cursul zilei, între orele 10,00-10,30 persoane necunoscute, prin efracție, au pătruns în locuința fratelui său - partea vătămată situată în B,- și au sustras bani și bijuterii ( a se vedea pr.vb-5 ds UP)
În baza sesizării s-a efectuat cercetarea la fața locului, cu această ocazie constatându-se că geamul de la dormitorul mic era spart, pe jos în hol găsindu-se o cheie de roți. S-au efectuat fotografii, și totodată au fost identificate șase fragmente de urme papilare. Unul dintre aceste fragmente "a fost ridicat de pe partea interioară a ramei" amplasată pe mijlocul ferestrei de la dormitorul mic al imobilului, acesta fiind și locul de unde s-a reclamat de către sustragerea mai multor bijuterii din aur, un număr de șapte parfumuri și certificatul de naștere al părții vătămate.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmit în faza de urmărire penală, fragmentul de urmă digitală, menționat mai sus, a fost creat de impresiunile papilare ale inculpatului.
De altfel, această urmă papilară constituie proba principală pe care procurorul și-a fundamentat actul de inculpare.
Or, astfel cum s-a arătat pe larg și motivat prin încheierea din data de 20.05.2007 de schimbare a încadrării juridice a faptei, rezultă că la data faptei inculpatul locuia de 2 ani de zile în casa părții vătămate, și avea acces în toate camerele imobilului, inclusiv în dormitorul de unde s-a reclamat sustragerea valizei cu aur, acte și bani, și de unde s-a ridicat urma papilară aparținând inculpatului.
Această situație rezultă din declarațiile părții vătămate (30), a inculpatului (50) și a martorilor - propuși chiar de partea vătămată - respectiv G și (91,92)
Din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorului (fratele părții vătămate), mai rezultă că inculpatul se ocupa și de curățenie în casă, făcând curat inclusiv în camera fratelui său -.
În aceste condiții, găsirea urmei papilare a inculpatului pe rama interioară a acelui geam nu este nimic suspect, fiind chiar normal în condițiile date, și în nici un caz amprenta respectivă nu dovedește vinovăția inculpatului.
Mai mult, partea vătămată a reclamat sustragerea unei cantități mari de aur - 1 Kg, iar la dosar nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi amanetat sau încercat să valorifice vreun gram de aur și nici nu s-a găsit asupra sa vreun gram de aur sau vreun parfum ce se afirmă că a fost sustras.
În rechizitoriu s-a mai arătat că martorii, și, au arătat că învinuitul, deși fără ocupație, deținea sume mari de bani asupra sa, cumpărându-și chiar și un autoturism la puțin timp după comiterea furtului. Mai mult decât atât, martorul l-ar fi auzit pe învinuit vorbind despre unele parfumuri depozitate în portbagajul autoturismului pe care îl deținea.
În primul rând, toți martorii audiați în cauză au arătat că inculpatul avea ocupație, fiind taxator pe maxi-taxi, de unde câștiga între 30-50 lei pe zi (conform declarației martorului ), obținând astfel un venit bun. Mașina ce se afirmă că ar fi cumpăra-o inculpatul aparținea de fapt cumnatului acestuia, martorul, care de altfel a și plătit- Această situație rezultă din declarațiile martorilor, și care se coroborează cu declarațiile inculpatului. În plus, toți martorii audiați în cursul cercetării judecătorești au arătat că după data faptei s-au întâlnit cu inculpatul, acesta neavând mai mulți bani decât de obicei, și nici nu au văzut sau auzit personal ca acesta să încerce să valorifice aur sau parfumuri. Martorul a arătat căi-a zis partea vătămată că ar fi auzit de la niște prieteni că ar fi încercat să valorifice niște parfumuri, or aceste afirmații (care provin de la partea vătămată), precum și declarațiile martorilor indicați în rechizitoriu nu pot constitui nici măcar probe indirecte care să ducă la concluzia vinovăției inculpatului.
Dovada certă a nevinovăției inculpatului rezultă însă din declarațiile martorilor, -, și.
Din declarațiile acestora a rezultat că în dimineața respectivă, în jurul orei 7 inculpatul a plecat la muncă, lucrând ca taxator pe un maxi-taxi condus de. Inculpatul a rămas pe maxi- taxi până în jurul orei 11, când în urma telefonului primit de la partea vătămată prin care a fost informat că acestuia i s-a spart locuința, acesta a plecat de pe traseu, ajungând acasă după venirea organelor de poliție la fața locului. Mai rezultă că după efectuarea cercetării locale de către organele de poliție, inculpatul s-a reîntors la muncă, pe maxi-taxi, unde a mai stat până în jurul orei 15,30.
Instanța a apreciat declarațiile martorilor ca fiind obiective și necontradictorii, coroborându-se cu declarațiile inculpatului.
De menționat este că în dimineața respectivă, după plecarea părții vătămate la B (în jurul orei 5 dimineața), în camera acestuia a rămas fratele său - G pentru a avea grijă de copil. După plecarea inculpatului la muncă în locuință a venit și martorul (un obișnuit al casei) care a stat cu G și cu copilul. În jurul orelor 10-11, a plecat la domiciliu, iar G cu copilul au plecat pentru scurt timp la o cumnată a părții vătămate. Când s-a reîntors după 10-15 min(între timp revenind și ), s-a constatat că locuința a fost spartă, ulterior fiind anunțate organele de poliție. In aceste condiții, era evident că între orele în care s-a arătat că s-ar fi săvârșit fapta, inculpatul era la muncă, neputând fi el autorul faptei, fiind greu de crezut că s-a întors de la muncă, a stat la pândă până ce nu mai era nimeni acasă și apoi a săvârșit fapta.
Față de toate considerentele sus arătate, instanța constatat că există un dubiu real și serios cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptei, dubiu ce profită acestuia și din nici o probă administrată în cauză nu rezultă vinovăția sa.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Se arată în motivele de apel că schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 lit.i alin.2 lit.b pen, cu aplicarea art.37 lit.a pren, în aceea prevăzută de art.20 pen, raportat la art 208 al.1-209 alin.1 lit.i alin.2 lit.b pen, cu aplicarea art.37 lit.a pen, este nelegală și netemeinică.
Se arată că în înțelesul art.210 pen, a locui împreună înseamnă a folosi aceeași locuință, în întregime sau parțial, permanent sau o perioadă de timp limitată, dar având totuși o durată care să imprime un caracter de stabilitate.
În situația în care locuirea împreună se referă numai la o parte locuinței, furtul este supus regimului juridic prevăzut de art.210 pen, numai dacă obiectul furat s-a găsit în partea de locuință a cărei folosință este comună infractorului și părții vătămate.
În motivele de apel se invocă faptul că inculpatul locuia împreună cu partea vătămată în același imobil, pentru a ajuta la treburile gospodărești, însă nu avea acces în toate camerele decât în prezenta părții vătămate, în restul timpului nefiind descuiate ușile tuturor încăperilor.
Sub aspectul netemeiniciei, Parchetul arată în esență, că deși situația reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită cu întreg probatoriul administrat respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică nr. 62233/28.03.2006, planșe foto, procese verbale de prețuire, raportul de constatare tehnico-științifică privind testarea comportamentului simulat al inculpatului nr. 62005/15.03.2007, declarațiile martorilor, ale părții vătămate și ale inculpatului, instanța, în mod neîntemeiat a dispus achitarea acestuia.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și în raport de prev.art.371 pen, tribunalul apreciază că apelul este fondat numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, precum și cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat de Parchet este acela că instanța este acela că instanța de fond în mod greșit a dispus schimbarea încadrări juridice faptei din infracțiunea prevăzută de art.208 al.1-209 al.1 lit.i alin.2 lit.b pen, cu aplicarea art.37 lit.a pen în aceea prev de art.210 pen, raportat la art 208.1-209 alin.1 lit.i alin.2 lit.b pen, cu aplicarea art. 37 lit.a pen.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că intră sub incidența prev de art.210 pen, furtul săvârșit între soți sau între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta.
În speța de față, deși inculpatul locuia în imobilul părții vătămate, care i-a pus la dispoziție o încăpere, nu este în același timp realizată și cerința locuirii împreună inculpatului cu partea vătămată, furtul fiind săvârșit în partea din locuință unde inculpatul nu avea acces nelimitat.
Faptul că inculpatul a intrat în acea încăpere pentru a face curat în anumite împrejurări, nu înseamnă că acesta putea intra oricând, aceste aspecte rezultând din depozițiile martorilor audiați în cauză, depoziții ce se coroborează cu cele relatate de partea vătămată.
Numai în ipoteza în care bunurile furate s-ar fi aflat în acea parte a locuinței folosită în comun de partea vătămată și de către inculpat, ar fi fost aplicabile dispozițiile art.210 pen, referitoare la pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Al doilea motiv de apel invocat de Parchet și care vizează achitarea inculpatului, este nefondat, tribunalul având în vedere următoarele considerente:
În cauză, au fost administrate probatorii, singura probă ce-l indică pe inculpat în încăperea de unde au fost sustrase bunurile, fiind urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului.
Or, această urmă papilară se justifică în modalitățile în care atât partea vătămată cât și martorii audiați în cauză au arătat că inculpatul anterior furtului, a făcut curat în acea încăpere la solicitarea părții vătămate.
Mai mult, toți martorii audiați în cauză au indicat faptul că în acea zi, inculpatul a plecat din domiciliul părții vătămate la orele 07,00-7,30 fiind taxator pe maxi-taxi.
Declarațiile inculpatului se coroborează astfel cu depozițiile martorilor, -, și, potrivit cărora inculpatul a stat în maxi -taxi în acea zi, până în jurul orei 11,00 când a primit in apel telefonic de la partea vătămată care i-a cerut să vină la locuința sa pentru că i-au fost sustrase bunuri.
Evident, furtul a fost comis în jurul orelor 10,00-10,3, când fratele părții vătămate, în urma unui apel telefonic primit de la partea vătămată, a plecat la cumnată a părții vătămate pentru a lăsa copilul acesteia.
Când s-a reîntors după un decurs de 10-15 minute a constat că locuința a fost spartă.
În aceste condiții, fiind stabilit cu certitudine momentul furtului, în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul nu poate fi autorul pentru că se afla în maxi-taxi, fapt confirmat de martorii indicați mai sus.
Este imposibil de presupus că inculpatul, neștiind că fratele părții vătămate urma să plece la cumnata părții vătămate, a stat la pândă până ce nu mai era nimeni acasă, și apoi a comis fapta.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen, s-a admis apelul numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, iar în rejudecare a fost achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. i și alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art.37 lit. a pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, față de temeiul achitării, respectiv fapta nu a fost comisă de inculpat, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală în raport de prev. art. 14 pr.pen. rap. la art.346 alin.3 pr.pen. astfel că au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei penale nr. 205/10.10.2008 a Tribunalului Brăilaa formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de recurs prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
În recurs s-a arătat că la data de 3.03.2007, a sesizat faptul că în cursul zilei, între orele 10,00-10,30 persoane necunoscute, prin efracție, au pătruns în locuința părții vătămate situată în B,- și au sustras bunuri în valoare de 41.500 lei.
În baza sesizării s-a efectuat cercetarea la fata locului, identificându-se 6 fragmente de urme papilare. Unul dintre aceste fragmente a fost ridicat de pe partea interioară a ramei de la mijlocul ferestrei dormitorului mic al imobilului, loc de unde s-au sustras bunurile (bijuterii, valuta, 7 parfumuri și certificatul de naștere al părții vătămate).
Din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, rezultă că fragmentul de urmă digitală menționat mai sus, a fost creat de impresiunile papilare ale inculpatului.
Partea vătămată a declarat că de aproximativ 2 ani, inculpatul locuiește în imobilul său și îl mai ajută la treburile casnice.
A menționat partea vătămată că locul de unde i-au fost sustrase bunurile era în permanență asigurat iar inculpatul nu a avut niciodată acces acolo.
Inculpatul a negat săvârșirea faptei declarând că niciodată nu i-a sustras bunuri părții vătămate.
Cu privire la urmele papilare, acesta a motivat că au fost create în momentul în care efectua activități de curățenie în acel dormitor.
Inculpatul a fost supus testului poligraf iar concluziile raportului au arătat că la întrebările relevante cauzei acesta a avut un comportament simulat.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că urma papilară a inculpatului găsită în interiorul camerei de unde au fost sustrase bunurile, nu este un fapt suspect, având în vedere că în mod frecvent acesta făcea curățenie acolo, că nu a existat nici o dovadă că inculpatul ar fi amanetat sau încercat să valorifice vreun gram de aur precum și faptul că nu s-au găsit asupra acestuia aur sau parfumuri, bunuri sustrase de la partea vătămată.
Ambele instanțe au motivat că deși martorii, și au arătat că inculpatul deținea diverse sume de bani, aceasta era o situație normală pentru că inculpatul avea ocupația de taxator pe maxi-taxi unde câștiga între 30-50 lei/zi, instanțele apreciind astfel un venit bun.
În faza de urmărire penală au fost audiați mai mulți martori care au arătat următoarele:
- martorul - cumnatul inculpatului - a declarat că la începutul lunii mai 2007 cumpărat un autoturism, de la - căruia i-a plătit prin intermediul inculpatului suma de 300 de euro urmând ca restul de bani-până la 2500 lei-să îi dea peste 2 săptămâni. După câteva zile, martorul s-a răzgândit și i-a solicitat inculpatului să îi ducă autoturismul înapoi proprietarului și să-i înapoieze cei 300 de euro.
Inculpatul i-a spus că va păstra el mașina și îi va returna banii. Acest martor a mai arătat că "nu cunoaște de unde a avut bani pentru a plăti diferența" ce trebuia achitată până la 2.500 lei, întrucât până în luna aprilie 2007, îi cerea în mod frecvent bani pentru a se întreține. Din acea lună însă nu i-a mai cerut nici un, ceea ce denotă că situația materială a inculpatului s-a îmbunătățit.
În fața instanței acest martor, în mod surprinzător nu și-a mai amintit când a plătit, prin inculpat, următoarea tranșă de bani pentru autoturismul achiziționat, deși anterior declarase că in mod cert nu a mai vrut mașina și nu a plătit diferența de bani.
Tot în mod surprinzător acest martor a uitat să facă precizarea că din luna aprilie 2007 inculpatul nu i-a mai cerut bani.
- martorul - cel care a vândut autoturismul - in faza de urmărire penală a declarat că a primit de la inculpat a doua tranșă de bani pentru mașină, precum și faptul că inculpatul i-a adus mașina înapoi pentru mici reparații. La două zile, inculpatul a revenit cu un alt tânăr (martorul ) și i-a cerut să îl lase să ia din autoturism două parfumuri. A mai precizat martorul că nu știa ce fel de parfumuri deținea inculpatul in autoturism. In fața instanței și la solicitarea inculpatului ca probă în apărare, acest martor a relatat aspecte noi legate de programul inculpatului din ziua comiterii furtului, precizând surprinzător și tipul parfumurilor pe care inculpatul le deținea in autoturism.
- martorul a fost cu inculpatul la martorul și a auzit discuția dintre aceștia referitoare la parfumuri. Acest martor a precizat că martorul s-a supărat și i-a reproșat inculpatului că vine cu persoane străine la domiciliul său pentru a-i cere parfumurile.
- martorul, coleg de serviciu și prieten cu inculpatul audiat fiind la data de 03.06.2008 (deci la peste un an de la săvârșirea faptei) a declarat cu o foarte mare exactitate privind data și orele din activitatea inculpatului din ziua comiterii furtului.
- martorul - prietena inculpatului a declarat că in perioada aprilie - mai 2007 ieșea deseori cu inculpatul in diverse localuri, însoțiți fiind de mulți prieteni cărora inculpatul le plătea consumația. Aceasta a mai declarat că inculpatul avea bani de ordinul milioanelor asupra lui. Martorul chiar s-a mirat de banii pe care ii avea inculpatul precum și de faptul că și-a achiziționat un autoturism, având in vedere veniturile de circa 30 lei/zi ca dispecer la maxi-taxi.
- martorul G - fratele părții vătămate - a declarat in mod constant că a plecat din domiciliul părții vătămate in jurul orei 10,00 iar inculpatul a plecat in jurul orei 9,00. Acesta a declarat că a închis ușile de la domiciliu cât și de la poartă. Când s-a întors a constatat că una din porți era închisă pe dinăuntru cu zăvorul, iar prima ușă de la imobil era deschisă. de la camera de unde au fost sustrase bunurile era închisă dar avea geamul spart.
Acest martor, deși frate cu partea vătămată, nu știa locul valorilor pe care le deținea însă surprinzător este faptul că inculpatul cunoștea locul acestora.
În opinia Parchetului, aceste aspecte denotă că în imobil a pătruns cineva care avea acces in mod obișnuit în acel imobil, iar acesta nu putea fi decât inculpatul.
Ambele instanțe au făcut o analiză sumară a probatoriului și au ignorat aspecte esențiale care dovedesc vinovăția inculpatului.
celor două hotărâri s-au bazat pe faptul că inculpatul avea acces in camera părții vătămate fiind justificată prezența amprentei inculpatului, că inculpatul a avut venituri mari iar acestea nu s-au mărit ulterior săvârșirii faptei, precum și faptul că martorii, -, și l-au văzut la muncă în ziua comiterii furtului.
Din depozițiile acestor martori nu rezultă cu certitudine că inculpatul s-a aflat permanent la locul de muncă. Aceștia au arătat în mod diferit și implicit contradictoriu orele la care a venit inculpatul la locul de muncă. este și faptul că acești martori după mai bine de un an au arătat cu o precizie nefirească ziua, orele și programul inculpatului din ziua comiterii faptei iar partea vătămată - persoană direct interesată - nu și-a mai amintit cu aceeași exactitate ziua în care a avut loc evenimentul.
Ambele instanțe trebuiau să analizeze aspectele contradictorii ale cauzei, coroborate și cu comportamentul disimulat al inculpatului (relevat la testul poligraf) și să constate vinovăția acestuia cu consecința condamnării sale și nu să dispună achitarea în mod vădit nelegală și netemeinică.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Testul poligraf nu reprezintă un mijloc de probă în sensul dispozițiilor Codului d e procedură penală.
Susținerea acuzării, potrivit căreia în interiorul locuinței părții vătămate, pe partea interioară a ramei ferestrei fost găsită o urmă papilară aparținând inculpatului, a fost demontată de probele administrate în cursul cercetării judecătorești din care rezultă că inculpatul locuia de2ani de zile în casa părții vătămate și avea acces la toate camerele imobilului, inclusiv în dormitorul de unde s-a reclamat sustragerea valizei cu aur, acte și bani și de unde s-a ridicat urma papilară aparținând inculpatului
În cauză nu au fost recuperate bunuri și valori din cele aparținând părții vătămate, și care se presupune că ar fi fost sustrase de inculpatul.
acuzării, cum că inculpatul ar dispune de sume de bani nejustificat de mari, provenite din valorificarea bunurilor sustrase este combătută cu declarațiile martorilor, -, și potrivit cărora inculpatul are un loc de muncă stabil, fiind încasator pe maxi-taxi, iar la data constatării faptei de către fratele părții vătămate, și-a desfășurat activitatea în intervalul orar 700- 1100, astfel încât, fapta fiind comisă la3.03.2007, orele 1000- 1030, nu putea fi el autorul faptei imputate.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală și art.192 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr.205/10.10.2008 a Tribunalului Brăila, menținând hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILAîmpotriva Deciziei penale nr.205/10.10.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.989/17.06.2008 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 17.05.1977 în B, domiciliat în B,-, CNP -.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de către 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 februarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Tacea Liviu Herghelegiu
Grefier,
I
Red. - 16.02.2009
Tehnored. 24.02.2009
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Cârcotă ConstantinJudecători:Cârcotă Constantin, Maria Tacea Liviu Herghelegiu
