Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2866/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.107/
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul -A împotriva sentinței penale nr.573/13.08.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.557A/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurenta inculpată -A fiind reprezentată de avocat din oficiu, lipsind intimata inculpată și intimata parte civilă SC ROMÂNIA SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că inculpata a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.573/13.08.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.557A/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice, pe fond solicită a fi reapreciat întreg materialul probator administrat în cauză.
Arată că în principal recurenta inculpată solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv intenția în săvârșirea infrcațiunii.
Precizează că inculpata în momentul în care a trecut cu coșul de cumpărături, de linia caselor de marcat, vorbea la telefon astfel că nu și-a dat seama că a depășit respectiva linie, totul petrecându-se fără intenție.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Concluzionând solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în mod legal și temeinic s-a stabilit vinovăția inculpatei pe baza probelor administrate pe parcursul procesului, mai mult martorul G, care efectua serviciul de supraveghere și monitorizare, a perceput în mod direct că inculpata, alături de coinculpata au trecut de linia caselor de marcat fără a achita produsele aflate în, fără a avea bon sau a oferi vreo justificare plauzibilă.
Intenția directă rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunii și din faptul că anterior ambele inculpate au fost sancționate administrativ pentru fapte de aceeași natură, ceea ce dovedește perseverență infracțională.
Totodată în raport de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatei, pe parcursul cercetărilor, apreciază pedeapsa ca fiind corect individualizată și se impune a fi menținută
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prinsentința penală nr.573 din 13.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal raportat la art.74 lit.a coroborat cu art.76 lit.c Cod penal, condamnarea inculpatei -, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit a) teza a II a si lit. b) Cod penal.
în baza art. 861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare, stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 863alin. 1 Cod penal a pus în vedere inculpatei ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a) - d) Cod penal, respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
In baza art. 359 Cod procedura penala a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, atenționare ce va fi comunicată în scris acesteia.
In baza art. 359 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 Cod procedura penala a comunicat în scris inculpatei măsurile de supraveghere la care este supusa.
In baza art. 208 alin.l - art.209 alin.l lit a), e) Cod penal raportat la art. 74 lit. a) coroborat cu art. 76 lit.c) Cod penal, a condamnat pe inculpata, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit a) teza a II a si lit. b) Cod penal.
In baza art. 861Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare, stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 863alin. 1 Cod penal a pus în vedere inculpatei ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a) - d) Cod penal, respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
In baza art. 359 Cod procedura penala a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, atenționare ce a fost comunicată în scris acesteia.
In baza art. 359 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 Cod procedura penală a comunicat în scris inculpatei măsurile de supraveghere la care este supusă.
A constatat că partea vătămata SC ROMÂNIA SA nu s-a constituit parte civila.
In baza art. 191 alin 1 si 2 Cod procedura penala a obligat inculpatele la plata sumei de 700 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de 300 lei fiecare, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca prin actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
In data de 11.08.2008, lucrători din cadrul DGJMB UM 0575/A, au fost sesizați de către ofițerul de serviciu să se deplaseze la Complexul Comercial, unde agenții de paza au reținut doua persoane de sex feminin care au sustras produse din magazin.
Deplasându-se la fata locului, lucrătorii din cadrul Jandarmeriei au identificat persoanele care au sustras bunurile, acestea fiind inculpatele si.
Din declarația martorului Gar ezultat că în data de 11.08.2008, in timp ce efectua serviciul de paza si supraveghere, în incinta magazinului SC SA, a fost anunțat de la camera de supraveghere și monitorizare ca, în interiorul magazinului au făcut cumpărături doua persoane de sex feminin, care, anterior, au mai sustras produse din acest magazin. După ce a identificat persoanele, martorul a trecut la supravegherea lor si a observat ca acestea au trecut linia caselor de marcat, fără a achita produsele din cos. Martorul a declarat că, in acel moment, le-a oprit pe inculpate și, întrucât acestea nu aveau bon de casa, le-a condus la camera de interpelare.
Fiind audiate inculpatele si nu au recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpata a declarat ca, in data de 11.08.2008, in jurul orelor 18,00, s-a deplasat la magazinul, impreuna cu si pentru a face cumpăraturi. Inculpata a arătat ca, după achiziționarea produselor, așezate toate in același cos de cumpărături, s-au îndreptat spre casele de marcat. La un moment dat, aceasta a primit un telefon si, preocupata de conținutul convorbirii, nu si-a dat seama ca a trecut de linia caselor de marcat fără să achite produsele din cos, însoțită fiind de inculpata. Inculpata a aratat ca nu a intenționat sa sustragă bunuri din magazin, susținând ca, in momentul in care a fost de către agentul de paza, avea asupra sa suma de bani necesara achitării produselor, respectiv suma de 300 RON precum si un cârd bancar, insa nu i s-a mai permis sa achite contravaloarea produselor.
Inculpata a susținut ca inculpata, în timp ce vorbea la telefon, i-a transmis ceva ce a supărat-o, astfel încât nu și-a dat seama ca au trecut linia caselor de marcat fără să achite produsele, uitându-se după prietena lor. Au fost oprite de agenții de paza, -si seama ca nu au achitat produsele, insa agenții de paza nu le-au mai permis sa facă acest lucru.
In cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la ascultarea inculpatei (filele 18-19 dosar fond) si a inculpatei -A (filele 20-21 dosar fond), la audierea martorului G (fila 39 dosar fond), s-a dispus atașarea din oficiu a fisei de cazier judiciar pentru fiecare dintre inculpate (fila 14 dosar fond) și a fost administrată proba cu înscrisuri (filele 33 - 38, 44- 48 dosar fond).
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt ce a fost reținută prin actul de sesizare a instanței, în sensul că, în data de 11.08.2008, inculpatele și au sustras din Complexul Comercial, produse în valoare de 1727,07 lei.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângere parte vătămata SC SA (fila 8 ); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 12-13 ); declarația martorului G data in faza de urmărire penala (fila 14 ); declarațiile inculpatelor si; fisa interpelare (filele 9-11, 21-29 ).
Prima instanță a reținut că împrejurarea ca martorul G, audiat in faza cercetării judecătorești, nu a mai fost in măsura sa relateze amănunte cu privire la fapta inculpatelor, nu poate determina înlăturarea celor arătate de martor in cursul urmăririi penale, având in vedere ca explicația data de martor in legătura cu acest aspect este pe deplin plauzibila, fata de faptul ca in virtutea atribuțiilor sale de serviciu, asista la săvârșirea a numeroase fapte de acest gen si este foarte dificil pentru o asemenea persoana sa retina amănunte cu privire la fiecare dintre aceste fapte. In plus, martorul a precizat in mod clar ca cele declarate in faza de urmărire penala corespund adevărului.
Instanța de fond a aratat că, în drept, faptele inculpatelor și care, in data de 11.08.2008, împreuna, au sustras din Complexul Comercial, produse in valoare de 1727,07 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de flirt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e din Codul penal.
In ceea ce privește latura subiectivă, s-a menționat că inculpatele au acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, urmărind diminuarea patrimoniului părții vătămate cu bunurile sustrase, intenție ce rezultă din modalitatea concretă în care au acționat; totodată este prezent și celălalt element al laturii subiective în cazul infracțiunii de furt, respectiv scopul însușirii pe nedrept (care rezultă, de asemenea, din modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta).
Instanța a înlăturat susținerile celor doua inculpate in sensul ca sunt nevinovate de săvârșirea faptei pentru care au fost trimise in judecata, susțineri pe care le-a apreciat ca fiind făcute doar cu scopul de a se evita tragerea lor la răspundere penala, care nu se coroborează cu nici o alta proba administrata in cauza si care nu pot fi acceptate de instanța. S-a arătat că este greu de crezut ca doua persoane care cunosc foarte bine condițiile in care pot fi achiziționate bunuri dintr-un supermarket, sunt deopotrivă atât de bulversate de conținutul convorbirii telefonice purtate doar de către una dintre acestea, astfel incat nu realizează ca părăsesc spațiul de vânzare fara sa procedeze la achitarea produselor la casa de marcat. Cu atât mai mult cu cat, deși au susținut permanent acest aspect, nici una dintre cele doua inculpate nu a precizat in ce a constat gravitatea veștilor pe care inculpata le-a primit in cadrul convorbirii telefonice. Nici susținerea in sensul ca sinceritatea inculpatelor ar rezulta din împrejurarea ca, fata de modalitatea in care au fost reținute, nu a existat posibilitatea sa discute intre ele pentru a se pune de acord cu privire la cele ce urmau sa declare, nu a fost primita de instanța, precizandu-se că o astfel de înțelegere putea fi si anterioara săvârșirii faptei, cu atât mai mult având in vedere ca nici una dintre cele doua inculpate nu se afla in situația săvârșirii pentru prima data a unei astfel de fapte de sustragere de bunuri, dimpotrivă, asa cum s-a arătat, fiind anterior sancționate administrativ, in repetate rânduri pentru fapte similare. De asemenea, împrejurarea ca acestea ar fi avut asupra lor banii respectiv mijloacele necesare achitării produselor nu a fost considerată a fi in măsura a determina concluzia ca intr-o atare imprejurarea este exclusa intenția de a sustrage bunurile.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (infracțiune contra patrimoniului, săvârșită în timpul zilei, de doua persoane impreuna, într-un loc public), circumstanțele personale ale inculpatei (care deși nu are antecedente penale, a fost sancționată cu amendă administrativă în perioada 2004 - 2008, de 4 ori, pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, ceea ce denotă o perseverență infracțională), circumstanțele personale ale inculpatei (care deși nu are antecedente penale, a fost sancționată cu amendă administrativă în perioada 2007 - 2008, de 3 ori, pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, ceea ce denotă o perseverență infracțională), precum și atitudinea nesinceră pe care cele doua inculpate au avut-o pe parcursul soluționării cauzei dar și prejudiciul relativ mare și care a fost recuperat (independent însă de voința inculpatelor), astfel încât au fost reținute în favoarea acestora doar prevederile art. 74 lit. a Cod penal, si pe cale de consecința și prevederile art. 76 lit. c Cod penal.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, arătând ca se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond achitarea sa,potrivit disp art 11 pct 2 lit.a rapla art 10 lit.d C.P.P. intrucat nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar in subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționata a executării.
Prin decizia penală 557/20.10.2009, Tribunalul București Secția a II a Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a arătat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt asa cum a reieșit din interpretarea coroborata a mijloacelor de proba administrate pe intreg parcursul procesului penal, precum si vinovăția inculpatei, constând in aceea ca in data de 11.08.2008, impreuna cu inculpata a sustras din Complexul Comercial produse inval.de1727,07 lei, fapta care intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, fapta prev si ped de art 208 al. 1-209 alin.l Ht.a,eC.
p.Deși inculpata a susținut ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni, tribunalul a apreciat ca instanța de fond a făcut o analiza judicioasa a tuturor acestor elemente care se regăsesc in motivare si care au si o încadrare in activitatea desfășurata de cele doua inculpate in ziua de 11.08.2008 când martorul G efectua serviciul de paza si supraveghere si care a fost anunțat de la camera de supraveghere si monitorizare ca in interiorul magazinului au făcut cumpăraturi doua persoane de sex feminin, care erau cunoscute ca persoane care aveau astfel de indeletniciri in magazinul. Dupa ce a indetifîcat persoanele martorul a trecut la supravegherea lor si a observat ca acestea au trecut linia caselor de marcat, fara a achita produsele din cos. Acesta le-a oprit pe inculpate si, intrucat acestea nu aveau bon de casa, le-a condus la camera de interpelare.
S-a arătat că părările inculpatei referitoare la faptul ca ar fi primit un telefon in momentul in care a ajuns in apropierea casei de marcat si ca ar fi bulversat-o si din acest motiv nu a mai putut achita produsele din cos, nu au fost dovedite nici in fata instanței de apel, motiv pentru care acestea au fost inlaturate, intrucat nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba.
Instanta de apel a considerat că instanța de fond a făcut o interpretare judicioasa a criteriilor generale prev. de art 72 Cp. respectiv cele legate de gradul de pericol social al faptei, de imprejurarile săvârșirii faptei, de urmările produse, de circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, deși anterior a mai fost sancționată administrativ pentru fapte de același gen.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a precizat că a fost aleasa echilibrat si nu exista motive de aplicare adisp.art.81Cp. intrucat disp.art 86/1 Cp. exercita o constrângere de mișcare mai mare si este adecvata faptei reținuta in sarcina inculpatei.
Impotriva acestor hotarari a declarat recurs inculpata care a susținut că se impune achitarea sa întrucat fapta nu a fost săvarșită cu gradul de vinovăție cerut de lege, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile atacate din prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu în conformitate cu art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea consideră că recursul este nefondat.
Curtea apreciază că motivele de recurs se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.18 și pct.14 C.P.P. perspectivă din care vor fi analizate.
Potrivit art.385/9 pct.18 C.P.P. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.
Curtea constată că, prin mijloacele de probă administrate, s-a dovedit că recurenta inculpată, împreună cu coinculpata, in data de 11.08.2008, și-au însușit fără drept din Complexul Comercial, produse in valoare de 1727,07 lei.
Vinovăția recurentei inculpate este demonstrată de procesul verbal de surprindere în flagrant, declarațiile martorului G și declarațiile inculpatelor.
Astfel, potrivit procesului verbal întocmit la 11.08.2008 de către organele de cercetare penală, inculpatele au fost depistate de agenții de pază din SC Magazinul, dincolo de linia caselor de marcat, cu un căruț cu alimente în valoare de 1727,07 lei, fără ca acestea să fi fost achitate.
Martorul G, în calitate de șef tură al agenției de pază din hipermarketul menționat, a relatat în faza de urmărire penală că inculpatele, cunooscute cu "antecedente" în acest magazin, au fost observate ca făcand mai multe cumpărături, iar după ce au trecut de de casa de marcat, fără să achite, au fost oprite și conduse la camera de interpelare pentru control, fiind sesizate organele de politie. Declarația a fost menținută și în timpul cerectării judecătorești.
Declarațiile inculpatei sunt contradictorii în ceea ce priveșteloculunde se afla la momentul cand recurenta inculpată a trecut de linia caselor de marcat (fie langă coinculpata, fie între stalpii care marchează ieșirea din magazin), precum șimomentulla care și-a dat seama că nu au fost plătite produsele (fie cand au trecut de linia caselor de marcare, fie cand au ajuns în camera de interpelare).
Aceste contradicții dovedesc intenția de a denatura adevărul și de a induce în eroare organele judiciare în scopul de a fi exonerate de răspundere penală.
Apărarea inculpatei, în sensul că nu și-a dat seama că a trecut cu coșul de cumpărături, de casele de marcat, deoarece vorbea la telefon, nu este credibilă.
Mai întai, chiar dacă recurenta inculpată vorbea la telefon, și s-ar presupune că nu avea intenția de a sustrage bunurile, mărfurile trebuiau așezate pe rulantă a casei de marcat, lucru care putea fi făcut de coinculpata, cu care era împreună. Este greu de crezut că cele două inculpate împreună cu o altă prietenă au plecat să facă cumpărături, iar când au ajuns la casă, una dintre ele pleacă să dea un telefon (numita ), inculpata pleaca de langă coșul cu produse dincolo de casa de marcat, fără vreun motiv anume, iar recurenta inculpată, care rămane cu coșul, depășește nivelul caselor de marcat, "prinsă" într-o convorbire telefonică al cărei conținut, presupus deosebit de important, nu l-a putut indica.
In plus, este neverosimil că cele două inculpate au trecut de linia caselor de marcat cu mărfuri în valoare de 1727,07 lei și au conștientizat că nu au plătit numai după ce au fost oprite de agenții de pază, cand "mergeau pe galerii" (cum a declarat inculpata fila 13 ), loc situat la o oarecare distanță de casele de marcat.
Comportamentul inculpatei nu este unul întamplător, acesta fiind sancționată anterior datei de 11.08.2008, de mai multe ori, pentru furturi din supermatketuri, după cum rezultă din procesul verbal aflat la file 38 din dosarul de urmărire penală, împrejurare recunoscută de recurenta inculpată în fața instanței de judecată. De remarcat că persoana cu care a comis această faptă, coinculpata, a fost la randul ei amendată administrativ, de mai multe ori, pentru fapte de același gen.
In consecință, Curtea consideră că instanțele de fond au apreciat în mod corespunzător probele administrate și nu s-a comis o eroare gravă de fapt prin condamnarea recurentei inculpate.
Cât privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14C.P.P. Curtea consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pe un termen de încercare de 4 ani, aplicată recurentei inculpate, reflectă o justă individualizare a pedepsei atat sub aspectul cuantumului, cat și sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Reducerea și mai accentuată a cuantumului pedepsei, sub minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, ar fi neîntemeiată.
Instanțele de fond au reținut circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 lit.a Cod Penal, privind conduita bună a infractorului înainte de săvarșirea infracțiunii, în condițiile în care recurenta inculpată a fost sancționată administrativ de 5 ori, în anii 2004, 2006 și 2008, cu amenzi administrative cuprinse între 50 și 1000 lei, în principal pentru furt. Astfel, se apreciază că pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei, împrejurarea în care aceasta a fost comisă și urmările acesteia.
Executarea sub supraveghere a pedepsei are menirea să asigure un control asupra libertății de mișcare a inculpatului și a mijloacelor sale de existență, fiind adecvată formării unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
In consecință, constatand legale și temeinice hotărarile pronunțate de instanțele de fond, în temeiul art.385/15pct.1 lit.b C.P.P. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.573 din 13.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și deciziei penale nr. 557/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
In temeiul art.192 alin.2 C.P.P. inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.573 din 13.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și deciziei penale nr. 557/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.- 15.02.2010/2 ex.
- II. - jud.:;
15 Februarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
