Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Iulius
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.03.1964, în prezent arestat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 19 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava - Secția penală.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul recurent depune la dosar un memoriu și, întrebat fiind, arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs și își menține declarațiile date anterior.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate, dându-se eficiență circumstanțelor prev. de art. 73 lit. a Cod penal. În motivare, arată că inculpatul a fost provocat, nefiind remunerat de către angajatorul său, iar în această împrejurare a acționat acesta, determinat fiind și de starea de necesitate în care se afla, fiind în imposibilitate de a-și întreține familia.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținere a deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei și persoana acestuia, care a mai săvârșit infracțiuni contra patrimoniului. De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal și dispozițiile art. 52 teza a II-a Cod penal, referitoare la scopul pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, arătând că soția sa suferă de o boală incurabilă iar copiii au nevoie de ajutorul său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 506 din data de 26.11.2009, Judecătoria Suceava, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal în art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.
În baza aceluiași temei legal a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal în art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.b Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
Prin sentința menționată, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal și cu reținerea art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale acestui inculpat fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 360 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată sus-numitului prin sentința penală nr.7/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, modificată prin decizia penală nr.80/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr.295/20.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în această cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6(șase) luni închisoare.
Conform art. 71 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpat iar conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, precum și durata arestării preventive de la 07.09.2009 la zi.
În baza art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal și cu reținerea art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale acestui inculpat fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 400 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 577/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, definitivă prin neapelare la 10.10.2007, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare.
Conform art. 71 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că prejudiciul produs părții civile, a fost parțial recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la 998 cod civil și art.1000 alin.2 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, inculpații fiind obligați în solidar să plătească acesteia suma de 635 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală cei doi inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, care includ și onorariile avocaților desemnați din oficiu, sumele cu acest titlu urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Pentru a dispune astfel prima instanță, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a reținut ca și situație de fapt că, în data de 06.09.2009, în jurul amiezii, după ce anterior au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Sf., întrucât au rămas fără bani, inculpații și s-au hotărât să sustragă mai multe bunuri de la imobilele aflate în construcție de pe strada - din com. Moara, jud.
În acest sens, s-au deplasat în comuna Moara și după ce s-au oprit la cel de-al patrulea imobil aflat în construcție de la intrarea în localitate, folosindu-se de o scară găsită în apropiere, a pătruns prin efracție pe un geam și din interior i-a dat lui care aștepta în afara imobilului mai multe bunuri sustrase, indicate în motivare, ce aparțineau părții vătămate. Bunurile sustrase au fost ascunse într-un lan cu porumb, o parte din ele, fiind vândute de către inculpatul.
Ulterior, în aceeași zi, în jurul orelor 14.30, s-au deplasat la un alt imobil aflat în construcție și cu ajutorul aceleiași scări, inculpatul a pătruns pe un geam lateral prin forțarea acestuia în timp ce inculpatul asigura paza în apropriere, însă imediat au fost observați și surprinși de către martorul.
S-a reliefat de către prima instanță în motivare că, efectuându-se cercetarea la fața locului, s-a constatat că la partea superioară a unui geam situat în partea de nord a casei, există urme de forțare prin împingere.
Totodată, în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, s-a obiectivat că geamul din partea de est al imobilului ce aparține persoanei vătămate prezintă urme de forțare, geamul fiind smuls din, aceste probe coroborându-se cu declarațiile martorilor -, precum și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
În raport de mijloacele de probă examinate, prima instanță a reținut că faptele inculpaților și, astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv a complicității la această infracțiune. Dată fiind situația juridică a celor doi inculpați, reliefată în concret în considerentele sentinței penale, Judecătoria Suceavaa constatat că infracțiunile au fost comise de ambii inculpați atât în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și postexecutorie, context în care a conferit eficiență practică disp. art. disp. art. 334 Cod procedură penală, în sensul reținerii și art. 37 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Vinovăția inculpaților fiind dovedită, prima instanță a procedat la condamnarea lor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor în noua încadrare juridică, la pedepse individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, dată fiind perseverența infracțională în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului a revocat beneficiul liberării condiționate a resturilor 360 zile, respectiv 400 zile rămase de executat de către fiecare din aceștia din pedepsele la care au fost condamnați în antecedent, iar în urma contopirii a dispus în final executarea pedepselor, dozate în cuantumurile mai sus menționate, în regim privativ de libertate apreciind că doar astfel poate fi atins scopul definit de art. 52 Cod penal, durata reținerii și perioada arestării preventive a inculpatului fiind computată și menținută starea sa de arest.
Soluționând latura civilă a cauzei, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, inculpații au fost obligați în solidar la plata daunelor materiale în măsura dovedirii lor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, arătând în motivare că a comis infracțiunea pe fondul lipsei de resurse materiale, dat fiind că persoana la care lucra nu i-a remunerat munca, înțelegând în atare situație să-și recupereze banii ce i se cuveneau din vânzarea uneltelor sustrase și a solicitat reducerea pedepsei, urmând a se ține cont că prejudiciul a fost recuperat în totalitate și, nu în ultimul rând că are o situație familială deosebită, soția sa care este bolnavă și copii având nevoie de sprijin.
În același sens au fost și concluziile orale ale apărătorului desemnat din oficiu care, reliefând aceeași conjunctură, în sensul că apelantul a acționat în modalitatea știută pentru a-și îndestula practic neplata salarială, a solicitat și reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. a Cod penal.
Prin decizia penală nr. 19 din 25.01.2010, formulată de Tribunalul Suceava, s-au dispus următoarele:
S-a respins apelul declarat de apelantul -inculpat, împotriva sentinței penale nr. 506/26.11.2009 a Judecătoriei Suceava, ca fiind nefondat. S-a menținut măsura de arest preventiv a apelantului inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentința de mai sus perioada arestului de la data pronunțării sentinței penale nr. 506 din data de 26.11.2009 la zi.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului cheltuieli judiciare de 250 lei din care suma de 200 lei onorariu avocatului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiție în contul Celelalte cheltuieli judiciare avansate în cauză de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Inculpatul-apelant a recunoscut fapta săvârșită, însă motivația pe care o prezintă în fața instanței de apel, potrivit căreia a fost determinat de lipsa resurselor materiale, pe fondul refuzului din partea persoanei la care lucra de a-i plăti munca, nu poate constitui un argument care să conducă la reducerea pedepsei aplicate de 2 ani și 6 luni închisoare. De altfel, în mod corect prima instanță a reținut în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal și în baza art. 76 lit. "c" Cod procedură penală a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului-apelant, fapta fiind comisă în condițiile prev. de art. 37 lit. "b" Cod penal de recidivă postcondamnatorie, Tribunalul a considerat că în cauză cuantumul la care s-a oprit instanța de fond, de 2 ani și 6 luni închisoare, este suficient și îndestulător, scopul prevăzut de legiuitor potrivit art. 52 al. 1 Cod penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, putând fi atins doar prin aplicarea unui cuantum care să demonstreze inculpatului-apelant că persistența sa infracțională a făcut ca pedeapsa să nu fi fost coborâtă până la minimul special permis de art. 76 al. 1 lit. "c" Cod penal.
A mai apreciat Tribunalul că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere și prevederile art. 72 al. 2 Cod penal care stabilesc criteriile de individualizare a pedepselor iar persoana inculpatului, recidivist, îndreptățesc pedeapsa aplicată de prima instanță.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive sub incidența căreia se află inculpatul apelant, respectiv cele prev. de art. 143 Cod penal și art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă, indiciile temeinice cristalizându-se de altfel la acest moment procesual sub aspect probator, situația de fapt găsindu-și suport în probele administrate, Tribunalul a apreciat că se impune menținerea acestuia în continuare în stare de arest preventiv și, în consecință, a procedat în considerarea disp. art. 383 alin. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală.
Tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1 Cod procedură penală, ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de faptele săvârșite de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială și este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzația comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social relativ ridicat, astfel cum este cazul în speța de față.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să inducă o stare de neliniște în rândul societății civile, creând o stare de temere cetățenilor care ar percepe că drepturile și libertățile lor fundamentale nu sunt apărate, impunându-se așadar să se intervină energic și eficient, pentru că altfel s-ar compromite ideea de justiție, de lege, de responsabilizare și responsabilitate socială, inclusiv de prevenție și combatere a fenomenului infracțional, antecedentele penale ale celui vizat sedimentând opinia că acest comportament reprobabil este susceptibil a se repeta și pe viitor.
În baza art. 88 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată perioada arestului de la data pronunțării sentinței penale nr. 506, respectiv din 26.11.2009 la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe mai ridicate circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.
A arătat că a săvârșit fapta fiind provocat de angajatorul său, care nu l-a remunerat.
A solicitat ca la reindividualizarea pedepsei să se aibă în vedere situația familiei sale, de unde rezultă că are o soție grav bolnavă, cu venituri familiale modeste.
Examinând recursul declarat de inculpat, sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetarea judecătorească, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de conducere în teren și planșele fotografice, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu planșa fotografică, dovezile de ridicare și predare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților a reieșit cu certitudine că inculpatul, în ziua de 6.09.2009, a sustras prin efracție mai multe bunuri dintr-un imobil aflat în construcție, iar ulterior a încercat să sustragă și alte bunuri dintr-un imobil aflat în apropierea celui dintâi, fiind ajutat de inculpatul, fiind surprinși în flagrant.
Stabilind o situație de fapt și o încadrare juridică corectă, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă ce a fost judicios individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și art. 76 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în mod corect în vedere natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea și urmarea produsă, cât și persoana inculpatului, care este recidivist, suferind anterior săvârșirii faptelor deduse judecății mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, ceea ce denotă o perseverență infracțională sporită din partea acestuia.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie în care se află inculpatul față de condamnările anterioare, ultima condamnare a acestuia fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7 din 11.01.2008 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia penală nr. 80 din 17.03.2008 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 295 din 20.08.2009 a Curții de Apel Suceava. Față de atitudinea procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal și, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 lit. Cod penal, a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator, așa încât o nouă reindividualizare a pedepsei prin reducerea acesteia, ca urmare acordării unei eficiențe sporite circumstanței atenuante, nu se impune în cauză.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a analizat circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului și a avut în vedere atât situația familială, cât și financiară a acestuia.
Reducerea în continuare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului nu ar satisface scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
Față de cele prezentate, Curtea apreciază că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, motiv pentru care urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat. Se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25.01.2010 la zi.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului recurent se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și disp.art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.03.1964, în prezent arestat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 19 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava - Secția penală.
Deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la data de 25.01.2010 la zi.
Obligă inculpatul să plătească statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs din care, suma de 200 de lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.03.2010
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ilieș Titiana, Dumitrescu Iulius
