Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1783/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1095
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 432 din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător, avocat substituent al apărătorului desemnat din oficiu, cu delegațiile depuse la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu invocă incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală. Critică hotărârile atacate ca fiind netemeinice sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care îl apreciază ca fiind prea sever în raport cu modalitatea de comitere a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal. Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să fie aplicată inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai mic, dându-se eficiență dispozițiilor art. 74 - 76 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casare a hotărârilor atacate și pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal într-o singură infracțiune prevăzută de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, considerând că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracțiunea de furt calificat. Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, îl apreciază ca fiind corect și precizează că este orientat spre minim, astfel încât criticile formulate de recurentul inculpat sub acest aspect nu sunt fondate.
Apărătorul desemnat din oficiu nu se opune cererii de schimbare a încadrării juridice așa cum a fost formulată de procuror.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.389/19.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art.208 alin.1-209 alin.1, lit.g, i Cod penal, condamnarea inculpatului. la 3 ani închisoare.
În baza art.192 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit. art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dat acestuia spre executare pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 7.03.2009, la zi, iar în baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În baza art.116 Cod penal, s-a interzis inculpatului să se afle în B, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul la 500 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, către partea civilă și la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că în data de 14.01.2009, fiind invitat de către partea vătămată, în locuința sa, pentru a consuma băuturi alcoolice, inculpatul a observat că aceasta deține un laptop, marca, luând hotărârea de a-l sustrage. Ca urmare, în seara zilei de 15.01.2009, observând că partea vătămată a părăsit locuința, inculpatul, folosindu-se de o canapea și de câteva calupuri de, găsite pe lângă bloc, a escaladat balconul, a spart geamul unei camere și a pătruns în apartamentul părții vătămate, de unde a sustras laptop-ul și accesoriile acestuia, după care a părăsit locuința și a coborât pe scara blocului, întâlnindu-se cu martorul, care l-a văzut ținând în mână geanta specială pentru laptop. Bunul sustras, înstrăinat ulterior lui, prin intermediul martorului, a fost recuperat de organele de poliție.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită de instanța de fond, pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire, procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martorul, procesele verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către partea vătămată și martorul, declarațiile martorilor, și, declarațiile martorilor asistenți, declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor, în modalitatea reținută de instanță.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precum și gravitatea faptelor comise și pericolul social al acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele sale personale, în principal atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr.432/A din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, iar în baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 07.03.2009, la zi, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pedepsele aplicate inculpatului reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, fiind corect individualizate, în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a săvârșit infracțiunile, pe fondul consumului de droguri.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor ce i-au fost aplicate.
Astfel, s-a arătat, în motivarea recursului, că pedepsele stabilite de instanța de fond și menținute de tribunal în apel sunt prea mari, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele sale personale, solicitându-se de către recurent reindividualizarea acestora și aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, având în vedere atitudinea sa sinceră și cooperantă manifestată pe tot parcursul procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art.3859, alin.1, punctul 14 Cod procedură penală - cât și din oficiu, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, apreciază atât sentința pronunțată de instanța de fond, cât și decizia dată în apel, ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente:
Astfel, atât instanța de fond, cât și tribunalul au făcut o analiză judicioasă a probelor administrate și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținând în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite de acesta.
Și sub aspectul proporționalizării pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, s-a făcut o judicioasă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal.
Astfel, față de circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptelor, au fost aplicate pedepse corect individualizate, egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Deși inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, recunoscând săvârșirea faptelor atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, trebuie reținută împrejurarea că acesta a comis infracțiunile pe fondul consumului de droguri, aspect ce denotă o periculozitate socială relativ ridicată, având în vedere predispoziția consumatorilor de stupefiante de a comite fapte antisociale, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării drogurilor. De altfel, în declarația dată în fața judecătorului, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul a arătat că, de aproximativ 5 ani, consumă două - trei doze de heroină zilnic și că își asigură mijloacele necesare întreținerii și procurării drogurilor atât din prestarea unor activități lucrative, dar și din comiterea de furturi.
Curtea apreciază - totodată - că în mod corect instanța de fond și tribunalul au ținut seama la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului și de natura și gravitatea faptelor comise - furt din locuință și violare de domiciliu, de împrejurările și modalitatea în care acestea au fost săvârșite, respectiv pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, precum și de valoarea relativ mare a prejudiciului cauzat.
Toate aceste împrejurări reliefează un grad ridicat de pericol social al faptelor și de periculozitate a inculpatului, astfel încât, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public - de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpat din infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal și art.192 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, considerând că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, săvârșită prin efracție și escaladare, prevăzută de art.209 alin. 1 lit. g, i Cod penal - Curtea o apreciază ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.41 alin.3 Cod penal, infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune, care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
Infracțiunea complexă, ca formă a unității legale de infracțiune, nu poate exista decât în temeiul unei dispoziții exprese a legii, ceea ce înseamnă că infracțiunea absorbită, fie ca element constitutiv, fie ca element circumstanțial agravant, trebuie să fie indicată în mod expres în norma de încriminare, fie prin denumirea acestei infracțiuni, fie prin arătarea acțiunii sau inacțiunii ori a urmării specifice. Dacă norma de încriminare nu indică în mod expres infracțiunea absorbită, nu poate fi vorba de o infracțiune complexă în sensul art.41 alin.3 Cod penal, ci eventual de o complexitate naturală, care însă nu se regăsește în speță, având în vedere că furtul prevăzut de art.209 lit.i Cod penal nu implică în mod necesar și întotdeauna comiterea unei violări de domiciliu, dimpotrivă, această formă agravată a furtului săvârșindu-se în marea majoritate a cazurilor concrete fără violare de domiciliu.
Din analiza reglementării cuprinse în art.209 lit.i Cod penal, se observă că textul de lege nu cuprinde nicio referire expresă la infracțiunea de violare de domiciliu, fie prin menționarea denumirii infracțiunii care se pretinde că ar constitui elementul circumstanțial agravant, fie prin indicarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective în conținutul constitutiv al respectivei infracțiuni, ori prin trimiterea la urmarea imediată specifică acesteia, noțiunile de "efracție", "escaladare" și "folosire fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase" având un sens larg, diferit de cel al noțiunii de "pătrundere într-o locuință, încăpere etc."
Într-adevăr, infracțiunea de furt calificat săvârșită prin efracție reprezintă o infracțiune complexă, însă existența unității legale de infracțiune prevăzută de art.41 alin.3 Cod penal se datorează includerii în conținutul său a infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 Cod penal, iar nu a celei de violare de domiciliu, la care art.209 lit.i Cod penal nu face nicio referire expresă.
În ceea ce privește furtul comis prin escaladare sau folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase, acesta nu are caracter complex, în conținutul său legal neputând fi identificată o altă acțiune sau inacțiune ce constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, agravarea răspunderii penale, în acest caz, datorându-se îndrăznelii sporite de care dă dovadă făptuitorul.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o corectă încadrare juridică, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1, punctul 17 Cod procedură penală.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1, punctul 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art.3859alin.3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art.38517alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 07.03.2009, la zi.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.432/A din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosar nr-.
Deduce prevenția recurentului inculpat de la 07.03.2009, la zi.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./25.08.2009
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red. - Jud.sect.6
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița