Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.11/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 12 IANUARIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, împotriva Deciziei penale nr.264/29.09.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.199/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-), privind pe inculpatul, domiciliat în com. jud.V, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208-209 Cod penal.
La apelul nominal a răspuns avocat G, avocat ales pentru inculpatul - intimat, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr.2290/12.01.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că termenul s-a acordat pentru angajarea unui avocat ales, după care;
Apărătorul inculpatului, avocat G, susține că inculpatul cunoaște de proces însă nu s-a putut prezenta pentru că este bolnav, are piciorul în ghips. Nu are cereri prealabile de formulat.
Procurorul nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsusține că hotărârea recurată este nelegală întrucât în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de furt calificat prev.de art.208-209 lit.e Cod penal, în infracțiunea de însușire a bunului găsit prev.de art.216 alin.1 Cod penal.
Din materialul probator aflat la dosar, rezultă că partea vătămată a sesizat organele de poliție, în luna aprilie 2006, că i s-ar fi sustras o cabalină, dintr-un loc public. Inculpatul a luat calul și l-a vândut, i-a fost adus înapoi și apoi l-a schimbat în decurs de 2-3 luni.
Potrivit literaturii și practicii judiciare, în cazul animalelor domestice rămase temporar fără supraveghere nu sunt considerate bunuri găsite, întrucât nu au ieșit din patrimoniul proprietarului. Face referire la decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Rezultă din probele dosarului intenția inculpatului de a-și însuși animalul, l-a ținut ascuns până la vândut, nu a anunțat organele de poliție.
În cazul în care se reține totuși infracțiunea de însușire a bunului găsit prev.de art.216 Cod peal, să se observe că instanța în mod greșit a reținut disp.art.37 lit.b Cod penal, nefiind îndeplinită cerința privind al doilea termen al recidivei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vrancea și să se mențină hotărârea pronunțată de Judecătoria Adjud.
Apărătorul inculpatului-intimat, avocat, susține că decizia pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA este legală și temeinică. Infracțiunea de furt presupune însușirea unui bun pe nedrept, în cazul de față lipsind intenția. Inculpatul nu a comis furtul prin efracție sau în altă modalitate nu a intrat pe proprietatea celui care îi aparținea calul. Partea vătămată nu și-a căutat calul, nu a anunțat organele de poliție. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate, ca fiind corectă și legală.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 411/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal nr- a dispus condamnarea inculpatului cu domiciliul în comuna Ruginesti, sat, județul V, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208-209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, cu executarea în penitenciar și s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile este recuperat prin restituirea animalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr. 102/21.03.2008 TRIBUNALUL VRANCEA admite apelul inculpatului, desființează în întregime sentința penală nr. 411/2007 a Judecătoriei Adjud și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că această cauză a fost judecată la data de 17.12.2007, fără ca inculpatul să fie citat la domiciliul său din comuna, sat, Jud.
Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Adjud sub nr-.
In rejudecare, prin sentința penală nr. 199/17.06.2008 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208 al.1-art.209 al.1 lit.e din Codul penal, cu aplic.art. 37 lit.b din Codul penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata prev.de art. 71 cod penal.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat integral.
Conform art. 191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de 100 lei fiecare au fost achitate din fondurile
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor adminJ. în cauză, următoarea situație de fapt:
Partea vătămată din comuna Păunești, Jud. V, deținea o cabană în punctul "Pârâul -"m pe raza comunei Păunești, iar într-o zi din luna aprilie 2006 în curtea acesteia avea o căruță și patru cai, aceștia din urmă fiind legați cu funia de căruță.
Unul din cai a rupt funia, a ieșit din curte, și s-a deplasat pe raza satului, com. la intrarea dinspre satul, comuna Păunești.
In acest timp, prin zonă a trecut inculpatul care conducea o căruță trasă de doi cai, însoțit de martorul, iar în urma acestora s-a ținut și calul ce aparținea părții vătămate.
In jurul orelor 14,00 inculpatul a introdus calul în curtea locuinței sale, unde l-a ținut timp de două luni, l-a folosit, după care l-a vândut, în luna iunie 2007 martorului din comuna Păunești și întrucât calul mușca acesta l-a adus înapoi. Ulterior inculpatul a făcut schimb de cai cu martorul din satul, căruia i-a dat calul ce aparținea părții vătămate. Organele de poliție au depistat calul părții vătămate la locuința acestui martor.
La data de 17.08.2006 martorul a predat calul părții vătămate, prejudiciul, în valoare de 1000 lei, fiind recuperat, motiv pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că fapta s-a întâmplat astfel cum a fost descrisă și a susținut că a vrut să anunțe organele de poliție despre faptul că acel se află la domiciliul său, dar în toată perioada cât cabalina a stat la el, nu a găsit pe nimeni la Postul de Poliție din comună.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul care arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fără a preciza și motivele.
In fața instanței, apelantul, prin apărător, a susținut că în cauză nu sunt probe că și-ar fi însușit bunul din posesia sau detenția altei persoane, motiv pentru care solicită, în principal, achitarea în baza art. 10 lit.a Cod proc.penală și în subisidiar, schimbarea încadrării juridice în infr.prev.de art. 216 al.1 cod penal și aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Prin decizia penală nr. 264/29.09.2008 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de inculpatul și s-a desființat în parte sentința penală apelată cu privire la încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e pen.cu aplicarea art. 37 lit. b pen, în infracțiunea de însușire a bunului găsit, prev. de art. 216 alin. 1. pen cu aplicarea art. 37 lit. b pen și a aplicat inculpatului - 1000 lei, amendă penală.
S-a înlăturat aplicarea disp. art. 64 lit. a și b pen si art. 71. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 ind. 1.pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor susținute, cât și din oficiu, în condițiile art. 371 al.2 Cod procedură penală, s-a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului însă a dat o greșită încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpat.
În speță, nu se poate reține infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208-209 al.1 lit.e Cod penal, întrucât din probele adminJ. nu rezultă cu certitudine că inculpatul a luat bunul din posesia ori detenția părții vătămate.
Din probatoriul cauzei rezultă cu claritate că acel a rupt funia cu care îl legase partea vătămată, de o căruță ce se afla în curtea sa și că a ieșit din curtea părții vătămate fără intervenția inculpatului sau a unei alte persoane, deplasându-se pe raza satului, com. Păunești, unde a și fost găsit de către inculpat, care, din întâmplare, se deplasa cu căruța sa trasă de doi cai prin acel loc.
În aceste împrejurări calul părții vătămate s-a luat după caii inculpatului, însoțindu-i tot drumul de inculpat și ținut la locuința acestuia aproximativ două luni.
În aceste condiții, instanța a constatat că bunul părții vătămate are în raport cu inculpatul, toate caracteristicile bunului găsit, în condițiile prev.de art.216 al.1 Cod penal deoarece:
- animalul a ieșit din curtea părții vătămate și din supravegherea acesteia, fără intervenția vreunei persoane și cu atât mai puțin a inculpatului;
- inculpatul a descoperit calul, cu totul întâmplător, pe raza satului, com. Păunești, fără a ști cine este proprietarul său deținătorul calului;
- inculpatul nu a făcut nimic pentru a atrage calul spre locuința sa;
- inculpatul nu a luat calul de pe un ori un alt loc unde de regulă pășunează animale, sau din alt loc unde partea vătămată să-și fi lăsat în mod voit animalul, așa încât inculpatul să-și fi dat seama că animalul nu este predat;
- inculpatul a prins calul abia la locuința sa, unde l-a ținut mai mult de 10 zile, fără a-și îndeplini obligația prev.de art. 216 al.1 cod penal, având convingerea în acest timp că deține un bun pierdut pe care din întâmplare l-a găsit.
În raport cu partea vătămată acel era un bun pierdut deoarece din momentul în care animalul a părăsit curtea părții vătămate, acesta a fost în imposibilitatea de a mai avea vreun contact material cu acel bun ori de a-și exercita atributele proprietarului sau deținătorului, în sensul prevăzut de lege, și toate acestea fără ca inculpatul să se fi implicat în vreun fel.
Vinovăția inculpatului constă în faptul că a deținut bunul găsit mai mult de 10 zile fără a-l preda proprietarului sau deținătorului, ori vreunei autorități îndrituite să preia bunul găsit, că nu a întreprins ceva concret pentru descoperirea păgubosului ori pentru anunțarea organului de poliție în vederea descoperirii proprietarului animalului și predării acestuia, cât și în faptul că a dispus de acel bun ca și cum ar fi fost al său.
Prin urmare, inculpatul a acționat cu intenția de a-și însuși un bun găsit și de a dispune de acel bun ca și cum ar fi fost al său.
În raport de cele reținute mai sus, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpat și pentru care a fost trimis în judecată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de însușire a bunului găsit, prev.de art. 216 al.1 Cod penal.
În această încadrare juridică inculpatul trebuia să fie condamnat.
Evident, cererea inculpatului apelant de a fi achitat în baza art. 10 lit.a Cod proc. penală, nu a putut fi reținută, deoarece fapta și vinovăția inculpatului, în încadrarea juridică arătată mai sus, este dovedită.
Pentru aceste considerente, apelul inculpatului a fost considerat fondat și a fost admis.
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, hotărârea primei instanțe a fost desființată în ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat și individualizarea pedepsei.
Pe fondul cauzei, în rejudecare, instanța, având în vedere cele reținute mai sus, a procedat în conf.cu disp.art.334 Cod proc.penală, la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208 al.1 - art. 209 al.1 lit.e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, în infracțiunea de însușire a bunului găsit, prev.de art. 216 al.1 cod penal, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal, și în această încadrare juridică a menținut condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse cât și persoana inculpatului care a recunoscut faptele și a restituit bunul găsit părții vătămate.
În raport de aceste elemente de individualizare instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins aplicându- inculpatului o amendă penală într-un cuantum care să fie în concordanță cu fapta săvârșită.
Drept urmare a aplicării amenzii, instanța a înlăturat aplicarea în cauză a disp.art. 71 și 64 Cod penal.
S- atras atenția inculpatului asupra disp.art.631Cod penal.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Potrivit disp.art. 192 al.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA care a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de "furt calificat" susținând că animalele rămase temporar fără supraveghere și care părăsesc locul în care au fost lăsate nu sunt considerate găsite, întrucât nu au ieșit din posesia proprietarului, acesta știind unde le-a lăsat și putând oricând să-și exercite prerogativele legale cu privire la acestea.
Sub un alt aspect procurorul a invocat nelegalitatea hotărârii recurate întrucât în cauză nu mai trebuiau reținute prevederile art. 37 lit. b Cod penal având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de "însușirea bunului găsit".
Recursul declarat procuror este fondat și urmează a fi admis însă doar pentru cel de-al doilea motiv invocat.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs susținut de procuror, Curtea reține că în mod corect a apreciat instanța de apel faptul că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "însușirea bunului găsit" și nu ale infracțiunii de "furt calificat" câtă vreme s-a făcut dovada că obiectul material al faptei deduse judecății este un bun găsit și nu un bun luat pe nedrept de inculpat din posesia părții vătămate.
În acest sens se are în vedere că potrivit literaturii juridice prin "bun găsit" se înțelege bunul care în momentul intrării în posesia găsitorului nici o altă persoană nu avea contact direct cu acel bun, iar împrejurările de fapt nu lăsau să se presupună că această rupere de contact ar fi numai momentană, ci dimpotrivă indicau faptul că cineva pierduse acel bun. Totodată bunul găsit este bunul care a fost pierdut de către persoana vătămată, bunul ieșit din posesia altuia, fără voia acestuia și fără ca făptuitorul să fie ținut a ști cui aparține.
Această accepțiune a noțiunii de "bun găsit" corespunde pe deplin situației din prezenta cauză câtă vreme s-a făcut dovada că animalul aparținând părții vătămate a rupt funia cu care era legat, a părăsit curtea în care se afla și a rătăcit pe drum până într-un sat învecinat unde s-a luat după căruța în care se afla inculpatul, acesta din urmă necunoscând cui aparține calul respectiv.
Cât privește decizia de speță invocată de procuror( 887/1971 a fostului Tribunal Suprem), din examinarea acesteia, Curtea constată că se referă la faptul că nu constituie bun găsit animalul care s-a îndepărtat de locuința proprietarului căutându-și hrană, astfel că vizează situația în care animalul rămâne în sfera de dispoziție a proprietarului, pe când în speța dedusă judecății calul a ieșit din această sferă, de vreme ce acesta ajuns într-un sat vecin și s-a luat după căruța inculpatului mergând până la domiciliul acestuia.
De altfel este evident că în speță partea vătămată a pierdut posesia asupra animalului întrucât nu mai cunoștea unde se află acesta și nu mai putea deci să-și exercite prerogativele legale cu privire la acesta. A interpreta în alt mod decizia de speță mai sus indicată ar duce la scoaterea, de plano, de sub incidența prevederilor art. 216 Cod penal a situațiilor vizând un animal rătăcit, sub cuvânt că oricând ar putea fi găsit și recuperat de proprietar, ceea ce ar contraveni intenției legiuitorului care nu a făcut o astfel de distincție.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază încadrarea juridică dată faptei de instanța de apel este cea corectă și că primul motiv de recurs invocat de procuror este neîntemeiat.
Cât privește cea de-a doua critică formulată de procuror Curtea o apreciază ca fondată având în vedere prevederile art. 37 lit. b Cod penal, conform cărora pentru existența stării de recidivă postexecutorie este necesar ca cel condamnat să săvârșească o nouă infracțiune intenționată pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 1 an iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de "însușirea bunului găsit" este închisoarea de la o lună la 3 luni sau amenda.
Așa fiind, pentru acest din urmă motiv, recursul declarat de procuror va fi admis, cu consecința casării în parte a deciziei atacate în sensul înlăturării din încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul a prevederilor art. 37 lit. b Cod penal.
Față de cele mai sus arătate Curtea văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 17 Cod procedură penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, împotriva Deciziei penale nr.264/29.09.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.199/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
Casează în parte decizia penală nr. 264/29.09.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Înlătură din încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul, fiul lui și, născut la 3.02.1975 în Adjud, jud.V, domiciliat în com. jud.V, CNP -, dispozițiile art.37 lit.b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 6.01.2009
Tehnored. - 19.01.2009
2 ex
Fond: /Apel:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
