Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1136/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1812/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1136
Ședința publică din data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.456/A/15.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/04.08.2009, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărârii legale și temeinice prin care să se aplice inculpatului o pedeapsă redusă, ținându-se cont de poziția inculpatului față de fapta săvârșită.
Reprezentantul Ministerului Public invocă, din oficiu, incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.171din Codul d e procedură penală, cu referire la greșita revocare a suspendării condiționate aplicate anterior inculpatului prin Sentința penală nr.246/15.02.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pentru greșita realizare a cumulului aritmetic. Astfel, învederează că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin hotărârea susmenționată, însă suspendarea sub supraveghere stabilită prin acea hotărâre, a fost, ulterior, revocată prin sentința penală nr.412/10.04.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, inculpatul fiind încarcerat efectiv pentru executarea acestei pedepse, situație în care, apreciază că nu este posibilă o nouă revocare acestei suspendări și un cumul aritmetic și, întrucât, în cauză, s-a început executarea efectivă a acelei condamnări, sunt incidente dispozițiile art.39 alin.1 din Codul penal. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, în fond, menținerea condamnării așa cum s-a stabilit de către instanța de fond, înlăturarea dispozițiilor art.864din Codul penal, fără a se mai realiza revocarea suspendării sub supraveghere și cumulul aritmetic și aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 Cod penal, cu deducerea prevenției astfel cum s-a realizat de instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către apărarea, pune concluzii de respingere, apreciind că pedeapsa de 3 ani închisoare este corect individualizată, răspunzând criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, referitor la motivul de recurs invocat, din oficiu, de către parchet, achiesează la concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că pedeapsa de 3 ani este mult prea mare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.307 din 5 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c și art.80 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.864al.1 Cod penal, raportat la art.83 al.1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246/15.02.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul să execute în total 7 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei reținerea de la 03.10.2005 și perioada executată de la 16.05.2008 la zi (conform Sentinței penale nr. 246/15.02.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a penală și Sentinței penale nr. 412/10.04.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală) și reținerea din prezenta cauză de la 03.01.2008.
S-a constatat că, în prezent, inculpatul se află în executarea pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.246/15.02.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin neapelare, sentință în executarea căreia a fost emis nr. 299/29.04.2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.299/29.04.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală și emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, pedeapsă din care se va deduce perioada deja executată.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut -în fapt -următoarea situație:
La data de 3 ianuarie 2008, în jurul orei 130, partea vătămată împreună cu martorii și, aflându-se în clubul " " au închiriat o masă de biliard, lăsându-și telefoanele mobile pe un suport aflat în apropiere, la o distanță de aproximativ 1 m față de masa de biliard. La un moment dat, în timpul jocului de biliard, martorul l-a surprins pe inculpatul luând unul din telefoanele mobile de pe suport și, fugind după inculpat, a reușit să-l oprească la ieșirea din club.
Totodată, martorul, verificând suportul pe care au fost lăsate telefoanele, a constatat că lipsește telefonul mobil marca Nokia 8800, aparținând fratelui său, motiv pentru care a apelat numărul de telefon al acestuia. Din buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat inculpatul a început să sune telefonul părții vătămate, fapt ce a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale martorilor și.
Întrucât inculpatul a negat că ar fi sustras vreun telefon mobil, martorul a introdus mâna în buzunarul de la geaca inculpatului, scoțând telefonul mobil al părții vătămate care continua să sune.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza ansamblului probator administrat în cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în cuprinsul motivelor orale de apel că pedeapsa de 7 ani închisoare este mult prea mare raportat la fapta comisă, solicitând o pedeapsă mai orientată spre minimul special prevăzut de legea penală.
Prin decizia penală nr.456/A din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat, apelul formulat de inculpatul ; s-a constatat că apelantul inculpat este arestat în altă cauză și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigură drepturile părților, că au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seama și corect apreciate.
Totodată, instanța fondului reținând în mod corect existența faptei și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acesteia a aplicat pedepse judicios individualizate, respectând atât caracterul general al criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, cât și caracteristica lor de pluralitate.
Astfel, s-a constatat că pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății este deopotrivă în concordanță atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptei comise, cât și cu trăsăturile specifice persoanei inculpatului.
De altfel, tocmai raportarea la aceste trăsături specifice fiecărei persoane implicate în raportul juridic de conflict face ca pedeapsa aplicată să dobândească eficiența funcțională, respectiv aptitudinea de a îndeplini funcțiile de prevenție, coerciție, reeducare și exemplaritate cerute de lege.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond - în termen legal - a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind-o ca fiind prea aspră.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel, în cauză a fost pronunțată - în mod legal și temeinic - o hotărâre de condamnare a inculpatului, întrucât din ansamblul probelor administrate, corect interpretate și evaluate de către instanțele anterioare - fond și apel - rezultă cu certitudine și fără echivoc că acesta este într-adevăr autorul infracțiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată.
În schimb, Curtea constată ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală, întrucât prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, din actele dosarului Curtea constată că, într-adevăr, prin sentința penală nr.246/15.02.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, însă, printr-o hotărâre ulterioară (respectiv sentința penală nr.412/10.04.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală), s-a dispus deja revocarea acestei suspendări sub supraveghere, prin aplicarea dispozițiilor art.864Cod penal, inculpatul fiind încarcerat efectiv pentru executarea acestei pedepse.
Curtea constată că, în speță, instanța fondului, în mod greșit, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere, în cauză nemaifiind posibilă o nouă revocare, ci se impunea contopirea pedepselor, prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 Cod penal.
Răspunzând criticii invocate în apărare, se reține că, bogata antecedență penală a inculpatului - concretizată în mai multe condamnări definitive anterioare, pentru tâlhărie și furt calificat, cea mai aspră fiind aceea la o pedeapsă de 4 ani închisoare, conform fișei de cazier judiciar (fila 30 ), precum și reluarea de către acesta a activității infracționale - dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor precedente și nu se justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse într-un cuantum mai redus, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpatului.
Circumstanțele favorabile - vârsta, atitudinea procesuală, recuperarea prejudiciului în natură - au fost deja reținute de prima instanță, care le- dat valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, atunci când, cu multă clemență, a stabilit cuantumul pedepsei la nivelul minimului prevăzut de textul încriminator.
Deși față de împrejurările existente, s-ar impune și aplicarea unui spor de pedeapsă, Curtea reține că nu poate proceda la reformarea hotărârii pe acest aspect, întrucât s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac, astfel că va menține - în același cuantum - pedeapsa aplicată de instanța fondului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive de casare a hotărârilor pronunțate de către instanțele inferioare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va casa - în întregime - decizia din apel și - în parte - sentința din fond și, rejudecând cauza, va decide astfel:
Va dispune înlăturarea dispozițiilor art. 864alin. 1 Cod penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal, iar în temeiul art.39 alin.1 Cod penal raportat la art.34 Cod penal, va proceda la contopirea pedepsei din prezenta cauză - 3 ani închisoare - cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr.246 din 15 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, Curtea va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II- a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.38516alin.2 raportat la art.381 alin.1 Cod de procedură penală și art.88 alin.1 Cod penal, va deduce din durata pedepsei reținerea de la 3 octombrie 2005 și perioada executată de la 16 mai 2008, la zi și reținerea din prezenta cauză de la 3 ianuarie 2008.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 456 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală și a sentinței penale nr.307 din 5 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Casează - în întregime - decizia penală nr. 456 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală și - în parte - sentința penală nr.307 din 5 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 864alin. 1 Cod penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.39 alin.1 Cod penal raportat la art.34 Cod penal, contopește pedeapsa din prezenta cauză - 3 ani închisoare - cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr.246 din 15 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 Cod penal raportat la art. 64 alin.1 lit.a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Deduce din durata pedepsei reținerea de la 3 octombrie 2005 și perioada executată de la 16 mai 2008, la zi și reținerea din prezenta cauză de la 3 ianuarie 2008.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---II.
Red. -Jud.Sect.3
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Mihai Oprescu, Damian Dolache
