Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1179/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1179
Ședința publică de la 27 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.76 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, în de libertate, asistat de avocat din oficiu, și intimatul inculpat, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu, lipsind părțile civile, G, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei și nefiind formulate cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral motivele scrise de recurs, arătând că inculpații și au fost achitați în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de furt din data de 2/3 2003, în dauna părții vătămate SC, în mod neîntemeiat, solicitând admiterea recursului, casarea htărârilor și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de furt calificat.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul ca nefondat, deoarece probele dovedesc că inculpatul recurent nu a participat la comiterea acestei fapte, iar cu privire la recursul acestui inculpat, solicită admiterea lui și achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru toate celelalte infracțiuni deoarece împotriva sa nu sunt probe care să ateste că și faptele pentru a fost găsit vinovat, au fost comise pentru inculpatul reprezentat.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului Ministerului Public ca nefondat, deoarece nu sunt probe care să ateste comiterea faptei pentru care acest inculpat a fost achitat, iar cu privire la celălakt recurs al coinculpatului, cere admiterea lui, extinderea efectelor recursului și asupra inculpatului și achitarea inculpatului pentru restul infracțiunilor în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public,solicită rerspingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat, deoarece probatoriul administrat, dovedește că celelalte fapte de furturi au fost comise împreună de cei doi inculpați.
Inculpatul și inculpatul, având fiecare ultimul cuvânt, declară că nu este el autorul nici uneia dintre faptele de furt și că-și însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 238 din 29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c cod procedură penală a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 04.06.1980 în Dr.Tr.S, domiciliat în sat, comuna, județul M, în prezent internat la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul T, CNP -; pentru infracțiunea prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c cod procedură penală a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 07.02.1981 în Dr.Tr.S, domiciliat în sat, comuna, județul M, CNP -; pentru infracțiunea prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal.
În baza art.208-209 alin.1 lit.i cod penal cu art.37 a cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal. În baza art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal cu art.37 a cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal. În baza art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal cu art.37 a cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal. În baza art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal cu art.37 a cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 747 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3051/2000 a Judecătoriei Dr.Tr.
În baza art.36 cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru art.78 alin.1 din OUG 195/2002 cu art.37 a cod penal, aplicată prin sentința penală nr.3405/5.12.2005 a Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă prin decizia penală nr.369/3.04.2006 a Curții de APEL CRAIOVA și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată din 12.04.2006 la 15.12.2006.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul la 1500 lei către acesta, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la 1440 lei către aceasta, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la 500 lei către acesta, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la 1000 lei către acesta, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei către Ministerul Justiției.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.791/P/2004 din 26.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr.S, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal și art.208-209 alin.1 lit.i cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, reținându-se că în noaptea de 2/3 2003, cei doi inculpați au pătruns, prin forțarea unei ferestre, în magazinul aparținând Com SRL, de unde au sustras bunuri alimentare în valoare de 509,2 lei. De la locul faptei au fost prelevate urme papilare de pe o sticlă de bere marca și de pe o tavă de plastic, urme care în urma analizei dactiloscopice s-a dovedit că aparțin inculpaților și.
S-a reținut, de asemenea, că în perioada 5-19 2003, inculpatul a pătruns, prin forțarea încuietorilor, în locuința părții vătămate G, de unde a sustras două televizoare, un aparat radio, produse alimentare, furaje și două foarfeci de tăiat, producând un prejudiciu apreciat de partea vătămată la 1.500 lei, sumă cu care s-a și constituit parte civilă. În urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului a fost găsită o foarfece de tăiat recunoscută de partea vătămată și de martorul.
În noaptea de 5/6 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin acoperișul casei părții vătămate, prin dislocarea câtorva Ť. și din locuință a sustras un TV marca "", prelungitoare, prize, un radiator, un aparat de măsură, lenjerii de pat, pături, o plapumă și o cutie conținând un joc de table. În urma percheziției domiciliare de la locuința inculpatul, au fost găsite radiatorul și cutia de table aparținând părții vătămate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.440 lei.
În noaptea de 9/10 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe perechi de încălțăminte, cabluri de alimentare, lenjerie de pat, o lampă de control, un aparat radio, un prelungitor, tacâmuri de inox și 3- 4 kg de legume.Una din perechile de încălțăminte sustrase a fost descoperită la locuința inculpatului și a fost recunoscută ca aparținând părții vătămate de către martora -ta, întrucât avea un defect specific. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 350 lei.
De asemenea, în noaptea de 10/11 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în locuința părții vătămate de unde a sustras un radiocasetofon, o mașină mecanică pentru bulion, un motor electric, mai multe pungi cu carne de porc, cinci perechi de mănuși, trei perechi încălțăminte, o cămașă de corp și un ceas. În urma percheziției domiciliare la locuința inculpatului a fost descoperită în podul casei o mașină de stors roșii mecanică având aceleași caracteristici cu cele descrise de partea vătămată, precum și două perechi de mănuși din cele reclamate ca furate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei.
Starea de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: raport de expertiză dactiloscopică, procese verbale de cercetare la fața locului, plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, -ta, G, planșe foto, procese verbale de recunoaștere, procese verbale de predare, autorizație de percheziție, proces verbal de efectuare percheziție, dovadă ridicare bunuri, declarațiile inculpaților.
În urma administrării probelor, prin sentința penală nr.1443/5.11.2007 a Judecătoriei Dr.Tr.S, în baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cu aplicarea art. 37 lit.a și art.74-76 cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 8 luni închisoare în condițiile art.64 lit.a,b-71 cod penal, menținându-se beneficiul liberării condiționate pentru restul de 747 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3051/2000 a Judecătoriei Dr.Tr.S, în baza art. 36 cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu pedepsele de 1 lună închisoare pt.art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.b și art.74-76 cod penal, aplicate prin sentința penală nr.1014/2006 a Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă prin decizia penală nr.892/22.09.2006 a Curții de APEL CRAIOVA, 1 lună închisoare pentru art.78 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu art.13, art.37 lit.b și art.74-76 cod penal, 1 lună închisoare pentru art.321 alin.1 cu art.37 lit.a și art.74-76 cod penal, aplicate prin sentința penală nr.671/30.04.2007 a Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă prin neapelare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, cu deducerea perioadei executate din 26.09.2006 la 25.10.2006.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cu aplicarea art.37 lit.a cod penal la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a,b-71 cod penal (fapta din 2/3.11.2003), în baza art.208-209 alin.1 lit.i cu aplicarea art.37 lit.a cod penal la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a,b-71 cod penal (fapta din 5-19.11.2004), în baza art.208- 209 alin. 1 lit. g,i cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal la 3 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a,b-71 cod penal(faptă din 5/6.02.2004), în baza art.208-209 alin.1 lit.g,i cu aplicarea art.37 lit.a cod penal la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a,b-71 cod penal (faptă din 9/10.02.2004), în baza art.208-209 alin.1 lit.g,i cu aplicarea art.37 lit.b cod penal la 3 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a,b-71 cod penal (faptă din 10/11.02.2006), menținându-se beneficiul liberării condiționate pentru restul de 747 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3051/2000 a Judecătoriei Dr.Tr.S, în baza art. 36 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru art. 78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.a cod penal, aplicată prin sentința penală nr.3405/05.12.2005 a Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă prin decizia penală nr.369/03.04.2006 a Curții de APEL CRAIOVA și s-a dispus, în final, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu deducerea perioadei executate din 12.04.2006 la 15.12.2006, s-au admis în parte acțiunile civile ale părților civile, G, au fost obligați inculpații și în solidar, să plătească părții civile suma de 509,2 lei; inculpatul să plătească părții civile G suma de 1.000 lei, părții civile suma de 1000 lei, părții civile suma de 250 lei, părții civile suma de 1.000 lei.
Prin decizia penală nr.9/30.01.2008 a Tribunalului Mehedințis -au admis apelurile declarate de inculpații și, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, constatându-se că instanța s-a pronunțat cu privire la o altă infracțiune-pretins a fi fost săvârșită la 10/11.02.2006-decât cea cu care a fost sesizată-comisă la 10/11.2004-, încălcându-se dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute; a omis să se pronunțe cu privire la măsura de siguranță a obligării la tratament medical dispusă prin sentința penală nr. 671/2007 a Judecătoriei Dr.Tr.S iar pe încheierile succesive de amânarea pronunțării din 22.10.2007, 29.10.2007 și 5.11.2007 lipsește semnătura președintelui completului de judecată precum și mențiunea participării procurorului.
În urma rejudecării, după readministrarea probelor, prima instanță a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 3.11.2003, vânzătoare la magazinul alimentar SC Com SRL din satul, comuna, județul M, a sesizat că o fereastră a magazinului prezintă urme de forțare, bănuind că în magazin au pătruns persoane necunoscute. Aceasta a intrat în hol și, observând lipsa mai multor bunuri de pe raft și din frigider, a anunțat nepotul administratorului societății să vină la fața locului, acesta sosind împreună cu paznicul de noapte, împreună constatând lipsa mai multor produse alimentare din magazin, o parte din produse fiind aruncate pe jos.
Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au identificat și ridicat de pe o sticlă de bere și o tavă de plastic (găsite pe podeaua magazinului, între tejghea și raft) urme papilare și potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.-/22.12.2003 al IPJ M s-a stabilit că acestea au fost create de degetul arătător și mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului și de degetul mare și mic de la mâna a inculpatului.
Pe tot parcursul procesului penal, ambii inculpați au negat constant săvârșirea faptei, explicând prezența urmelor pe sticla de bere și tavă prin aceea că frecventau magazinul și consumau bere, fapt confirmat de martorii, și.
În declarația inițială, dată la 3.11.2003, aflată la fila 140/dosar urmărire penală, vânzătoarea magazinului, a afirmat că "pe jos, pe ciment, după tejghea s-au găsit cornuri de ciocolată, napolitane, o tavă din material plastic, în care avea ciocolate mici, ce se afla pe tejghea și o sticlă cu bere pe raftul din partea de nord a magazinului". Din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 142/dosar UP) rezultă că urmele s-au ridicat de pe tava de plastic și sticla de bere ce se aflau pe podea. Ulterior, în declarația dată la 16.02.2004 (fila 110/dosar urmărire penală), a revenit asupra locului unde ținea tava și sticla de bere, afirmând cu tava de plastic o avea, înainte de spargere, pe primul raft de mărfuri, în care ținea ciocolate, iar sticla de bere de pe care s-au ridicat urmele a fost, înainte de spargere, pe tejghea, argumentând că, în această poziție, nici un consumator din magazin nu ar fi avut acces la cele două obiecte; însă nu este cert că acolo se aflau obiectele anterior furtului, chiar vânzătoarea creând această confuzie.
Este de remarcat că magazinul alimentar a fost spart de mai multe ori în cursul anului 2003 și chiar în urmă cu o lună înaintea datei de 2/3.11.2003, respectiv la data de 8/9.10.2003, tot cei doi inculpați fiind cercetați cu privire la această faptă, dar, în lipsa unor probe certe, inculpații au fost scoși de sub urmărire penală, organele de poliție continuând cercetările pentru identificarea autorilor.
S-a arătat că nici o altă probă nu dovedește comiterea de către inculpați a furtului de la SC Com SRL și cum există posibilitatea ca urmele găsite pe sticla de bere și pe tava de plastic să fie produse fie ca urmare a prezenței frecvente a inculpaților în magazin, unde cumpărau produse și consumau bere (aspect confirmat de martori, așa cum s-a arătat anterior), fie ca urmare a unei alte fapte, spre exemplu cea din data de 8/9.10.2003 (lucru ce poate fi posibil, având în vedere faptul că cercetările cu privire la această faptă continuă), cele două variante nefiind excluse, având în vedere probatoriul administrat cu privire la această faptă.
În consecință, neexistând probe certe că inculpații au comis fapta, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal din 2/3.11.2003, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților și.
S-a mai reținut că în perioada 5-19 2003, inculpatul a pătruns, prin forțarea încuietorilor, în locuința părții vătămate G, din comuna, sat, județul M, de unde a sustras două televizoare, un aparat radio, produse alimentare, furaje și două foarfeci de tăiat, cu o valoare apreciată de partea vătămată la 1.500 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă. În urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului a fost găsită o foarfece de tăiat ce coincide cu cea descrisă de partea vătămată, fiind recunoscută de aceasta după particularitatea de la sistemul de prindere a cuțitului, unde prezenta o ruptură în zona șurubului, fiind înlocuit cu o piesă de la o bicicletă, aspectul fiind confirmat și de martorul, care ajutat-o pe partea vătămată să facă această improvizație. Față de aceasta, s-a considerat ca neîntemeiată susținerea inculpatului că ar fi cumpărat foarfecele din, în urmă cu 4-5 ani, acesta neputând explica nici acea particularitate, declarând că nu știe ce s-a întâmplat cu mânerele foarfecii de vie, fiindcă timp de 3 ani a fost la pușcărie.
S-a reținut că fapta inculpatului de a sustrage, prin efracție bunuri din locuința părții vătămate G, reprezintă infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.i cod penal.
În noaptea de 5/6 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin dislocarea a patru Ť. de la acoperișul casei părții vătămate și din locuință a sustras un TV marca "", prelungitoare, prize, un radiator, un aparat de măsură, lenjerii de pat, pături, o plapumă și o cutie conținând un joc de table. Cu ocazia cercetării la fața locului, în locuință s-a găsit o piesă de la jocul de table sustras, iar în urma percheziției domiciliare de la locuința inculpatul, au fost găsite radiatorul și cutia de table cu o piesă lipsă aparținând părții vătămate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.440 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a sustrage, prin escaladare, bunuri din locuința părții vătămate, reprezintă infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal.
În noaptea de 9/10 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe perechi de încălțăminte, cabluri de alimentare, lenjerie de pat, o lampă de control, un aparat radio, un prelungitor, tacâmuri de inox și 3- 4 kg de legume. Una din perechile de încălțăminte sustrase a fost descoperită la locuința inculpatului și a fost recunoscută ca aparținând părții vătămate de către martora -ta, întrucât avea un defect specific. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 350 lei.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a sustrage, prin efracție, bunuri din locuința părții vătămate, reprezintă infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal.
În noaptea de 10/11 februarie 2004, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în locuința părții vătămate de unde a sustras un radiocasetofon, o mașină mecanică pentru bulion, un motor electric, mai multe pungi cu carne de porc, cinci perechi de mănuși, trei perechi încălțăminte, o cămașă de corp și un ceas. În urma percheziției domiciliare la locuința inculpatului a fost descoperită în podul casei o mașină de stors roșii mecanică având aceleași caracteristici cu cele descrise de partea vătămată, precum și două perechi de mănuși din cele reclamate ca furate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei, însă ulterior, în noul ciclu procesual, și-a majorat pretențiile la 2.500 lei.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a sustrage, prin efracție, bunuri din locuința părții vătămate, reprezintă infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.g,i cod penal.
S-a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin procesele verbale de cercetare la fața locului încheiate de organele de poliție, planșele fotografice, procesele verbale de efectuarea percheziției domiciliare, percheziții în urma cărora au fost găsite în locuința inculpatului bunuri recunoscute de părțile vătămate și martori și despre care inculpatul nu a furnizat explicații verosimile și de natură să poată fi verificate și probate, cu privire la proveniența acestor bunuri, dovezile de predare primire a bunurilor; astfel că, susținerea inculpatului că nu a comis aceste fapte, nefiind confirmată de nici o altă probă din dosar, nu poate fi avută în vedere.
Faptele constituie infracțiuni, au fost comise de inculpatul cu vinovăție - intenție directă, astfel că acesta răspunde penal.
S-a mai reținut că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având în antecedente multiple condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, violare de domiciliu, infracțiuni la regimul circulației, în raport de care sunt incidente dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a cod penal, faptele deduse judecății fiind comise în restul de 747 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3051/2000 a Judecătoriei Dr.Tr.S; a avut o conduită nesinceră în timpul cercetărilor, negând, în ciuda evidențelor comiterea infracțiunilor, are un grad de instrucție școlară redus-8 clase, abandonând școala, este necăsătorit, locuiește în mediul rural, resursele financiare ale familiei din care provine sunt limitate.
În raport de aceste criterii instanța a aplicat inculpatului pedepse de câte 3 ani închisoare pentru fiecare infracțiune de furt calificat, menținând beneficiul liberării condiționate pentru restul de 747 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3051/2000 a Judecătoriei Dr.Tr.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune la regimul circulației, prin sentința penală nr. 3405/5.12.2006 a Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă prin decizia penală nr.369/3.04.2006 a Curții de APEL CRAIOVA, infracțiune concurentă cu infracțiunile deduse judecății, astfel că a dispus contopirea acestor pedepse și executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b-71 cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din pedeapsă urmând a se deduce perioada executată din 12 aprilie 2006 la 15.12.2006.
Constatând că pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate s-a dispus achitarea celor doi inculpați, pentru argumentele arătate anterior, acțiunea civilă promovată de partea vătămată a fost respinsă, inculpații nefiind autorii pagubei.
Cum inculpatul răspunde penal pentru faptele producătoare de prejudicii, fiind angajată și răspunderea civilă a acestuia, a fost obligat la despăgubirea părților vătămate constituite părți civile astfel: 1500 lei către partea civilă G, 1440 lei către partea civilă, 500 lei către partea civilă.
Acțiunea civilă formulată de partea civilă a fost admisă în parte, acesta recuperând parțial bunurile sustrase și întrucât aceasta și-a majorat, fără vreo justificare prtențiile, neproducând nici o dovadă în acest sens, astfel că inculpatul a fost obligat la 1.000 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința ca: nelegală întrucât au fost încălcate disp. art. 291 alin. 1 cpp iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul, au fost încălcate disp. art. 36 alin. 3 cp și ca netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru fapta din noaptea de 2/3.11.2004.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul a susținut că au fost încălcate disp. art. 291 alin. 1 cpp întrucât în cauză nu a fost citată, în calitate de parte civilă societatea SC Com SRL ci numai reprezentantul legal al acesteia, administrator. De asemenea, s-a mai arătat că în ceea ce-l privește pe inculpatul s-au încălcat disp. art. 36 alin. 3 cp întrucât nu i s-a dedus perioada de la 12.04.2004 la 15.12.2006 executată pentru pedeapsa aplicată prin sp nr. 3045/2006 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, pedeapsă contopită cu pedepsele aplicate infracțiunilor deduse judecății.
S-a mai arătat că hotărârea este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru fapta din data de 2/3.11.2004, deoarece din declarațiile martorei, vânzătoarea magazinului a rezultat că în magazin se afla o singură tavă din plastic, tavă pe care s-au găsit urmele papilare ale inculpaților. S-a mai precizat că acea tavă nu a fost dată vreodată inculpaților pentru a-și duce produsele consumate, la masă, ci pe ea erau ținute ciocolatele astfel că nu se justifică existența urmelor papilare ale inculpaților pe tavă și nici pe o sticlă de bere.
Inculpatul, prin cererea sa de apel, criticat sentința ca nelegală și netemeinică, motivând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de furt pentru care a fost condamnat deoarece chiar dacă s-au găsit, la domiciliul său, unele bunuri recunoscute de părțile vătămate unele dintre ele au fost cumpărate de el și de fratele său din locuri publice, astfel: foarfeca de tăiat, a fost cumpărată din târg de fratele său, perechea de a cumpărat-o el din din Susține că pentru niciuna dintre aceste fapte de furt calificat, reținute în sarcina sa, nu există alte probe decât declarațiile părților vătămate însă nici un martor nu l-a identificat în apropierea vreunui loc de unde s-au sustras bunuri.
În apel, la termenul din 10.06.2009 a fost adus intimatul inculpat, internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță, jud. T, termen la care a fost audiat, iar apelantul inculpat a fost audiat la termenul de azi, 24.06.2009.
Prin decizia penală nr.76 A din 14 iunie 2009, Tribunalul Mehedinți, a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și inculpat.
Astfel, cu privire la primul motiv scris de apel al parchetului, referitor la citarea greșită, în cauză, doar a reprezentantului societății nu și a societății SC COM SRL s-a apreciat că această încălcare a dispozițiilor legale referitoare la citarea părților, ar atrage anularea actului numai atunci când s-ar fi produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Or, în speță, deși dauna s-a produs în patrimoniul societății SC COM SRL, care ar fi trebuit citată ca parte civilă, totuși în cauză a fost citat reprezentantul său, care, și-a precizat pretențiile civile la suma de 13 milioane lei vechi - fila 21 dosar - astfel că, s-a constatat că, acestei părți civile nu i s-a produs o vătămare care să ducă la anularea actului. De altfel, și reprezentanta Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor în apel nu a mai insistat asupra acestui motiv scris de apel.
S-a constatat însă că nu este fondat nici cel de-al doilea motiv scris de apel, de nelegalitate, al parchetului, vizând deducerea perioadei de la 12.04.2004 la 15.12.2006.
Astfel, din fișa de cazier judiciar de la dosar - filele 60, 61 dosar fond - rezultă că prin sp nr. 3045/2006 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, definitivă prin dec. pen. nr. 369/03.04.2006 a Curții de APEL CRAIOVA inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare în cond. art. 64-71 cp, pentru art. 78 al. 1 din OUG 195/2002, cu art. 37 lit. a cp fiind menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 747 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sp nr. 3051/2000 a Judecătoriei Drobeta Tr. Deși din această fișă de cazier judiciar rezultă că inculpatul ar fi executat mai mult de 1 an deoarece a început executarea acestei pedepse de 1 an închisoare de la data de 12.04.2004, fiind liberat condiționat la data de 15.12.2006, cu un rest de 117 zile, verificând situația sa la Biroul executări penale al Judecătoriei Drobeta Tr. S s-a constatat că în cazier s-a trecută greșit data de la care a început executarea pedepsei întrucât executarea efectivă a pedepsei de 1 an închisoare a început-o la data de 12.04.2006, până la 15.12.2006, perioadă de timp dedusă just de instanța de fond, în urma efectuării corecte a concursului - fiindcă faptele de furt calificat pentru care a fost condamnat inculpatul, în cauza de față, fiind comise în perioada anilor 2003-2004 sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin sp nr. 3045/2006 a Judecătoriei Tr.
S-a apreciat că nefondat este și ultimul motiv de apel invocat de parchet referitor la netemeinicia sentinței privind achitarea celor doi inculpați pentru fapta de furt calificat în dauna părții civile SC COM SRL din satul, com., din data de 03.11.2003.
Instanța de fond, apreciind probatoriul administrat în cauză, referitor la comiterea acestei fapte, corect a ajuns la concluzia că nu sunt probe care să demonstreze cu certitudine vinovăția celor doi inculpați.
Este drept că, în urma cercetării locului faptei, organele de poliție au identificat și ridicat de pe o sticlă de bere și o tavă de plastic - găsite pe podeaua magazinului - urme papilare, care, în urma expertizei criminalistice s-a stabilit că aparțin celor doi inculpați și, dar, în toate declarațiile date de inculpați, inclusiv cele date în apelul dedus judecății, aceștia au negat comiterea faptei susținând că frecventau acest magazin și consumau bere. de altfel chiar declarațiile vânzătoarei din magazin, martora sunt contradictorii deoarece, deși în declarația din data de 3.11.2003 a afirmat că tava din plastic, pe care s-au găsit urmele papilare o ținea pe tejghea, cu ciocolate mici iar sticla cu bere, pe raftul din partea de nord a magazinului, ulterior, în declarația dată la 16.02.2004 a susținut că tăvița respectivă o ținea pe primul raft de mărfuri iar sticla de bere a fost pe tejghea. Din aceste declarații neputându-se reține, cu certitudine, unde erau puse, de vânzătoare, cele două obiecte de pe care s-au ridicat urme papilare.
Mai mult din declarațiile aceleiași martore rezultă că acest magazin alimentar a fost jefuit de mai multe ori în cursul anului 2003, chiar și înainte cu o lună, respectiv pe data de 8/9.10.2003, fiind cercetați tot inculpații dar au fost scoși de sub urmărire penală din lipsă de probe certe.
Din ansamblul acestor probe, cu privire la fapta din data de 3.11.2003, rezultă că nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, prevăzută de art. 52cpp, art. 66 alin. 1 cpp și art. 23 alin. 11 din Constituție. Prezumția de nevinovăție constituie o componentă esențială dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 paragraf. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei care revine acuzatorului - Ministerului Public și părții vătămate - iar îndoiala profită persoanei acuzate
Cum, în speță, referitor la fapta de furt calificat comisă în dauna SC COM SRL din satul, com., în data de 2/3.11.2003, nu s-a stabilit pe baza unor probe certe, indubitabile și lipsite de orice element de nesiguranță că inculpații și sunt cei care au deposedat partea vătămată de bunurile menționate în plângere corect instanța de fond a dispus achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a cpp rap. la art. 10 lit. c cpp.
Dar nefondate sunt și criticile formulate de apelantul inculpat deoarece din probatoriul aflat la dosar rezultă, cu certitudine, că acesta este autorul faptelor de furt calificat comise în dauna părților vătămate: G,.
Deși apelantul inculpat comiterea acestor fapte apărându-se de maniera că unele din bunurile descoperite la locuința sa - foarfece de tăiat și o pereche de încălțăminte - le-ar fi cumpărat din piețe sau târguri, această apărare nu este susținută de probele de la dosar.
Astfel, în urma percheziției efectuată la domiciliul inculpatului a fost găsită o foarfece de tăiat, care a fost recunoscută de partea vătămată după particularitatea de la sistemul de prindere a cuțitului, unde prezenta o ruptură în zona șurubului, fiind înlocuit cu o piesă de la o bicicletă, aspectul fiind confirmat și de martorul, care ajutat-o pe partea vătămată să facă această improvizație. De asemenea tot la domiciliul inculpatului au fost descoperite și: un radiator și o cutie a unui joc de table, cu o piesă lipsă, sustrase de la partea vătămată; una pereche încălțăminte, sustrasă de la partea vătămată ( recunoscută de martora -ta) și mașina mecanică, de stors roșii și perechea de mânuși sustrase de la partea vătămată, bunuri cu privire la care apelantul inculpat nu a putut da o justificare verosimilă, probată cu acte sau martori, a modului lor de dobândire.
Față de cele arătate corect a reținut instanța de fond vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de furt calificat iar pedeapsa rezultantă aplicată a fost just individualizată față de criteriile generale prev. de art. 72 cp, ținându-se seama atât de pericolul social al faptelor comise cât și de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta.Aceeași instanță a apreciat și că latura civilă a fost bine soluționată, fiind acordate despăgubiri părților civile conform probelor de la dosar.
Împotriva acestei decizii, în termen, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Tribunalul și inculpatul.
Ministerul Publica criticat faptul că în mod greșit, inculpații și au fost achitați pentru infracțiunea de furt reținută ca fiind comisă la data de 2/3 noiem brie 2003, în dauna părți vătămate SC Com SRL, iar inculpatulD. a criticat hotărârile, deoarece în mod nelegal ar fi fost condamnat pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, deși nu el este autorul lor.
Recursurile sunt nefonate și vor fi respinse cu următoarea motivare.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public care vizază fapta de furt calificat comisă la data de 2/3 2003, în dauna părții vătămate SC Com SRL, pentru care inculpații au fost achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, se reține că împotriva inculpaților nu sunt probe concludenmte și certe care să ducă la concluzia că ei sunt persoanele care au sustras o parte din bunurile găsite ulterior abandonate.
Faptul că, la baza acuzației formulată împotriva celor doi inculpați, a stat o constatare criminalistică care stabilea că pe anumite bunuri care erau folosite în barul din care s-au sustras bunurile folosite în procedurile de deservite a consumatorilor, s-au găsit amprente ce aparțineau inculpaților, nu poate răsturn susțunerea acestora că aceste impresiuni papilare s-ar fi creat anterior comiterii faptei, atunci când ei s-au aflat în bar, susțâineri care nu sunt infirmate de alte mijloace de probă.
În aceste condiții, dubiul cu porivire la identitatea autorilor faptei nu poate profita decât ambilor inculpați, care au negat constant comiterea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește recursul inculpatului, și acesta este nefondat, deoarece, pentru toate celelalte infracțiuni de furt, pentru care instanțele de fond și cea de control judiciar, respectiv tribunalul, au constatat existența unor probe certe și concludente, pe baza cărora au stabilit că bunurile aflate în proprietatea celorlalte părți vătămate și civile, au fost sustrase de către ambii inculpați, în condițiile arătate în actul de sesizare.
Pentru toate aceste fapte pentru care s-a pronunțat condamnarea, în afară de procesele vervbale de cercetare la fața locului, au fost reținute în stabilirea vinovăției inculpaților și procesele verbale de percheziție domiciliară, din care rezultă că au fost identificate bunuri aparținând acestor părți vătămate și civile, cârt și declarațiile unor martori care au legat prezența inculpaților de locul și momentul comiterii infracțiunilor supuse judecății.
Cu motivarea reținută, neexistând cazurile de casare invocate potrivit art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și neconstatându-se din oficiu motive de fapt și de drept care să impună casarea hotărârilor pronunțate anterior, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.76 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 320 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu către Baroul Dolj care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei, ărivind pe inculpatul din care 300 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților prin Curtea de APEL CRAIOVA rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
PS/07.01.2010
27 2009.
- Emis extras penal.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
